- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana...
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin...asa...
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament...
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus...e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa...ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic...
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist...
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne' urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul...
- Mda, nu e bine...Nu e bine deloc...Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament...o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta...
- Mda...
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata...
foarte misto. felicitari.
RăspundețiȘtergereMa, tu esti tare, stii?!:)
RăspundețiȘtergeresuper tare
RăspundețiȘtergereDocotrul urbanist pentru pacientul urban.
RăspundețiȘtergere-Spuneti ca suferiti de blocuri si de seminte,de praf,de neputinte si toate lucrurile astea!
-Mai ales de Casa Poporului.
-Pai e grav.E foarte grav.Si de cand au inceput sa va doara?
-Pai nu stiu,ultima data descopeream Bucurestiul din spatele aparatului de pozat.Ma regaseam in cartile lui Cartarescu,parca imi placea orasul sau nu?
-Pai dumneavoastra stiti.Dar pe noi restul nu prea ne afecteaza.Noi nu prea privim la cer,iar daca privim nu il vedem.ne scufundam in lucrurile marunte.Va recomand neovolutiune.
-Si o sa-mi treaca,nu dar nu o sa va pese.
-Pai eu vreau ca sa-mi pese.Vreau sa schimb ceva.
-Nu puteti,sfarsitul tot acela este.Nu se va schimba nimic.Noi ceilalti ne luam doza de morfina,de obicei noaptea inainte sa ne culcam.Pentru cei care chiar dorm.
am gresit o linie de dialog,spatiul asta e prea mic.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerecunosc oameni care chiar sufera de "sindromul mirosului de asfalt", adica nu pot trai in afara spatiului delimitat de betonul incins, asfaltul murdar si restul marcajelor urbane.aceasta nou subspecie umana, evoluata de altfel fata de vechile exemplare, pare nu numai sa fie sa fie superioara ca atitudine si comportament ci si ca sanse de supravietuire si adaptare la acest mediu in perpetua expansiune. din pacate subsemnatului ii lipsesc aceste vitale calitati, incat ...
RăspundețiȘtergerefain.fain de tot.
RăspundețiȘtergerepe mine ma dor manelele.ce se poate face?eu imi auto-recomand dopuri de urechi pana una alta...sau dopuri anti-nesimtire
Stiu ca nu prea se potriveste comentariul acesta la aceasta insemnare, insa, nu am gasit un loc mai potrivit.
RăspundețiȘtergereTi-am admirat versurile si cantecele iar acum citesc scrierile tale gasite pe un blog numit "Bed for love". As avea o intrebare mai mult sau mai putin retorica. Nu confundam noi cumva dragostea cu placerea? Adica, in momentele in care traim fericirea in starea ei pura [sau cel putin asa credem], simtim asta doar datorita placerii de a fi langa persoana "iubita". Ai observat cum realizam ca a fost cu adevarat dragoste decat atunci cand...cand se termina?
De ce ne este atat de usor sa zicem "iubesc" si atat de greu sa zicem "am iubit" ?
Doar o parere.
Stiu ca nu prea se potriveste comentariul acesta la aceasta insemnare, insa, nu am gasit un loc mai potrivit.
RăspundețiȘtergereTi-am admirat versurile si cantecele iar acum citesc scrierile tale gasite pe un blog numit "Bed for love". As avea o intrebare mai mult sau mai putin retorica. Nu confundam noi cumva dragostea cu placerea? Adica, in momentele in care traim fericirea in starea ei pura [sau cel putin asa credem], simtim asta doar datorita placerii de a fi langa persoana "iubita". Ai observat cum realizam ca a fost cu adevarat dragoste decat atunci cand...cand se termina?
De ce ne este atat de usor sa zicem "iubesc" si atat de greu sa zicem "am iubit" ?
Doar o parere.
Foarte bine dom'le!! cred ca prezint si eu niste simptome...:-S
RăspundețiȘtergereIngenios.Extrem de ingenios si de real...
RăspundețiȘtergerePoate ar trebui prescrise bucati de plaja.Cate 4 pe zi, odata la 3 ore.Compensate. :P
Bucurestiul doarme, sau este sub anestezie?
RăspundețiȘtergereeu ma tratez cu poteci marcate cu cruce rosie si cu zapada.voi?
RăspundețiȘtergere:))
RăspundețiȘtergeregeniala chestie. eu ma tratez cu muzica si cu prieteni chiar daca nu ma confrunt zi de zi cu probleme cum numai "Micul Paris" le are..
RăspundețiȘtergerek bine zici..ma doare bucurestiul...abia astept sa pelc de tot de aici...si din romania..fara regrete..pt mine,un an nu e mult..
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere