Citesc Goethe. "Suferintele tanarului Werther" si imi revine in minte Eminescu romantic intarziat cu a sa "dulce durere".
Si apoi un vers fabulos: "Mai suna-vei dulce corn, pentru mine vreodata?"
Este 15 ianuarie si comemoram un mare poet.
Offtopic.
Intrebat de Cristi Sima daca s-ar opri sa-l asculte pe Joshua Bell in fata parlamentului Silviu Prigoana a raspuns ca nu, pentru ca s-ar grabi la sedinta.
Tare nu?
:)
RăspundețiȘtergereCe frumos stii tu sa te (ne) ridici deasupra...uitasem cu desavarsire, pierduta in meschinarii banale, cotidiene. Multumesc.
RăspundețiȘtergereEminescu... Esti un Om deosebit, Tudor Chirila!
RăspundețiȘtergereio citesc paler.
RăspundețiȘtergere"Strangand in brate aerul,reusesti cel mult sa te sugrumi."
astazi este si ziua mea :) O mare onoare...
RăspundețiȘtergere"Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,
RăspundețiȘtergereCum revarsă luna plină liniştita ei splendoare!
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate;
Amorţită li-i durerea, le simţim ca-n vis pe toate,
Căci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrării
Şi ridică mii de umbre după stinsul luminării..."
@FREE: La multi ani!
RăspundețiȘtergereBuna cartea. Cred ca e promotoare pentru genul de carti " Adolescentii de la Brasov" , " Elevul Dima "
RăspundețiȘtergereda e destul de interesant raspunsul lui Prigoana.Probabil nestiind cine canta si grabit fiind ar fi plecat.Eu desi nu as fi stiut cine canta,as fi stat,as fi plecat urechea si daca mi-ar fi placut l-as fi felicitat.Au mai fost persoane care au cantat in diferite locuri publice si la noi si chiar si eu am facut-o.Nu-i un lucru rau.Muzica te diferentiaza de ceilalti surzi,care desi aud nu vor sa asculte.
RăspundețiȘtergereCat despre Eminescu..ce sa zic?Inca ii aprofundez creatiile.
Tare, tare. Cand n-ai cu cine, n-ai cu cine.
RăspundețiȘtergereWerther daaaa!!! Am studiat romantismul german cu un prof deosebit...ce vremuri...Primisem un trandafir in glastra de la prieten si l-am botezat Werther. A avut aceeasi soarta...cu toate eforturile mele de a-l mentine in viata sau de a-l resuscita, a murit...si eu am plans atunci niste lacrimi tinere pentru ca imi murise trandafirul rosu si crud, pentru ca murise trandafirul Werther si la fel ca el a murit in timp si acea iubire. Mi-a placut cartea Tess d'Uberville la vremea cand am citit-o prin liceu. Asa ca mi-am botezat dalmatiana Tess, nume feminin tipic englezesc. Am ras de multe ori cand veterinarii sau alte persoane nu pricepeau ce nume este asta...nu e nume de baiat?? Si dalmatiana mea a imprumutat din tragismul eroinei de roman si a avut o viata tare agitata, a fost otravita si a supravietuit miraculos, a fost furata si am gasit-o desi aveam sanse de una la un milion, a calcat-o masina si si-a revenit fara sechele, a facut piometru (infectie grava a uterului) si medicii i-au dat 10% sanse si, desi batrana, a rezistat...Un destin dramatic al unui caine...de care acum mi-e foarte dor, mai dor decat de multe persoane pe care le cunosc. Un caine cu o privire umana, plana de expresie.
RăspundețiȘtergerePlantele si animalele pot avea destine de roman dramatic. Asa ca nu voi mai da nume cu rezonante romantice/dramatice. Mi-e dor de Werther si de Tess...
La multi ani tuturor celor nascuti in aceeasi zi cu Eminescu! Si eu am una bucata sot nascut in aceasta zi, il aniversez astazi admirandu-i fruntea inalta.
RăspundețiȘtergereO chestie interesanta: iarna trecuta, pe o zapada infernala, am vizitat manastirile din Moldova, peisaje superbe. Iarna la Putna e o nebunie, la Sihastria...o liniste ireala de parca ai iesi din timp. Casa lui Creanga troienita, in care mirosul si caldura din interior te duc cu gandul la copilarie. Iar la Varatec, sub soarele palid la apus, am vazut mormantul Veronicai Micle.
Oare cum ar fi sunat versurile unui Eminescu fericit, implinit in dragoste, un Eminescu "nechinuit", nebantuit de Veronica Micle? Muzica poate reda extazul sau agonia aproape la fel de expresiv din punct de vedere artistic. Literatura "grea" ramane, insa, cea dramatica. Cele mai profunde stari, paradoxal, sunt cele dramatice, starile extatice sau de fericire par iluzorii, dureaza putin si lasa un gust de artificial.
Cum spunea Nichita Stanescu:"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales."
Interesant mormantul simplu al Veronicai Micle din curtea manastirii Varatec, un mormant vegheat de cruce, un mormant de sinucigas in curtea unei manastiri...
Ar fi tare ca tu sa te postezi la Universitate, in pasajul cel nou si sa prestezi ceva, eventual la un instrument, ar fi prea simplu sa canti, si sa vedem cata lume te va recunoaste....cred ca destula!
RăspundețiȘtergereE si ziua mea azi! :)
RăspundețiȘtergereLa multe secole Eminescu!
La multi ani Free!
cine nu se cunoaste pe sine ca roman, sa citeasca Eminescu...
RăspundețiȘtergereexista si versiunea moderna: die neuen Leiden des jungen W.
RăspundețiȘtergereun blog interesant gasiti si aici: www.urbanss.blogspot.com cele mai noi stiri din showbizul romanesc si nu numai! merci anticipat!!!
RăspundețiȘtergere“Susţin restaurarea casei lui Eminescu din Văratec”
RăspundețiȘtergerehttp://milikas.wordpress.com/2010/01/28/%e2%80%9csustin-restaurarea-casei-lui-eminescu-din-varatec%e2%80%9d/