Brusc, este o duminica trista. Prima intrebare care-mi vine in minte este: Domnule Stefan Iordache si noi? Noi ce facem acum? Cui lasati teatrul? Noua? Ce sa facem noi cu el fara dumneavoastra?
Stefan Iordache nu mai e printre noi. Vestea pica dur, implacabil, da buzna in sufletele noastre precum lumina intr-o camera ale carei ferestre n-au mai fost deschise demult.
Cand pleaca un asemenea Actor gandul ca a trecut intr-o lume mai buna nu te alina. Te doare ca lumea in care ai ramas tu este mai saraca.
L-am vazut in 1990 in Fuga lui Bulgakov la Teatrul de Comedie. Juca alaturi de mama si de multi alti actori frumosi ai teatrului in spectacolul Catalinei Buzoianu.
Un spectacol fabulos despre sufletul rusesc, rusi dezradacinati in exil. Iordache era magnific. Mi-a ramas in minte urletul despartirii de femeia lui: Liusia. Era toata fatalitatea sufletului rus intr-un strigat inconfundabil si ravasitor.
Acum aflu ca Stefan Iordache nu mai este printre noi.
Nici macar nu este nedrept, trist sau amar. Este inspaimantator. Pentru ca ma uit in jur si vad ca ei sunt din ce in ce mai putini.
Si mai vad ca ceilati sunt din ce in ce mai multi.
Domnule Stefan Iordache ati mai fi putut sa stati putin cu noi. Pana cand ne regaseam drumul...fara dumneavoastra o sa mai ratacim putin...
Drum bun, Domnule Stefan Iordache.
E posibil ca pentru oameni ca dumneavoastra "lumea noastra moderna" sa fi devenit exil.
Drum bun...
"Nici macar nu este nedrept, trist sau amar. Este inspaimantator. Pentru ca ma uit in jur si vad ca ei sunt din ce in ce mai putini.
RăspundețiȘtergereSi mai vad ca ceilati sunt din ce in ce mai multi."
Da...cunosc sentimentul; chiar daca nu ma raportez la aceeasi oameni luati individual...Gottendamerung.
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Si mai spun unii ca moartea e un mit...
RăspundețiȘtergereCred ca adevarata 'calatorie' incepe abia dupa ce plecam din lumea asta si intrebarea se ridica: cum si unde calatorim dupa ce se termina "vazutul"
Simtim alaturi de tine...
Ne-a daruit lucruri frumoase. Actorul Stefan Iordache a plecat. Dar vorbele si filmele domniei sale nu vor pleca niciodata dintre noi.
RăspundețiȘtergeream auzit la radio in timp ce legam borcanele de zacusca cu mama. ne-am oprit si ne-am uitat una la alta...
RăspundețiȘtergereea avea o expresie gen:
"nu se poate. si el? saracul :("
iar eu:
"sa-mi bag...ti-am zis ca toti aia faini pleaca..."
Era unul dintre cei mai talentati si mai dedicati actori pe care i-am vazut pe scena. Si doare sa spui "era".
RăspundețiȘtergereCind un actor ca Stefan Iordache nu mai e pe scena, moare incet si sigur. Asta li se intimpla tuturor actorilor nostri mari si pe care ii iubim - nu mai sint pe scena. Unii mai apar pe ici pe colo, intr-un film, intr-o telenovela, intr-un interviu. Si la un moment dat vine vestea. Atunci incepe o miorlaiala si-un regret de te apuca sila - ideea ca nu mai e si vai, nici n-o sa mai fie, ce om, ce talent, etc. Mult mai bine era sa facem toate astea cit omul era in viata, si anume sa-l lasam sa-si implineasca menirea pe pamintul asta, adica actoria, pe scena. Ideea ca actorii mari ies la pensie ca functionarii, si gata, dupa aia sed frumos acasa si cresc nepoti, ca sa mai aiba loc si astia tinerii, este de-o suficienta si de o micime infioratoare. Atita vreme cit nu mai sint doriti, chemati sa joace, apaludati, iubiti, vine si boala. Mahnirea si tristetile, nedreptatea, astea aduc boala. De obicei bolile rele. Domnul Stefan Iordache a fost unul din actorii nascuti pentru scena. Am privilegiul de a-l fi vazut in teatru inainte de '90 si n-am sa-l pot inlocui cu nimeni, niciodata. Nici macar nu pot spune ca e tristete - e o duminica rece, apasatoare, numai buna de vesti proaste.
