...."Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant"...eu chiar iti dau dreptate,desi nam mai facut astea demult,dar oare neam intrebat "de ce?"...de ce nu se mai spun rugaciuni,de ce nu se mai merge in biserica...eu zic ca asta tine si de educatie:P!.
Ai mare dreptate Tudor... si eu imi pun de ceva vreme incoace aceleasi intrebari care inca mai asteapta raspunsuri... Crede-ma ca eu prefer sa merg la Biserica atunci cand nu se tine slujba, cand Biserica e goala. Asa simt ca ma pot ruga in liniste si pace, nestingherita. In acele momente sunt doar eu , gandurile mele si Dumnezeu...
Preotii sunt si ei oameni, asta nu inteleg multi! Parintele Cleopa zicea ca daca vezi pe strada un preot beat mort, du-te si saruta-i mana ca te-ai umplut de har! Preotii au har, dar sunt oameni pe pamant. Poate ca ii vedem gresind, dar nu ii vedem cand se caiesc. Si noi gresim. Sa ne uitam la noi. Si sa mergem la Biserica. In Biserica ma simt cel mai...in siguranta. Si ma bucur ca exista. Multumesc, Tudor!! In ultimul timp am intalnit foaaarte multi oameni care "au credinta lor" si nu vor sa auda de Biserica, ba chiar care spun ca popii sunt tampiti, care se revolta impotriva icoanelor, a religiei in scoli, cand ar putea sa vada paradele gay, prostituatele si restul lucrurilor care, paradoxal, azi sunt valorizate social. Unde o sa ajungem, ce repere de conduita vor avea copiii nostri? Inca o data ...multumesc!
Mesajele tale inregistrate mi se par mai percutante, mai personale. In privinta rugaciunii..ce sa zic.. la randul meu am renuntat cu ceva timp in urma sa ma rog. Imi spun mereu ca este o faza, ca o sa imi gasesc timp, ca o data cu inaintarea in varsta o sa ma apropii mai mult de Dumnezeu. Nu m-am considerat niciodata o persoana suficient de buna in sensul atribuit de religie, de aceea am preferat sa ma rog pentru ceilalti, niciodata pentru mine. Iar cu timpul...am renuntat si la asta. Preotii sunt multi, dar doar putini sunt cu adevarat cei alesi. Cred ca biserica ar trebui sa fie mai apropiata de enoriasi, in special de tineri, sa le iasa in intampinare, sa faca...ei bine, da, o sa o zic si pe asta, putin marketing. Pentru ca mie nu mi se pare ca bisericile sunt atat de pline. Cunosc oameni care nu au mai intrat de ani de zile intr-o biserica si biserici unde duminica se strang abia o mana de oameni. Locul meu de suflet, catre care ma gandesc de multe ori cu drag este Biserica Icoanei... Sa aveti parte de liniste si pace cu totii!
sunt niste chestii pe care noi nu le putem intelege oricat ne/ams tradui si incerca...fazele astea cu religia si Dumneazeu si alea ala...putem face 3 chestii...respectam traditia...ne facem noi traditia sau nu facem nimic...eu am ales sa imi fac traditia din traditie...recunsoc greselile si apreciez restul...nu ma pot considera number 1 God Fan, pt ca, sincer, nu merg la biserica, dar am traditia mea...
Nu Biserica a initiat legatura mea cu Dumnezeu, ci Dumnezeu. "Si simt mereu, mereu ca pe-o chemare..." Chemarea exista in fiecare dintre noi, depinde cum o ascultam si cata importanta ii dam...
Dumnezeu e atat de mare si de bun ca nici macar nu putem cuprinde in cuvinte tot ce inseamna El. Iubirea neconditionata si infinita pentru Dumnezeu nu comporta ecuatii. De la ea porneste tot ce avem noi, inclusiv iubirea pentru propria persoana. Biserica nu ne poate invata nimic mai mult decat sa Il iubim pe Dumnezeu. Restul e doar ceata. Daca vom inchide ochii prin ceata totul va deveni mai clar si mai profund.
