Eu vin si spun. Cautam fericirea peste tot. Cautam fericirea in cluburi insalubre, imbracati in hainele care ar putea s-o impresioneze pe femeia care nu exista. Cautam fericirea la metrou, in speranta ca ni se va arata cand ne asteptam mai putin. Din senin. Cautam fericirea pe holuri de asteptare. In trenuri sau avioane. Cautam fericirea in bucatariile petrecerilor la care nu am fost invitati. Cautam fericirea in teatre si in sali de cinematograf, mai ales inainte de film. Cautam fericirea in cafenele, in privirile chelneritelor blazate, cu gandul ca nu le asteapta nimeni acasa.
Cautam fericirea la concerte cu formatii obscure si public de nisa. Cautam fericirea in librarii, zabovind mai mult decat e cazul asupra unor rafturi care ne pot arunca intr-o conversatie. Cautam fericirea dedicandu-ne cu orice pret lucrurilor pentru care nu suntem pregatiti. Cautam fericirea in amagiri lenese. Cautam fericirea in adevarurile altora. Cautam fericirea in abandon. Cautam fericirea noaptea, mai ales noaptea. Cautam fericirea in biserici, acolo unde tragem cu ochiul la fericirea celui de langa noi. Cautam fericirea in bratele lui Dumnezeu. Cautam fericirea in dimineti optimiste. Cautam fericirea in tragediile care ne ocolesc. Cautam fericirea in redefinirea ei. Cautam fericirea in colectiv. Cautam fericirea intr-o aventura de-o noapte.
Cautam fericirea in betie. Apoi in abstinenta. Apoi in betie din nou. Cautam fericirea in decadenta si renuntare. Cautam fericirea in salvare. Cautam fericirea in altruism. In speranta si mizerie. In smerenie. Cautam fericirea in hoteluri si excursii. In vacante sau delegatii. In misiuni si acte caritabile. Cautam fericirea in toate momentele reflectarii sinelui nostru in oglinzile murdare ale vietii. Cautam fericirea intr-un tablou vivant. O esarfa. O privire. Un moment in care destinul ar putea sa faca piruete. Cautam fericirea in familie. Cautam fericirea in spitale. In ochii celor care ne asculta. Cautam fericirea in fapte mari. Cautam fericirea in viziuni. In strategii, in arta.
Cautam fericirea in disperare. In lucrurile simple cautam fericirea. Cautam fericirea in copii. Cautam fericirea in toate cotloanele lumilor noastre nesfarsite. Cautam fericirea in imperiul nesfarsit al gandurilor. In prapastia dorintelor. Pe muntele viitorului. In razboaiele sufletului. In victoriile serbede ale orgoliului. Cautam fericirea peste TOT.
O singura intrebare uitam sa ridicam, preocupati de aceasta goana nebuna:
Daca fericirea este cea care ne cauta pe noi si nu ne gaseste pentru ca ne jucam prea mult de-a baba oarba? Daca fericirea cauta in noi tot ce cautam si noi in ea? Daca fericirea reclama fericire?
Asta asa este...pana la urma viata e destul de simpla si noi suntem aia care o complicam. Cautam fericire in absolut orice lucru , insa de multe ori o cautam pentru ca suntem influentati de parerile altora ce ne arata cum au ajuns ei fericiti. Fericirea e un fel de lacomie cateodata ; nu-ti ajunge la un moment dat (asta pentru multi dintre noi) , iar atunci cand o pierzi poti spune ca nu vei mai apuca sa gusti din ea...sa poate n-ai avut ocazia sa o atingi macar...
RăspundețiȘtergerePana la urma singurele intrebari legate de fericire trebuie sa ni le punem noi insine...nu trebuie sa ne lasam influentati de nimeni si nimic.
Fericirea nu e la fel pentru toti. Daca ea ar fi o banca ar da faliment in secunda 1.
Daca ar fi o floare..unii ar proteja-o pentru ca e pe cale de disparitie...altii ar fura-o..ar smulge-o din pamant pentru propria grandina...
Zic asta pentru ca noi nu mai stim ce este fericirea cateodata...o confundam cu distractia prea mult..
Ele se aseamana..doar prin aparenta ; poate fi un fel de fata Morgana ce ne indeparteaza de la scopul adevarat ce consta in cautarea fericirii..
