De ce a murit si nu poate fi salvata Vama Veche.

Publicul sau consumatorul ia ce i se ofera. Daca nu gaseste ce cauta, pleaca. Daca ceea ce i se ofera poate fi considerat un substitut pentru ce cauta, ramane sa incerce.

Vama Veche nu a murit din cauza publicului ci din cauza ofertei. Cei care au populat Vama Veche cu micile lor afaceri nu au avut viziunea turismului de nisa.

Ei nu au inteles ca Vama Veche era un loc definit de un singur cuvant: simplitate. Ce poate fi mai simplu decat o curte de tara in care ti se pun pe masa rosii de gradina, salata de vinete si oua de gaina.
Ce poate fi mai simplu decat o ulita prafuita care duce la mare. Pescari care pleaca in zori, pentru a se intoarce la apus cu peste zvarcolind. Muzica in surdina. Haine simple. Defileul tricourilor. Taramul corturilor. Viata special de simpla de la cort. Reintoarcerea la natura.

Societatea de consum a complicat lucrurile. Ori cei care au venit sa faca turism si afaceri in Vama, au adus cu ei fripteuza, termopanul si Coca Cola in speranta ca vor face profit. Un timp au facut. Doar ca Vama Veche nu a fost niciodata pregatita sa devina o statiune. Ceva din trupul acestui satuc de la marginea tarii respingea ideea ca pe un soi de transplant incompatibil, cu care organismul refuza sa se impace.

Comerciantii s-au incapatanat insa, sa efectueze transplantul. Si Vama Veche a murit. Ca un delfin esuat care se zbate pe uscat.

Privita pragmatic, moartea satului ramane o problema de cultura. Daca in Vama Veche am fi avut un cazinou, s-ar fi gasit jucatori. Inca o data, nu a fost o problema de cerere ci de oferta.

Intr-o lume in care fugim de globalizare si consumism ca dracu' de tamaie negustorii care au populat Vama Veche cu afaceri buticoide n-au inteles ca exista un public din ce in ce mai larg si avid de simplitate. Englezi, olandezi, norvegieni care ar fi dat bani multi ca sa locuiasca intr-o curte cu wc-ul afara, mirosind a baliga, si care ar fi considerat asta, pe buna dreptate, "the return to innocence". Greseala turismului rural din Romania este ca incearca sa-ti propuna solutii moderne. Ori clientii numerosi ai acestui gen de turism tocmai de asta se feresc.

Vama Veche ar fi trebuit sa ramana un spatiu cu resurse limitate. Un spatiu inchis celor care cauta confortul clasic. Un spatiu destinat contemplarii, nu actiunii. Si credeti-ma, negustorilor nebuni dupa profit, s-ar fi platit bani grei pentru un dus in curte sau un cort pe plaja intr-un loc in care limonada ar fi castigat lupta cu Pepsi.

Cei carora Vama Veche le-a incaput pe mana n-au inteles ca o reproducere se plateste mai prost decat originalul. Vama Veche e o reproducere de prost gust a unui litoral oricum muribund.

Atata vreme cat casa dobrogeana a sculptorului Buculei risca sa devina o anomalie arhitectonica pe drumul dintre Vama si 2 Mai, esecul acestor sate e o problema de cultura. Sau de incultura.

Se ridica astfel o intrebare. Cum ar putea doamna Elena Udrea sa rezolve o problema de cultura?

Poate ca solutia ar fi ca Vama Veche sa intre in patrimoniul Ministerului Culturii si sa fie redezvoltata ca muzeu-sat, expresie a rezistentei anti-comuniste prin cultura. Caci, la izvoare, asta a fost. Ultima frontiera a intelectualilor ostracizati.

Ramane sa visam...