Biserica are un rol foarte important in viata unui crestin. Insa nu biserica e ceea ce ne face crestini. Si nici traditia. E relatia personala cu Dumnezeu aceea care ne schimba viata. Mesajul fundamental al Bibliei e unul simplu si probabil ar putea fi sumarizat in versetul din Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca ORICINE crede in El, sa nu piara, ci sa aiba VIATA VESNICA". Dumnezeu ne iubeste asa de mult! Ce dragoste trebuie sa aiba pentru noi daca si-a dat singurul Fiu sa moara pe cruce pentru noi, sa sufere pedeapsa in locul nostru. Si ne vrea aproape de El. Dumnezeu ne-a creat cu un gol in suflet pe care NUMAI El il poate umple...si nimic altceva! Asa ca nu ignora intrebarile care te framanta. Nu ignora vocea care te cheama. Si daca recunosti in fata Lui in rugaciune ca esti un pacatos, ca esti gata sa te intorci de la pacatele tale si crezi din toata inima ca Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce si pentru pacatele TALE, personale, asa cum spune Biblia (Romani 10:9), si a inviat din morti, si daca prin rugaciune Il rogi pe Dumnezeu sa intre in viata ta si sa iti fie Domn si Mantuitor, atunci El iti schimba viata, iti iarta pacatele si iti ofera viata vesnica. E atat de simplu! Isus e singura cale de a ajunge in Cer. Isus a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal DECAT prin Mine" Ioan 14:6. Sunt foarte importante rugaciunea, cititul Bibliei, mersul la biserica etc, si sunt lucruri care ar trebui sa faca parte din viata oricarui crestin autentic, dar acestea singure nu ne mantuiesc. Avem nevoie intai de o relatie personala cu Dumnezeu! Si nu putem da vina pe preoti pentru relatia noastra cu Dzeu, pentru ca Biblia spune ca va veni o zi cand Isus se va intoarce, si va veni o zi a judecatii, si in ziua aia, nu preotul va da socoteala de alegerea ta, ci numai tu insuti. Suntem singuri responsabili pentru vietile noastre si alegerile noastre. Dumnezeu ne iubeste asa de mult! Dumnezeu TE iubeste asa de mult! Exact asa cum esti, cu reusitele tale, poate cu esecurile tale, cu calitatile si defectele tale, e gata sa te ierte pentru pacatele tale si sa iti arate ce inseamna sa traiesti alaturi de El! Am scris cam mult, dar sper sa fi meritat! :) take care ;)
e confuzie mare si banala, "rugaciune" cu "mersu la biserica"; una nu e conditionata de alta, deci nu se poate spune ca nu se poate una fara alta
rationamentul ca biserica ne-a dat fundamentul si ca nu prea normal sau bine, sa te dai asa dupa un "curent"...e fals, din cauza ca altfel ar trebui sa fie corect si cel cu "Eu te-am facut, eu te omor".
nu implica nicio obligatie fundamentul pt cei botezati cand erau copii etc; atata tp cat lucrurile nu se fac bine, e dreptul omului de la D-zeu sa le corecteze sau sa le indeparteze si caute ce-i face bine si adevarul
"curentele" pot sa fie si bune dc sunt adevarate si sincere, la fel cun acelasi curent poate sa fie ipocrit si fals pt cei ce-l adopta doar sa ca exista si e mare
eu chiar de curand am reluat rugaciunile(cu toate ca aveam pana acum credinta in D-zeu si raportarea la o relatie directa, fara mijlocitori)nu dintr-un impuls venit datorita bisericii in vreun fel si descoperirea unor vederi mult mai libere si mai sincere hinduse si budiste
si asta nu implica nici negarea cu obstinatie a ideii de biserica, ci doar a unor comportamente care exista si care au existat de-a lngul timpului...deci temporale plus pt ca...toate felurile de noi crestini aparute de-a lungul timpuolui au fost infaptuite de interese pamantesti si individuale...ceea ce nu cred ca e de de acceptat sau urmat
e prima oara cand intru pe blogul tau si am ramas impresionata.nu ma gandeam niciodata ca o presoana publica o sa-si exprime intr-un mod atat de direct problemele si framantarile legate de dumnezeu,de rugaciune si de importanta bisericii.felicitari tudor pt acest blog.imi place enorm
cea mai captivant si emotionanta scriere de aici de pe blog. asta dupa "de mana cu Dumnezeu". de ce ? pt ca Dumnezeu este totul.Chiar nu ne dam seama ca toti depindem de el si uitam de unde am plecat.si uitam rostul in lumea asta ... multe articole, Tudor, cu si despre Dumnezeu. p.s.: un preot la predica zicea "Bun, venim la |Biserica, ne rugam, ne inchinam, ne cerem iertare in fata Lui Dumnezeu, iar dupa ce iesim din lacas, continuam sa fim aceiasi oameni dinaine de a intra acolo.." cati dintre noi nu am facut asa? de ce uitam as facem bine ?
