Pana una alta, acest produs al monstruozitatii comunismului este la fel de greu de digerat precum cel din sufletele noastre. Macar faptul ca unii constientizam asta, e primul pas pt a schimba ceva... Inca, in multi romani care construiesc mai zace relectia unui mic dictator grandoman...
...productivitatea gandirii cu siguranta! ce ai scris tu e una din miile de conexiuni care ar putea exista intre lucrurile care trec pe langa noi - din perspectiva ta ar fi invers, pe langa care noi trecem - si reflectiile din mintea noastra.
asta toamna am avut o saptamina de munca vizavi de casa poporului. au fost niste dimineti deosebite, prin parcul pe care l-am strabatut de la izvor. in prima zi ceata a transformat totul intr-un spatiu ireal. apoi, in celalte dimineti: silueta unei banci strajuite de o tufa rosie ca focul. daca reusesti sa casti bine ochii, gasesti, intre betoane sau in fata blocurilor-cutii, mici minuni in care sa te pierzi. si-apoi auziti cite glasuri diferite se aud de la un timp: vrabii, gugustiuci, mierle sau pescarusi...depinde ce reusesti sa captezi... :-)
Pana una alta, acest produs al monstruozitatii comunismului este la fel de greu de digerat precum cel din sufletele noastre. Macar faptul ca unii constientizam asta, e primul pas pt a schimba ceva... Inca, in multi romani care construiesc mai zace relectia unui mic dictator grandoman...
RăspundețiȘtergere...frustrare arhitectonica, spirit de chiabur...
RăspundețiȘtergereeee...lasa ca unii chiar muncesc in casa poporului, slava domnului ca noi doar trecem pe langa cu frustrarile de burghezi in buzunar
RăspundețiȘtergere...productivitatea gandirii cu siguranta!
RăspundețiȘtergerece ai scris tu e una din miile de conexiuni care ar putea exista intre lucrurile care trec pe langa noi - din perspectiva ta ar fi invers, pe langa care noi trecem - si reflectiile din mintea noastra.
asta toamna am avut o saptamina de munca vizavi de casa poporului. au fost niste dimineti deosebite, prin parcul pe care l-am strabatut de la izvor. in prima zi ceata a transformat totul intr-un spatiu ireal. apoi, in celalte dimineti: silueta unei banci strajuite de o tufa rosie ca focul. daca reusesti sa casti bine ochii, gasesti, intre betoane sau in fata blocurilor-cutii, mici minuni in care sa te pierzi.
RăspundețiȘtergeresi-apoi auziti cite glasuri diferite se aud de la un timp: vrabii, gugustiuci, mierle sau pescarusi...depinde ce reusesti sa captezi...
:-)