RăspundețiȘtergereciteste aici:
RăspundețiȘtergerehttp://www.netjunkie.ro/cioyka/?p=124
e un interviu cu dansul.
Dumnezeu sa il odihneasca!!
condoleante
RăspundețiȘtergereTraim toata viata ca sa vedem ca a muri este simplu. A lasa ceva in urma e arta.
RăspundețiȘtergere"Pădurare de pădure
RăspundețiȘtergereSări-ţi-ar coarda la secure
C-ai intrat în cea pădure
Pădurare de pădure"
(din Mircea Albulescu- Poezii- scrisă dacă îmi aduc bine aminte, la plecarea lui Amza Pellea)
De când mă trezesc şi până mă culc îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dat o zi. Să mai văd luna, soarele, stelele acolo, la mine, la ţară.
RăspundețiȘtergereŞtefan Iordache, actor, 3 februarie 2008
Am pierdut un OM.
RăspundețiȘtergereNoi vorbim foarte usor despre Dumnezeu si biserica, idealuri, noblete, de fapt multi nu suntem in stare sa iubim , sa fim generosi, sa credem cu adevarat, sa ne bucuram da rasaritul unei stele, de primul ghiocel, de muzica, de miracolul aparitiei unui copil!
O Duminica trista. Care nu poate fi uitata.
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-l ierte.
Trist...D-zeu sa-l odihneasca! Sper din suflet ca e undeva intr-un loc mai bun si mai frumos. Cel putin, asta e singura consolare, speranta...
RăspundețiȘtergereNu fiti tristi, inseamna ca si-a terminat treaba aici...
RăspundețiȘtergereUn disparut viu ratacit printre sufletele noastre...
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa ne ierte si sa-l odihneasca!
http://www.nytimes.com/2008/09/16/arts/music/16wright.html?_r=1&partner=rssnyt&emc=rss&oref=slogin
RăspundețiȘtergereoare cat de saraci putem ramane? oare pana cand?
Am trait atata vreme doar din vise
RăspundețiȘtergereLe-adunam in inima si le vindeam
Le vindeam mereu pe o nimica toata
Dar in sinea mea ce mult ma bucuram
Cand in schimbul unui vis primeam un zambet
Din acel suras mai plamadeam un vis
Insa lumea s-a schimbat si pe-alte drumuri s-a grabit
Sau poate numai eu am obosit un pic
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu incaIn Apus sau in Orient
Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu incaIn Apus sau in Orient
Ai fost ultimul client
Eu gaseam adeseori intr-o privire
Care se insenina cand povestea
Bucuria de a merge mai departe
Si-alte vise altor inimi le vindeam
Le dadeam pe cate-o strangere de mana
Si visam sa fac un om fericitInsa lumea s-a schimbat
Si azi se vand numai pe bani si vise si iubiri si suflete si ani
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul
Si incui magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu inca
In Apus sau in Orient
Tu iubita afla astazi c-ai fost ultimul client
Inchid usa, sting lumina, trag oblonul si incui
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui
Plec cu gandul nu stiu incaIn Apus sau in Orient
Ai fost ultimul client
Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanuï.
S-a dus si el...or sa mearga incat toti ca el si o sa fie tot mai putin pana cand o sa ramanem doar NOI si nu o sa stim ce sa facem cu lumea asta. Suntem prea mici, ea prea mare, ei prea putini.
RăspundețiȘtergereDormi in pace, suflete!
Dumnezeu sa-l odihneasca !
RăspundețiȘtergereCei iubiti pleaca intotdeauna prea devreme si intotdeauna inainte de a fi desavarsit in noi pregatirea pentru asta.