cand eram mica...ma plictiseam la biserica.Ingenuncheam odata cu ceilalti crestini si tot cautam ceva sa ma atraga si sa para slujba mai scurba. Acum...nu cred ca merg din obligatie.Pur si simplu, apar chestii si efectiv, uit sau nu pot merge inca o duminica. Sincer mi-e dor de Biserica.Vorbeam acum cateva zile cu o prietena, ca imi lipseste apropierea aceea fata de Dumnezeu. de rugat?...ce sa spun....mi-e groaza sa realizez, dar din pacate nu ma mai rog seara decat (:-|) atunci cand am nevoie.Eu cred in El si port in mine constiinta faptlor facute.Simt ca ma iubeste, simt ca de fiecare data cand ii vorbesc ma asculta si ma ajuta. Mi-a placut cum ai spus...ca nu ne-am nascut bisericosi...Cred ca pana la urma; nu zilele si saptamanile in care ai fost la biserica conteaza cel mai mult.cred ca conteaza relatia pe care o ai tu cu El si cum te raportezi la Dumnezeu.Eu...ma raportez ca la tatal meu, un tata mai special caruia...chiar daca de multe ori ai vrea sa nu fii vazut ce ai facut in anumite circumstante, te-a lasat in pace, a inteles si te-a iertat.
este la moda sa ai propria credinta sau sa te declari spiritual dar nu credincios.Tudor ai dreptate...Poate am uitat cum sa na rugam.poate am uitat sa vorbim sau pur si simplu nu mai avem nevoie sau curaj sa o facem suntem mult prea lasi sa ne declaram si sa fim crestini
Acum ceva vreme ,ma duceam on fiecare duminica la biserica si ma simteam mirific.Nu ma gandeam la ce face preotul ala knd termina de oficiat slujba. Il ascultam pur si simplu si atat. Acum nu am mai mers de mult.Nu blamez pe nimeni pt asta. Doar pe mine,pt k am intrat in rand cu obtuzii care spun k nu ai nevoie de biserica pt a fi langa Dumnezeu... Am fost insa duminica trecuta dupa foarte mult timp,iar cand am intrat in biserica,am inceput sa plang. m-as fi luat la bataie pe mine insami pt k fac parte din acei obtuzi de care vorbeam...Nu trebuie sa sruti neaparat icoanele alea pline de saliva. Trebuie sa mergi si sa ii multumesti lui Dumnezeu k ai fost botezat in casa lui... Sau.. ai uitat?
cam asa e...mai uitam sa ne rugam...si atunci cand ne rugam, ne zboara gandul la problemele pe care le avem...putini reusesc sa se concentreze in totalitate si sa isi recunoasca toate pacatele...cunosc multa lume care merge la biserica doar de Inviere, "pentru ca e frumos"...altii merg in zilele de duminica si cand ies din biserica injura la primul pas...nu mai avem frica de Dumnezeu si nu stim sa apreciem ca "e bun si iarta tot"...
...."Pe Dumnezeu nu-l ia nimeni in seama aici pe Pamant"...eu chiar iti dau dreptate,desi nam mai facut astea demult,dar oare neam intrebat "de ce?"...de ce nu se mai spun rugaciuni,de ce nu se mai merge in biserica...eu zic ca asta tine si de educatie:P!.
RăspundețiȘtergereAi mare dreptate Tudor... si eu imi pun de ceva vreme incoace aceleasi intrebari care inca mai asteapta raspunsuri...
RăspundețiȘtergereCrede-ma ca eu prefer sa merg la Biserica atunci cand nu se tine slujba, cand Biserica e goala. Asa simt ca ma pot ruga in liniste si pace, nestingherita. In acele momente sunt doar eu , gandurile mele si Dumnezeu...
Si paradoxal bisericile sunt pline duminica...de ce?
RăspundețiȘtergerePreotii sunt si ei oameni, asta nu inteleg multi!
RăspundețiȘtergereParintele Cleopa zicea ca daca vezi pe strada un preot beat mort, du-te si saruta-i mana ca te-ai umplut de har! Preotii au har, dar sunt oameni pe pamant. Poate ca ii vedem gresind, dar nu ii vedem cand se caiesc. Si noi gresim. Sa ne uitam la noi. Si sa mergem la Biserica. In Biserica ma simt cel mai...in siguranta. Si ma bucur ca exista.
Multumesc, Tudor!! In ultimul timp am intalnit foaaarte multi oameni care "au credinta lor" si nu vor sa auda de Biserica, ba chiar care spun ca popii sunt tampiti, care se revolta impotriva icoanelor, a religiei in scoli, cand ar putea sa vada paradele gay, prostituatele si restul lucrurilor care, paradoxal, azi sunt valorizate social. Unde o sa ajungem, ce repere de conduita vor avea copiii nostri?
Inca o data ...multumesc!
Mesajele tale inregistrate mi se par mai percutante, mai personale.
RăspundețiȘtergereIn privinta rugaciunii..ce sa zic.. la randul meu am renuntat cu ceva timp in urma sa ma rog. Imi spun mereu ca este o faza, ca o sa imi gasesc timp, ca o data cu inaintarea in varsta o sa ma apropii mai mult de Dumnezeu. Nu m-am considerat niciodata o persoana suficient de buna in sensul atribuit de religie, de aceea am preferat sa ma rog pentru ceilalti, niciodata pentru mine. Iar cu timpul...am renuntat si la asta. Preotii sunt multi, dar doar putini sunt cu adevarat cei alesi. Cred ca biserica ar trebui sa fie mai apropiata de enoriasi, in special de tineri, sa le iasa in intampinare, sa faca...ei bine, da, o sa o zic si pe asta, putin marketing. Pentru ca mie nu mi se pare ca bisericile sunt atat de pline. Cunosc oameni care nu au mai intrat de ani de zile intr-o biserica si biserici unde duminica se strang abia o mana de oameni. Locul meu de suflet, catre care ma gandesc de multe ori cu drag este Biserica Icoanei...
Sa aveti parte de liniste si pace cu totii!
sunt niste chestii pe care noi nu le putem intelege oricat ne/ams tradui si incerca...fazele astea cu religia si Dumneazeu si alea ala...putem face 3 chestii...respectam traditia...ne facem noi traditia sau nu facem nimic...eu am ales sa imi fac traditia din traditie...recunsoc greselile si apreciez restul...nu ma pot considera number 1 God Fan, pt ca, sincer, nu merg la biserica, dar am traditia mea...
RăspundețiȘtergereNu Biserica a initiat legatura mea cu Dumnezeu, ci Dumnezeu. "Si simt mereu, mereu ca pe-o chemare..."
RăspundețiȘtergereChemarea exista in fiecare dintre noi, depinde cum o ascultam si cata importanta ii dam...
Dumnezeu e atat de mare si de bun ca nici macar nu putem cuprinde in cuvinte tot ce inseamna El.
RăspundețiȘtergereIubirea neconditionata si infinita pentru Dumnezeu nu comporta ecuatii. De la ea porneste tot ce avem noi, inclusiv iubirea pentru propria persoana.
Biserica nu ne poate invata nimic mai mult decat sa Il iubim pe Dumnezeu. Restul e doar ceata. Daca vom inchide ochii prin ceata totul va deveni mai clar si mai profund.