Scrierile, ca si cantecele tale imi trezesc tot felul de reactii, sentimente. Si cu toate astea cred ca ai dreptate si la unele poastari comentariile sunt nu doar inutile ci si strica din frumusetea si integritatea scrierii.Ca si dupa o carte buna, te gandesti inca o saptamana la ea, dar nu te apuci sa-i scrii autorului.
RăspundețiȘtergereSi eu obisnuiam sa caut fericirea in tot, mai ales in altruism, speranta, aventura. In vacante si priviri, in lucrurile simple, in razboaiele sufletului. M-am resemnat, vazand ca nu apare. Se juca, imi trimitea amici de-ai ei, ca Iluzia, Entuziasmul, Emotia. Asta nu era fericire. Pe fericire o astept..
RăspundețiȘtergere..O astept sa ma gaseasca :)
Poate ca ar trebui sa ne oprim din goana si sa ne amintim sa traim. Pur si simplu...fiecare moment din plin. Sa zambim vietii. Asta e fericirea adevarata pentru mine, clipele magice care te implinesc, pe care ti le aduci aminte la final, iar astea nu se cauta.
RăspundețiȘtergerePe mine una ma sperie esecurile celor din jur si chiar esecurile mele..
RăspundețiȘtergereCu siguranta eu sunt una din cele cauta fericirea peste tot ..si o construieste acolo gaseste conditi prielnice...
Tot ce nu trebuie sa uitam e ca fericirea nu poate o fi o stare permenenta.
Fericirea ....sti si tu... :)
you have said exactly my thoughts from the past few days!
RăspundețiȘtergereŞi dacă noi căutăm fericirea peste tot dar uităm să o cautam într-un singur loc?În noi?
RăspundețiȘtergereFericirea este un amestec de emoţii pure. Nu multi sunt aceia care ajung “sã dea mâna” cu fericirea. Fericirea este un sentiment, deci în primă fazã doar sufletele nobile ajung sã guste din ea. Existã undeva, undeva înăuntrul nostru. Este ca un lãcaş sfânt, ceea ce înseamnã cã existã un drum cãtre ea. Fericirea în niciun caz nu are legaturã cu partea materialã. Uneori putem avea iluzia cã suntem fericiţi, dar a avea o stare bunã nu este echivalentul fericirii. Fericit eşti atunci când te cunoşti şi te simţi bine cu tine. Atunci când te cunoşti poţi cunoaste şi fericirea. Ea existã si în lucrurile cele mai simple, pe care mulţi le-ar putea considera banale. Fiecare om are fericirea lui, pentru fiecare dintre noi are alta reprezentare. O percepem in mod diferit. So...poate ca ea e in noi, dar suntem prea orbi sa o vedem...
Stie cineva ce este cu adevarat fericirea? Adevarat "joc de-a baba oarba"... Si totusi o cautam...
RăspundețiȘtergerePoate gasim, nu cautam...
RăspundețiȘtergeredaca e in noi...si nu stim ce e aia fericire..
RăspundețiȘtergerear trebui sa dam un search mai des in noi sa vedem daca a incoltit fericirea.
RăspundețiȘtergereda' a vazut-o cineva pe fericirea asta in stare pura? macar exista sau alergam de nebuni dupa ea?
RăspundețiȘtergerenu cred in fericira de aici din lumea fizica...
RăspundețiȘtergerefericire e-n cautare. emotii pure la copii mai gasesti doar.. :>
RăspundețiȘtergereAr trebui ca oamenii sa renunte la ideea de fericire.Un om matur realizeaza ca fericirea asa cum o inteleg oamenii e ceva mult mai legat de substante decat credem,nu e un ideal sau suma unor situatii perfecte si trainice.
RăspundețiȘtergerePacea insa e varianta mai decenta a fericirii,si cere atitudni launtrice lucrate,cizelate,cultivate.
Suferinbta e un component organic de-al nostru,si foarte multi care au consimtit,au fost mai "fericiti"
daca fericirea nu se numeste asa? ar fi ca si cum am cauta in cartea de telefoane un om pe care nu-l cheama cum credeam noi..
RăspundețiȘtergerefericirea nu are forma fixa. fiecare om este fericit in felul sau. oricine poate fi fericit. alergand prea mult, complicandu'se, ajung sa uite sa fie fericiti. ajung sa caute stari de vid innebuniti cand nu le gasesc. oamenii, in general, nu se mai bucura de lucruri marunte, e bina ca'n acest timp cauta fericirea si o plang.
