vineri, 26 octombrie 2007
La revedere, Nicolae Dobrin
Nicolae Dobrin a plecat dintre noi.Moartea unui mare artist, as spune.Este subiectul zilei si presa romaneasca are grija de asta in stilul ei caracteristic.Eu nu stiu decat ca Dobrin a fost cel mai mare fotbalist roman.Mai stiu ca tatal meu a plecat dintre noi lasand in urma un manuscris care ar fi trebuit sa se transforme in cartea dedicata lui Dobrin.Ne-am gandit ca cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce ar fi sa publicam un fragment din acest text ramas in sertarul celui mai mare gazetar sportiv.Ioan chirila l-a iubit mult.Veti gasi un fragment din acest manuscris pe www.ioanchirila.ro Dumnezeu sa-l ierte.Undeva sus poate ca Dobrin ii spune tatei de ce crede ca nu a jucat la Guadalajara...
Asa este, presa sportiva de la noi are grija sa transforme o tragedie intr-un subiect care va vinde mult.Pacat.Gicu a fost un mare om, pitestean de-al meu...si a fost si un fotbalist urias.Poate nu cel mai mare cum spui tu [Hagi e unic...], dar cu siguranta cel mai talentat.Dumnezeu sa te odihneasca in pace Gicule. :)
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l odihneasca!
RăspundețiȘtergereAm crezut ca dupa aceasta veste...voi putea sa stapanesc bataile inimii dar s-a intamplat mult mai mult.Au urmat stari de mare incercare dupa ce am aflat de boala fetitei Lianei Stanciu...Ca in final dupa multe incercari de a reveni la normal sa ma gandesc la tine.Am intrat si am citit despre Dobrin si m-am amuzat ca esti previzibil.Stiam ca te vei gandi la tatal tau(Dumnezeu sa-l aiba in paza si pe el!) Apoi, ti-am ascultat DE CE? si am tresarit la acordurile muzicale cum nu cred ca mi s-a mai intamplat...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerein mintile noastre va fi mereu
RăspundețiȘtergerehttp://www.buzzlife.ro
Este o mare pierdere Dobrin, asa cum o mare pierdere a fost si tatal tau, pe care l-am iubit. Era foarte mandru de tine, "nu ca-i al meu"..zicea de cate ori te lauda spunand ca esti frumos, nebun, destept. Nu stiam de tine pe-atunci. Acum stiu cate motive avea sa fie mandru de tine. Dar sa revin...am divagat de la subiect.
RăspundețiȘtergereManuscrisul tatalui tau se poate transforma intr-o carte dedicata lui Dobrin. Cred ca nu exista omagiu mai mare pe care i l-ai putea aduce lui Ioan Chirila, decat sa-i termini tu un vis pe care el l-a inceput si nu a mai apucat sa-l desavarseasca. Ai talent, Tudor, indrazneste sa-i termini tu munca si apoi publica o carte cu doi autori: Ioan si Tudor Chirila.
e prea mult innuenda...nu am talentul tatalui meu..nu am curgerea scrisului asa cum o avea el...nu ar fi decat o opera terminata mediocru..
RăspundețiȘtergereEu spun sa te mai gandesti. Sa nu fii categoric. Nu se va astepta nimeni sa fii Ioan Chirila. E de ajuns sa fii Tudor. Tudor Chirila nu are cum sa fie mediocru. Esti artist si artistii stiu ca, uneori, emotia e de ajuns. Emotioneaza! La asta te pricepi cel mai bine. Asta va fi "curgerea" de care te temi sa nu fie saracita scrierea ta. Sunt sigura ca o astfel de carte ar fi un real succes. Ar fi acolo trei nume mari: Nicolae Dobrin, Ioan Chirila si Tudor Chirila. Inmulteste asta cu numarul de fani al fiecaruia dintre voi. Banii proveniti din vanzarea cartii ii poti baga in Fundatia Ioan Chirila. Eu zic sa nu abandonezi din start ideea mea. Discuta si cu mama ta despre asta. Si, cine stie, poate, finalmente, vor fi patru nume mari pe coperta cartii despre Dobrin, cu cel al actritei Iarina Demian.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere