Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.
Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...
Ceilalti....
cat de puternica mi-era credinta cand eram mica...acum e incertitudine pura...e atat de greu sa incep din nou sa CRED. "Nelinistita ne e inima, Doamne, pana nu se odihneste in tine"-Augustin. Admir pe cei ce cred...nu pot, nu pot
RăspundețiȘtergereFiecare cuvant pe care il citesc aici ma face sa ma regasesc, ma face sa imi aduc aminte de mine....imi vine sa plang si sa plang...pt ca sunt o lasa pentru am renuntat sa mai lupt ...pentru ca ma complac in intamplare....oare de ce acum cand sunt atat de aproape imi lipseste curajul... Oare nu l-am avut niciodata?...Visele se napustesc asupra mea, visele pline de culoare....sunt singurele care mi-au mai ramas....vad ca nu merge si totusi mi-e mila sa renunt ...oare exista si altceva...oare?
RăspundețiȘtergereUnul dintre cele mai frumoase articole pe care le-am citit vreodata pe un blog. superb barbate.felicitari!
RăspundețiȘtergereSi daca ramai o viata in acelasi loc si il astepti atat de mult si el nu vine? SIpur si simplu te uita de tot, ba chiar iti ia si tot ce itiera candva mai drag ....atunci uiti si pleci....si nu il mai cauti caci el te va gasi, dar tu nu il vei lasa.
RăspundețiȘtergereTare multa dreptate ai, ma simteam atat de aproape de El cand eram mica, acum...atat de mult trebuie sa ma straduiesc.Si de ce il caut mai mult de-aia e mai departe. Poate ratiunea e de vina, poate trebuie cautat cu sufletul.Doar ca odata cu varsta ratiunea domina si nu mai stiu ce-mi spune sufletul.
RăspundețiȘtergere"Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul proorociei, si as cunoaste toate tainele si toata stiinta; chiar daca as avea toata credinta asa incat sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. Proorociile se vor sfarsi; limbile vor inceta; cunostinta va avea sfarsit. Caci cunoastem in parte, si proorocim in parte. Dar cand va veni ce este desavarsit, acest ,,in parte“ se va sfarsi."
RăspundețiȘtergeredaa... ţin minte când mă plimbam cu Dumnezeu de mână. Ţin minte şi căluşeii. Acum m-am rătăcit şi de ei. Acum văd doar mulţimea de oameni care se inghesuie să facă bungee jumping. Şi eu nici măcar n-am curaj să m-apropii.
RăspundețiȘtergereFelicitari Tudor pentru realizarea acestei metafore Dumnezeiesti ..
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDe fapt...El e peste tot...vede durerea ta,cum incerci sa te lupti doar ca sa ajungi din nou sa Il tii de mana...stie ca iti doresti sa-I fi aproape...e acolo ...in mangaierea Soarelui,in adierea de vant si chiar si in ploaie...inchide ochii si fa liniste in sufletul si in jurul tau atunci sigur Il vei simti.
RăspundețiȘtergeresuperb articol
RăspundețiȘtergerebravo!
Tudor, da-mi voie sa scriu "De mana cu Dumnezeu" intr-o alta varianta. cea pe care eu o simt
RăspundețiȘtergereCand esti mic, Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.
Il tii strans. Te tine strans.
La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori... Il opresti, si, cu un zambet care vrea sa aminteasca de copilarie.. Ii spui ca lipsesti putin si revii. Il rogi sa te astepte exact in locul unde v-ati oprit. Te intorci imediat.
Apoi pleci. Te asteapta acolo, departe de lumea si culorile care te-au atras catre un balci cu calusei.
Intr-adevar, tu te plimbi, te uiti te invarti, apoi vrei sa te intorci la locul in care l-ai lasat pe Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta.
Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Cel putin nu atata timp cat nu parasesti caruselul.
Unii oameni reusesc sa paraseasca jocul si luminile... si sa-L gaseasca pe Dumnezeu exact acolo unde l-au lasat. Pe altii, El ii trage de mana, sa se intoarca. Pe toti ii striga. unii insa, iubesc prea tare culorile si caruselul....
buna tudor. am vrut de ceav timp s ate cunosc. de pe cand eram in liceu si ascultam piesele tale. apoi am aflat ca te-ai despartit de trupa... as vrea sa imi citesti inceputul de blog si sa imi spui ce parere ai. stiu, am fost cam dura..cu andreea raicu...ce sa ii faci..dragostea..
RăspundețiȘtergereserios acum, asvrea s ama cunosti; nu seman cu vrei fana urata si obsedata. sunt o fata frumoasa si normala. vreau nuami sa te cunosc. singura diferenta intre mien si andree e ca eu am 19 ani si nu sunt vedeta iar ea are 30 si e... te pup.isabela
Fugiti prin parculet si bucurati-va de fiecare privire.
RăspundețiȘtergereDumnezeu e ca mana mamei care ne protejeaza mereu chiar daca incapatanati am fugit de langa ea, cautand fericirea; fericirea prosteasca, pura si colorata a unui copil entuziast.
