IUBIRE INTERZISA....

Il vazuse nu cu mult timp in urma in clubul acela de pe strazile intunecate.Apoi se mai intalnisera intamplator prin vreo doua agentii de publicitate.Doar ca acele intalniri intamplatoare venira sa-i confirme banuiala din club.Se indragostise.Rau.De barbatul acela.Luminile reci ale moving-head-urilor se plimbau peste partile vizibile ale pielii transpirate, in seara din club.Purta o camasa alba pe jumatate uda de atata dans haotic.Se misca frumos lasand sa se intrevada muschii lucrati.Lucrati cu finete si fara incrancenarea culturistilor.
Ar fi vrut sa-i atinga ligamentele gatului acolo pe ringul de dans si sa il priveasca de aproape in ochii lui negri.

Nu stia cum ar fi putut s-o faca dar ideea de a-i incolaci mijlocul dezgolit si rasuflarea lui sacadata, amestec de alcool si tutun, asta era o proiectie mentala care ii dadea fiori.Barbatul nu se simtea privit si nici nu-i pasa la o adica.Dansa si atat, fara sa dea atentie celor din jur sau propriei persoane.Asta ii dadea un aer de nonsalanta sexy combinata cu un soi de siguranta care venea bine unui tip inalt.Se gandea la sarut si la buzele alea carnoase.Inca se minuna ca un barbat putea starni asta asa de repede ca un fel de rascoala interna, ca si cum cineva ar fi amestecat cu lingurita starnindu-i vartejul sufletului.

Stia ca nu se putea mai mult la momentul ala si singura bucurie pe care si-a permis-o in seara aceea a fost o reverie pe drum’n bass.Se gandea deja la ei doi in diverse ipostaze toate legate de tandrete: la micul dejun vorbind, nu neaparat imbratisati ci mai degraba atenti, ei doi in parc sau calatorind cu avionul spre vreo destinatie cosmopolita, privind un film seara tarziu pe jumatate adormiti.
Isi dorea lucruri normale care sa-i castige lupta cu singuratatea, isi dorea un om cu care sa poata face impreuna nimicurile vietii, nimicurile care auzise ca trebuiau sa construiasca o relatie.Dar nu putea avea o relatie.Nu putea sa-si permita o relatie.Ii era interzis sa iubeasca.

Nu, mai degraba ii era interzis sa-si caute iubirea pentru ca pe aici prin locurile astea oamenii interzic iubirile cu urlete si condamnari.Interzic iubirea cu Ura.Si tot pe aici de multe ori iubirea e obiect de studiu ca si cum de curand a aparut pe pamant si toti se inghesuie la geamul noilor indragostiti sa-I vada cum se comporta sau ce mare ciudatenie o mai fi si asta.
Asa ca, cel putin pentru moment, pana cand situatia se va rezolva daca se va rezolva, nu putea decat sa viseze.Intr-un club de house.Si sa se multumeasaca cu ce ii oferise viata pana atunci.Ciozvarte de sex.Nicidecum iubire.

A plecat din club in acea seara cu sentimentul dezolarii mai prezent decat oricand.Si-a exersat mersul dezordonat si a infruntat cu stoicism privirile intolerante si curioase ale taximetristilor de prin intersectiile aruncate pe drumul catre casa.A deschis usa casei, a inchis-o la loc si a plans. Amintirea barbatului nici macar nu-i facea bine semn ca era mai mult decat visul unei nopti de club.Si asta in conditiile in care era un sacrilegiu sa iubesti. Asa crescuse, asa vazuse in jur, asa i s-a spus de cand incepuse sa simta.

De fapt nimeni nu i-a spus nimic.Auzise oamenii vorbind.Cu ura, cu patima, cu dispret si cu scarba.Asemenea iubire nu poate sa existe.Si asa, incet-incet isi reprimase dorintele, visele, fanteziile.Doar ca iubirea asa cum citise dar uitase, e mai presus de noi.Si in seara aceea la club vulcanul sufletului dadea semne din varful muntelui.Inima incepea sa ii fumege usor.Stia ca trebuia sa lupte sa duca apa sus in varf, sa inghete, sa reprime dar era prea tarziu.A inchis usa cu cheia si a plans.

A reluat ritualurile singuratatii dinainte de culcare.Ceasca de ceai nu foarte tare ca sa poata dormi, dusul fara prosop pentru ca mereu il uita in dulap si nimeni nu i-l putea aduce,papucii moi si roz si intr-un final somnul cu perna in brate amintindu-I mereu de copilarie.A doua zi era o noua zi.
Cand l-a revazut in agentie s-a indragostit pe loc.Pentru ca a vazut cu totul alt om.Sigur, era la fel de inalt si reusea sa ii intuiasca muschii si prin camasa de birou.Doar ca de data asta i-a vazut ochii.Negri si adanci pe de-o parte, limpezi si senini pe de alta.Era un paradox incantator privirea aceea de maur si de copil cuminte in acelasi timp.Era groaznic.

