VAMA. Impreuna.

In sfarsit impreuna...A fost o repetitie foarte buna.Poate prima repetitie in care conceptul “impreuna” a functionat perfect.
Am ajuns la cu jumatate de ora mai tarziu.Raul si Prepe (Dan - the bass guitar) fumau trist si priveau prin geamul enorm ploaia de afara.Eugen isi acorda chitara iar Clopo umbla la pedala tobei mari.
- Ce chef avem, spune cineva...Incerc sa maschez dezamagirea unei repetitii posibil nereusite. - Hai ma sa facem ceva...ne apucam de “Fotomodele”, orchestram la ea..avem ce face...Lumea nu pare molipsita de entuziasmul meu disimulat.Cobor scarile si ma indrept spre toaleta de la parter...Deodata il aud peRaul cantand...Pian..O formula interesanta...Imi vine o linie melodica si incep sa fredonez...Ma usurez si fredonez..Il aud pe Dan la bas.Suna a Massive Attack.Incerc sa termin mai repede si ma rog ca Raul sa nu se opreasca.As uita linia de voce. Slava Domnului nu se opreste; ba mai mult, apare Clopo. Urc scarile in fuga, apuc microfonul si incepem sa cantam.Intra si Eugen.Incepe sa sune bine.Imi vine si refrenul.Ne oprim putin.Raul armonizeaza.E bine.O luam de la inceput. Se leaga.Partile vin firesc una dupa alta.Structura piesei e logica, necautata.E minunat.Aceasta senzatie de echipa, de oameni care lucreaza bine impreuna se asculta, se menajeaza isi fac loc si fac loc ideilor celorlalti, aceasta stare de “trupa la lucru” imi lipsea.Prima piesa lucrata cu adevarat “impreuna” s-a nascut azi.Si mai important este ca astazi s-a mai nascut ceva.Echipa.Gasca.Trupa.Se apropie discul VAMA.Povestea merge mai departe...