Dumnezeu si Criza financiara

Ne intrebam adesea unde sunt semnele lui Dumnezeu. Eliade spunea in "Noaptea de Sanziene" ca sunt peste tot, simple si vizibile, doar ca nu avem ochi pentru ele. Criza financiara poate fi unul dintre aceste semne. Banii dezumanizeaza de cele mai multe ori. Goana dupa agonisire ne face insensibili la nevoile celor mai slabi ca noi. Un cinism aparent practic insoteste orice tentativa de a-i inmulti. Nu mai este timp pentru nimic altceva decat dezvoltarea mecanicii perfecte.

Mecanica perfecta care sa inmulteasca banii. Asa, usor, usor au aparut banii virtuali. Apoi produsele financiare complexe. Sa vinzi ce nu ai. Un necunoscut la capatul lumii iti imprumuta actiuni pe care tu le vinzi sau le cumperi in speranta ca vei iesi in profit. Alt necunoscut semneaza cu tine un contract prin care te obligi sa-i vinzi un numar de actiuni la un pret fix indiferent de pretul blestematei de piete intr-o zi de vineri. Iar astea se numesc optiuni. Si au scadenta in a treia vineri din luna. Aceste optiuni genereaza diverse strategii care mai de care mai complexe, in speranta ca pierderea ta va fi cat mai mica. Lumea tanjeste dupa castiguri sigure fara risc.

O piramida de solutii imorale s-a ridicat catre cer. Oamenii si-au cumparat case cu bani pe care nu i-au avut niciodata. Pactul cu ratele a fost mai rau decat pactul cu diavolul. Apoi in joc au intrat marile institutii. Lacome. Cifrele au clipit de mii de ori mai repede pe laptopurile lumii. Si piramida a inceput sa se clatine. Si lumea a realizat intr-un final ca a cumparat mai mult decat a putut vreodata plati. Oamenii s-au trezit de parca Dumnezeu a aruncat o galeata uriasa de apa rece pe fetele insetate de bani. Apoi omenirea a articulat: criza financiara.

Oamenii s-au trezit nu mai sunt bani pentru tot ce vor ei sa cumpere. Si n-au mai cumparat. Si usor, usor, realizeaza ca nu se moare din asta. Mai putine haine, mai putina benzina, mai putine bijuterii, mai putina mancare sofisticata, mai putine aspiratii luxoase. Lumea e lovita de revelatia unui trai mai modest. Se poate si mai ieftin. Oamenii invata sa nu se mai izoleze in turnul de fildes al diferentierii prin produs. Milionarii invata sa foloseasca din nou pasta de dinti fara praf de diamant. Si parca si vinul de 500 de euro sticla poate fi inlocuit. Clasa mijlocie renunta la idealuri de peste 200 de cai putere. Si parca metroul e mai eficient.

Am probleme si datorii si nu stiu cum sa fac si vecinul de la doi mi-a zambit azi. Si am reusit sa schimbam doua vorbe in lift. Da, nu ne merge bine cu banii asta e clar. Vecine am eu cumparator pentru masina ta daca te intereseaza. N-ai fi spus vorba asta nici in ruptul capului acum doi ani. Poate ca nici macar n-ai fi urcat cu el in lift de frica vreunei eventuale discutii sterile de care n-ai fi avut chef dupa o zi plina de facut bani.

Dumnezeu ne da sansa sa ne redescoperim. Sa tinem cont unii de altii si sa realizam ca viata nu e o intrecere pe culoare separate catre varful piramidei dolarului. Goana dupa bani dezumanizeaza. Bogatia adanceste rupturile. Nu sunt socialist. Sunt constient ca natura umana sta in aspiratie, individualizare si diferentiere. Cu toate astea nu pot sa nu observ ca marile drame cum e si aceasta criza pentru multi, au rostul de a ne intoarce cu fata catra propriile suflete. Si atunci, nu este criza asta un semn? Nu este un prilej de reflectie macro? Unde ne indreptam? Ce vrem sa salvam cu banii eterni ai contribuabilului? Un sistem care o va lua de la inceput peste patru ani? Poate ca ar trebui sa jucam jocul de la inceput.

Omenirea nu s-a cladit pe actualul principiu financiar. In zorii finantelor eu te imprumutam pe tine si tu imi dadeai banii inapoi intr-o zi stabilita de comun acord. Apoi intre noi doi a intervenit un al treilea care garanta ba pentru mine, ba pentru tine. L-am acceptat ca sa fim mai siguri, dar el a vrut partea lui. Nu ne-am gandit ca noi doi nu ne-am inselat niciodata. Sau poate ne-am gandit tot timpul dar goana dupa bani a fost mai puternica decat suspiciunea.

Dumnezeu a aruncat o galeata cu apa. Probabil ca omul nu-si va trada natura si o va lua de la capat. Nu ne ramane decat sa ne bucuram ca o perioada vom fi mai modesti deci mai fericiti. Cata suferinta trebuie sa fie la Parintele Ceresc vazandu-si copiii cum repeta la nesfarsit aceleasi greseli....