Biserica are un rol foarte important in viata unui crestin. Insa nu biserica e ceea ce ne face crestini. Si nici traditia. E relatia personala cu Dumnezeu aceea care ne schimba viata. Mesajul fundamental al Bibliei e unul simplu si probabil ar putea fi sumarizat in versetul din Ioan 3:16 "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca ORICINE crede in El, sa nu piara, ci sa aiba VIATA VESNICA". Dumnezeu ne iubeste asa de mult! Ce dragoste trebuie sa aiba pentru noi daca si-a dat singurul Fiu sa moara pe cruce pentru noi, sa sufere pedeapsa in locul nostru. Si ne vrea aproape de El. Dumnezeu ne-a creat cu un gol in suflet pe care NUMAI El il poate umple...si nimic altceva! Asa ca nu ignora intrebarile care te framanta. Nu ignora vocea care te cheama. Si daca recunosti in fata Lui in rugaciune ca esti un pacatos, ca esti gata sa te intorci de la pacatele tale si crezi din toata inima ca Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce si pentru pacatele TALE, personale, asa cum spune Biblia (Romani 10:9), si a inviat din morti, si daca prin rugaciune Il rogi pe Dumnezeu sa intre in viata ta si sa iti fie Domn si Mantuitor, atunci El iti schimba viata, iti iarta pacatele si iti ofera viata vesnica. E atat de simplu! Isus e singura cale de a ajunge in Cer. Isus a spus: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal DECAT prin Mine" Ioan 14:6. Sunt foarte importante rugaciunea, cititul Bibliei, mersul la biserica etc, si sunt lucruri care ar trebui sa faca parte din viata oricarui crestin autentic, dar acestea singure nu ne mantuiesc. Avem nevoie intai de o relatie personala cu Dumnezeu! Si nu putem da vina pe preoti pentru relatia noastra cu Dzeu, pentru ca Biblia spune ca va veni o zi cand Isus se va intoarce, si va veni o zi a judecatii, si in ziua aia, nu preotul va da socoteala de alegerea ta, ci numai tu insuti. Suntem singuri responsabili pentru vietile noastre si alegerile noastre. Dumnezeu ne iubeste asa de mult! Dumnezeu TE iubeste asa de mult! Exact asa cum esti, cu reusitele tale, poate cu esecurile tale, cu calitatile si defectele tale, e gata sa te ierte pentru pacatele tale si sa iti arate ce inseamna sa traiesti alaturi de El!
RăspundețiȘtergereAm scris cam mult, dar sper sa fi meritat! :) take care ;)
e confuzie mare si banala, "rugaciune" cu "mersu la biserica"; una nu e conditionata de alta, deci nu se poate spune ca nu se poate una fara alta
RăspundețiȘtergererationamentul ca biserica ne-a dat fundamentul si ca nu prea normal sau bine, sa te dai asa dupa un "curent"...e fals, din cauza ca altfel ar trebui sa fie corect si cel cu "Eu te-am facut, eu te omor".
nu implica nicio obligatie fundamentul pt cei botezati cand erau copii etc; atata tp cat lucrurile nu se fac bine, e dreptul omului de la D-zeu sa le corecteze sau sa le indeparteze si caute ce-i face bine si adevarul
"curentele" pot sa fie si bune dc sunt adevarate si sincere, la fel cun acelasi curent poate sa fie ipocrit si fals pt cei ce-l adopta doar sa ca exista si e mare
http://aprozarnet.com/?p=436 - MODA = “puterea generala”
eu chiar de curand am reluat rugaciunile(cu toate ca aveam pana acum credinta in D-zeu si raportarea la o relatie directa, fara mijlocitori)nu dintr-un impuls venit datorita bisericii in vreun fel si descoperirea unor vederi mult mai libere si mai sincere hinduse si budiste
si asta nu implica nici negarea cu obstinatie a ideii de biserica, ci doar a unor comportamente care exista si care au existat de-a lngul timpului...deci temporale
plus pt ca...toate felurile de noi crestini aparute de-a lungul timpuolui au fost infaptuite de interese pamantesti si individuale...ceea ce nu cred ca e de de acceptat sau urmat
aprozarnet.com
insa sunt f bucuros sa vad obiectivitatea multor programe de la Trinitas TV...ceea ce nu asteptam cand am auzit de infiintarea postului
RăspundețiȘtergeredeci sunt in biserica si oameni de caracter, poate chiar mai multi, iar acestia individual merita apreciati si promovati
e prima oara cand intru pe blogul tau si am ramas impresionata.nu ma gandeam niciodata ca o presoana publica o sa-si exprime intr-un mod atat de direct problemele si framantarile legate de dumnezeu,de rugaciune si de importanta bisericii.felicitari tudor pt acest blog.imi place enorm
RăspundețiȘtergerecea mai captivant si emotionanta scriere de aici de pe blog. asta dupa "de mana cu Dumnezeu".
