O degustare

Soarele se hotaraste sa ne incalzeasca mai puternic decat ar fi de obicei dispus in luna aprilie si se strecoara printre salciile de pe malul raului. Curgerea molcoma creaza reflexii aproape tacite. Parca sunt ridurile unei femei batrane. Potrivim greu in decor un Mercedes lung si frumos. Nimic din linistea aproape transcedentala nu vorbeste despre seara nebuna care tocmai a trecut.

Fratelli nu mai e un club de noapte acum. Este o cladire cu terasa pe malul Begai si asteapta sa-si recastige magia de-abia in weekend-ul viitor. Premizele unei dupa-amieze demne de o scriitura mediocra din secolul 19 au fost create. Salcia, raul, soarele, stralucirile apei, eu si Bogdan. Vom degusta propuneri de meniu pentru viitorul restaurant. Ne asezam. Soseste primul antreu. Odata cu el soseste si tehnicianul de la firma de sonorizare. Mar caramelizat cu branza mucegai. Trebuie sa schimbe niste cabluri. Sa probeze difuzoarele de pe terasa. Linistea precara ne e amenintata. Inca o lingurita. House-ul izbucneste zgomotos. Imi sare sufletul si pofta. Radem. O masina cu arabi trece molcom prin dreptul nostru.

Vine al doilea antreu, la pachet cu muncitorii care trebuie sa intinda o rasina. E inca o dupa amiaza linistita. Mucegaiul danseaza prin intestine. Drum'n bass. Muncitorii incep cercetarea. Suntem niste dandy aspiranti, inconjurati de clasa muncitoare. Asezati la mese albe inca raspandim parfumuri proaspete si ne dam cu parerea in legatura cu antreurile. Muncitorii ne privesc mirati. Nu ne potrivim in decor. Totul e fusion. Arabii trec din nou cu masina. Ne salutam inca o data. Soseste supa de ciuperci. Echilibristica pentru fata ale carei trasaturi aproape ca s-au deformat de concentrare. Imi doresc nebuneste sa scape o farfurie pe jos. Ar fi in ton cu dizarmonia care se creeaza organizat. Cadem de acord ca nu ne place.

Incercam sa legam o conversatie interesanta. Maioneza cuvintelor e taiata de sunetul ascutit al unui telefon. E al lui Bogdan. Vorbeste. Intre timp, muncitorii trag concluzii. Unul intinde o ruleta. Ceilalti patru fumeaza preocupati si incruntati. Asteapta masuratorile fara sa fie dispusi sa dea vreo mana de ajutor. E o traditie la noi. Unul munceste, patru supervizeaza. Unul e supervizor calificat, doi sunt aspiranti. Al patrulea e inca lenes. Acum deprinde sportul contemplarii. Ruletistul termina masuratorile. Cei patru sunt sceptici. House si mai tare. Nu merge deloc cu Chablis si supa de ciuperci. Ne uitam unii la altii. O duba de un alb indoielnic mascheaza raul. Fixam tabla alba fara sa clipim.

Suntem prea obositi sa protestam. Si minoritari. Ne trece prea repede prin cap gandul sa ne mutam in spate undeva, astfel ca nu apucam sa realizam ca ne-am gandit la asta. Sa recapitulam. Salcie, soare generos, umbra, curgere molcoma a unei ape verzi, doua mese albe inconjurate de scaune negre, terasa umbroasa a unui club de moravuri medii, trei tineri aratosi, un tehnician de sunet, gustari cu pretentii exclusiviste, arabi in trecere, cinci muncitori nehotarati, un Mercedes superb, o duba de constructii, lancezeala, telefoane, nimicuri...

Realizez ca nu mai am mult timp pana la avionul care ma va duce la Bucuresti. Ca prin minune, vinul isi face datoria si dintr-odata totul mi se pare bucolic si placut. Muncitorii imi spulbera orice fel de inceput de reverie si pornesc o masina de egalizat sapele. E la concurenta cu house-ul care porneste mai abitir. Dar vai, nu se poate. Au sosit deserturile. Placinta cu branza, mousse au chocolate, negrese. Suntem paralizati. Praful se ridica in tempo de clubbing. Muncitorii se apropie amenintator. Desertul e divin. Bogdan vorbeste la telefon. Pierde. Bega curge la fel de molcom. Banuiesc asta, pentru ca nu pot decat intui raul care este mascat de duba cu materiale de constructii. Soferul e orc. Si e stirb. Dar ranjeste condescendent. O fi sticla de vin, deserturile sau farmecul meu personal? Ma indoiesc sincer in legatura cu ultima varianta. Suntem veseli. In curand o sa ne mature si pe noi. Nu ne lasam.

Ne bem vinul linistiti. Linistiti, dar nu in liniste. Muncitorii sunt intransigenti si nepasatori. Aristocratia pierde. Mai luam o gura. Ma indrept spre toaleta din interiorul clubului. La intrare observ o biblioteca decorativa. Imi atrage atentia un album de pictura. Matisse, scrie pe cotor. Imi continui drumul spre toaleta cu gandul ca Matisse e butaforie. La iesire verific. Nu, este un album de arta cu picturile lui Matisse. La intrarea in Fratelli. Mi se pare seducator. Am fost la Timisoara si am degustat incercari culinare pe terasa unui club de fite. La iesire am luat un album cu Matisse din biblioteca decorativa de la intrarea in club. Tare, nu? Am ajuns la aeroport la timp. Bogdan conduce elegant. La Guerrilla, Dumnezeu nu apare la stiri a fost highest new entry direct pe locul opt. Noaptea se lasa peste gandurile mele ingalate...