"Te-ai impiedicat! Te doare?"
"Nu mamico. Haide sa mergem!"
"Dar unde?"
Unii raman pe loc si nu ma vad culorile, ci doar o nuanta spalacita in care nu Il mai regasesc pe Dumnezeu.
Dumnezeu nu lipseste niciodata, nici macar ¨putin¨ . Nu are sens sa-l astepti intr-un loc, el e omniprezent... e prezent in fiecare din noi, e prezent in lumea colorata, in frumos, in urat... a-l cauta pe Dumnezeu imi par un non-sens...
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresi daca nu vrei sa-l intilnesti din nou??? ....
RăspundețiȘtergereCred ca majoritatea simt asta. Mereu m-am intrebat de ce sunt bisericile pline de batrani si copii?
RăspundețiȘtergereProbabil pentru ca noua, tinerilor, ne este foarte bine fara Dumnezeu, in asa zisul "balci cu calusei" :) , sau poate ca pe unii i-a dezamagit prea tare cand a plecat si nu mai vor sa auda de El.
Mie una, de multe ori imi este rusine cu mine in fata Lui, imi este rusine ca am indraznit sa plec din locul in care m-a lasat si ca am fost "tentata" de lume si culori.:(
frumos text! bravos!
RăspundețiȘtergerestii, Dumnezeu ar trebui sa fie cu tine si cand gresesti, si cand cauti raspunsul ... si cand il dai tu singur fara sa fii sigur de corectitudinea lui...si ar trebui sa te ajute sa te regasesti, sa il regasesti... iar pentru mine, e mereu acolo, just in case: )
RăspundețiȘtergeredar daca nu te-a lasat defapt de mana niciodata???poate te-a lasat de mana si s-a pus in spatele tau si ai crezut ca ai ramas singur si defapt era cu tine mereu.daca El vroia sa vada ce anume alegi si care iti sunt prioritatiile in viata?alegerea e a ta,chemarea a Lui...
RăspundețiȘtergereorice ar fi cand vorbim de despartire,e doar actiunea persoanei noastre,caci El va fi mereu aproape ca un prieten bun care e cu tine in bucurie si necaz...El inca mai are mana intinsa....
RăspundețiȘtergereCitind postarile voastre mi-am adus aminte de o povestioara care suna cam asa: dupa moarte un om ajunge la Dumnezeu. impreuna urmaresc cararea vietii acestuia. Uitandu-se la traseul parcurs, omul ii spune lui Dumnezeu:"Doamne,pe cararea asta sunt doua urme de pasi: ai mei si ai Tai, insa in momentele grele din viata mea vad o singura urma. De ce, Doamne, m-ai parasit tocmai atunci cand imi era cel mai greu? " Si Dumnezeu ii raspunde: "Fiule, cand iti era cel mai greu si mai greu, nu te-am parasit.Vezi o singura urma de pasi pt ca atunci te-am purtat in brate."
RăspundețiȘtergereCitind postarile voastre mi-am adus aminte de o povestioara care suna cam asa: dupa moarte un om ajunge la Dumnezeu. impreuna urmaresc cararea vietii acestuia. Uitandu-se la traseul parcurs, omul ii spune lui Dumnezeu:"Doamne,pe cararea asta sunt doua urme de pasi: ai mei si ai Tai, insa in momentele grele din viata mea vad o singura urma. De ce, Doamne, m-ai parasit tocmai atunci cand imi era cel mai greu? " Si Dumnezeu ii raspunde: "Fiule, cand iti era cel mai greu si mai greu, nu te-am parasit.Vezi o singura urma de pasi pt ca atunci te-am purtat in brate."
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergeresuperb!
RăspundețiȘtergerePai e rau sa vrei sa explorezi imprejurimile? Practic inteleg ca trebuie sa ramai inchis in lumea ta si sa nu interactionezi cu cei din jur si nici cu universul care te inconjoara. Povestirea asta te indeamna sa nu iti depasesti niciodata conditia oferind promisiunea unei vietii alaturi de Dumnezeu dupa moarte. Crede si nu cerceta...cam asta e indemnul.
RăspundețiȘtergereCand facem greseli singurii vinovati suntem noi, iar cand reusim ceva ii multumim lui Dumnezeu.
Ma asteptam la un copil indoctrinat cu religie sa pozeteze asa ceva dar de la Tudor Chirila aveam pretentia ca este un om deschis catre noi orizonturi...un om pasionat de frumusetea lumii in care traim...un artist.
"Mie una, de multe ori imi este rusine cu mine in fata Lui, imi este rusine ca am indraznit sa plec din locul in care m-a lasat si ca am fost "tentata" de lume si culori.:("
RăspundețiȘtergereAsta a scris o cititoare mai sus ...cam asta se intampla cand te lasi condus de texte care iti spun ca tot ce faci in viata e gresit ...cititoarea e rusinata ca a fost "tentata" de lume si culori...trist