RăspundețiȘtergerede ce ?
pt ca Dumnezeu este totul.Chiar nu ne dam seama ca toti depindem de el si uitam de unde am plecat.si uitam rostul in lumea asta ... multe articole, Tudor, cu si despre Dumnezeu.
p.s.:
un preot la predica zicea "Bun, venim la |Biserica, ne rugam, ne inchinam, ne cerem iertare in fata Lui Dumnezeu, iar dupa ce iesim din lacas, continuam sa fim aceiasi oameni dinaine de a intra acolo.." cati dintre noi nu am facut asa?
de ce uitam as facem bine ?
cand eram mica...ma plictiseam la biserica.Ingenuncheam odata cu ceilalti crestini si tot cautam ceva sa ma atraga si sa para slujba mai scurba.
RăspundețiȘtergereAcum...nu cred ca merg din obligatie.Pur si simplu, apar chestii si efectiv, uit sau nu pot merge inca o duminica.
Sincer mi-e dor de Biserica.Vorbeam acum cateva zile cu o prietena, ca imi lipseste apropierea aceea fata de Dumnezeu.
de rugat?...ce sa spun....mi-e groaza sa realizez, dar din pacate nu ma mai rog seara decat (:-|) atunci cand am nevoie.Eu cred in El si port in mine constiinta faptlor facute.Simt ca ma iubeste, simt ca de fiecare data cand ii vorbesc ma asculta si ma ajuta.
Mi-a placut cum ai spus...ca nu ne-am nascut bisericosi...Cred ca pana la urma; nu zilele si saptamanile in care ai fost la biserica conteaza cel mai mult.cred ca conteaza relatia pe care o ai tu cu El si cum te raportezi la Dumnezeu.Eu...ma raportez ca la tatal meu, un tata mai special caruia...chiar daca de multe ori ai vrea sa nu fii vazut ce ai facut in anumite circumstante, te-a lasat in pace, a inteles si te-a iertat.
de ce scrieti Iisus doar cu un singur "i"?
RăspundețiȘtergereeste la moda sa ai propria credinta sau sa te declari spiritual dar nu credincios.Tudor ai dreptate...Poate am uitat cum sa na rugam.poate am uitat sa vorbim sau pur si simplu nu mai avem nevoie sau curaj sa o facem suntem mult prea lasi sa ne declaram si sa fim crestini
RăspundețiȘtergereAcum ceva vreme ,ma duceam on fiecare duminica la biserica si ma simteam mirific.Nu ma gandeam la ce face preotul ala knd termina de oficiat slujba. Il ascultam pur si simplu si atat. Acum nu am mai mers de mult.Nu blamez pe nimeni pt asta. Doar pe mine,pt k am intrat in rand cu obtuzii care spun k nu ai nevoie de biserica pt a fi langa Dumnezeu... Am fost insa duminica trecuta dupa foarte mult timp,iar cand am intrat in biserica,am inceput sa plang. m-as fi luat la bataie pe mine insami pt k fac parte din acei obtuzi de care vorbeam...Nu trebuie sa sruti neaparat icoanele alea pline de saliva. Trebuie sa mergi si sa ii multumesti lui Dumnezeu k ai fost botezat in casa lui... Sau.. ai uitat?
RăspundețiȘtergerecam asa e...mai uitam sa ne rugam...si atunci cand ne rugam, ne zboara gandul la problemele pe care le avem...putini reusesc sa se concentreze in totalitate si sa isi recunoasca toate pacatele...cunosc multa lume care merge la biserica doar de Inviere, "pentru ca e frumos"...altii merg in zilele de duminica si cand ies din biserica injura la primul pas...nu mai avem frica de Dumnezeu si nu stim sa apreciem ca "e bun si iarta tot"...
RăspundețiȘtergere