Se indragostise de un om pe care il vedea a doua oara fara sa-i fi adresat macar un cuvant desi i se parea ca auzise o voce placuta rostogolindu-se in valuri catre o colega din agentie.Nici macar nu stia ce facea omul acela care ii marca prezentul sarac in iluzii si sperante.Nu putea sa intrebe nimic. Nu avea voie sa intrebe.O data intrebarea rostita iadul s-ar fi dezlantuit si balanta precara si greu dobandita a vietii de zi cu zi s-ar fi dezechilibrat brutal fara speranta de redresare.Nu putea sa-si permita asta si nu stia ce sa faca pentru ca inca o ocazie firava de a iubi se ducea pe apa sambetei.Desi nu stia nimic despre obiectul efuziunii sale....Simtea insa ca oricare ar fi fost raspunsul lui la vreun eventual avans trebuia sa-si faca curaj si sa incerce, sa se elibereze, sa lupte cu sine, pentru sine, sa se bata pentru fericire, sa lupte cu toti cei care se pregateau sa ridice pietrele dispretului si dezprobarii.Erau multi insa aceia si nu puteai sa lupti cu toti o data si oricat de mult ar fi vrut sa-si strige iubirea, eliberandu-se, stia ca lupta va fi inegala, inegala, inegala.

Nodul nedreptatii si durerii i se forma in gat si stia ca intr-o buna zi o sa rabufneasca, va face o criza grotesca intr-un loc public, cu cat mai public locul cu atat mai penibila situatia, stia ca va veni o zi in care o sa urle cu puterea vocii lui slabe: -Daaaa sunt homosexuaalll daaaa si ce pula mea va uitati asa la mine jigodiillor, da stia ca asa avea sa izbucneaca in ziua aceea care va veni si va urla si dupa primele treizeci de secunde vocea ii va fi ragusit si lacrimile de furie si nedreptate i se vor fi asezat pe corzi, ingropandu-i sunetele intr-un gemet infundat, daaa jigodiilor sunt homosexual si o sa ma dipretuiti si o sa va uitati la mine ca la ciuma da’ nu mai pooot javrelor pentru ca vreau si eu sa iubesc si sa-mi caut un om care e la fel ca mineeee si voi nu ma lasati sa-l intalneeescc...lacrimile se vor rostogoli pe pardoseala lucitoare a bancii, sau a mall-ul-ui in care va face criza si oamenii vor rade si vor filma cu telefoanele in timp ce o batranica imbracata saracacios va incerca zadrnic sa-i intinda o mana de ajutor sau un servetel, copii grasi vor rade cu gura pina la urechi de barbatul firav cu voce de femeie beata care se da cu capu de ciment si el nu se va opri, daaaa sunt homosexuuaalll futu-va-n gura sa va fut si lumea rade amuzata si el urlaaa da sunt homosexuaaaal, va distraati, radeti javrelor, radeti dar lasati-ma sa tin pe cineva in brate si nu va uitati la mine ca la closetele voastre cand trageti apa sunt homosexuaaaalll daaa si ce vreti sa ma omoooor ma javreelor sa ma duc pe insula lepreeii ma javrelor si vocea i se va stinge incet, incet si nu va mai putea sa articuleze pentru ca sunetul nu se va mai forma pe corzile obosite de lacrimi si de nedreptate si nici un sunet nu se va mai auzi doar harsaitul rasuflarii lui disperate si neputinta se va transforma in mai multe lacrimi si in spasme si lumea va incepe sa se imprastie usor, usor lasand-ul ghemuit cu pumnii inclestati, cu buzele muscate de durere si nimeni nu va fi acolo sa-l ridice si nimeni nu va raspunde la telefon sa-i spuna sa nu se miste de acolo ca vine imediat dupa el si nimeni nu va fi nicaieri si va fi inceputul sfarsitului pentru ca lumea va fi aflat si de atunci va trai cu carnea sufletului arsa de pecetea orientarii lui sexuale.

La asta se gandea acolo in birourile agentiei si se ruga sa-I dea Dumnezeu putere sa tina cat mai departe ziua in care va izbucni si se va elibera urmand sa traiasca o viata in dispretul semenilor.Pentru ca aici in locurile astea oamenii accepta doar un singur fel de iubire.Monoiubirea.Pe aici oamenii nu accepta bolile si nici anomaliile si sunt gata sa te puna la zid cu viteza gandului.Pe aici pe la noi oamenii omoara toleranta.Si iubirea.Cu ura.Pe aici pe la noi oamenii il omoara zilnic pe Isus...Din fericire Isus e mai presus de noi...Ca si iubirea...



P.S.

Dedic acest articol tuturor prietenilor si amicilor mei homosexuali carora le e frica dintr-un motiv sau altul sa-si decline identitatea sexuala...