RăspundețiȘtergereDe câte ori am spus: eu, al meu, mie, pentru mine?
RăspundețiȘtergereDe câte ori nu ne-au răsunat în minte, chiar fără să le fi rostit cu glas tare?
Câte din faptele noastre le-au avut ca impuls?
Putem vorbi de fericire, de iubire, când viaţa noastră e condusă de eu, al meu, mie pentru mine?
Pentru mulţi fericirea şi iubirea sunt condiţionate de nevoia de siguranţă şi stabilitate. Această - siguranţă şi stabilitate - le căutăm în lucrurile lumii, agăţându-ne de un anumit mod de viaţă care ne oferă o siguranţă aparentă, o stabilitate precară. Eu, al meu, mie, pentru mine este cel care ne dictează într-un fel viaţă, ne conduce, dar ne şi limitează voinţa de a merge mai departe, de a ajunge la adevărata siguranţă şi stabilitate pe care ne-o oferă cunoaşterea lui Dumnezeu.
Cei mai mulţi oameni manifestă teamă când este vorba de a "răstigni" pe eu, al meu, mie, pentru mine, adeverindu-se în astfel de cazuri mitul peşterii, scris de Platon, care vorbeşte de nişte oameni care au crescut ani de zile legaţi într-o peşteră. În momentul când au vrut să se ridice şi să iasă afară, au avut parte de nişte dureri groaznice şi au renunţat să mai iasă la lumină, preferând întunericul peşterii în locul luminii oferită de Dumnezeu. Peştera lui Platon este lumea, iar eu, al meu, mie, pentru mine este lanţul ce ne ţine departe de adevărata iubire care nu este altceva decât dăruirea necondiţionată faţă de celălalt.
Dacă nu ne vom ridica deasupra eului nostru, detronându-l definitiv din inima noastră, atunci el ne va împiedica să aducem rod plăcut lui Dumnezeu. eu, al meu, mie, pentru mine este rodul pomului rău (cf. Mt. 7, 16-20)
O istorioară spune că odată un om a avut bucuria să fie primit în cer, înainte să fi sfârşit viaţa pământească. Un înger, luându-l de mână, l-a dus într-un palat strălucitor unde se aflau o mulţime de oameni în jurul unei mese bogate, încărcată cu mâncare. Oamenii aceştia erau însă trişti şi se tânguiau cu amar, pentru că, deşi stăteau în jurul unei mese încărcate, nu-şi puteau potoli setea şi foamea. Aveau nişte linguri cu coada foarte lungă şi, oricât se chinuiau să mănânce cu ele, nu reuşeau în nici un fel. Aici este iadul - i-a spus îngerul.
Apoi l-a dus îngerul într-un alt palat asemănător cu cel dinainte. Aici era aceeaşi masă încărcată cu bunătăţi şi, de asemenea, aceleaşi linguri cu coadă lungă. Oamenii erau, spre deosebire de ceilalţi, foarte fericiţi şi radiau de bucurie. Cum? Fiecare om îşi folosea propria lingură pentru a-l hrăni pe cel din faţa sa şi astfel nimeni nu rămânea flămând. Acesta este raiul - a spus îngerul.
Suntem chemaţi la iubirea de Dumnezeu, cea întru Hristos, ca să se împlinească porunca Domnului care a zis: "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii" (Ioan 13, 34). Şi apoi: "Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu"(Ioan 15,13-14). Sf. Ap. Pavel spune la rândulş său: "Nimeni să nu-şi caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia" (1 Corinteni 10, 24). Pentru că "Dragostea....nu caută ale sale" (1 Corinetni 13, 5)
Aşadar, să ne întoarcem privirea spre Domnul Iisus pentru a învăţa adevărata dragoste. Amin!
Acet post mi-a amintit de povestea pe care ti-am trimis-o pentru concurs:D
RăspundețiȘtergerePoate ca goana asta nebuna dupa fericire ne face vietile frumoase :)
RăspundețiȘtergereGoana dupa fericire nu iti da fericire ci tristete....mai bine nu cauti...vine singura
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereImi este teama de tonalitatea secreta a fericirii...aseman fericirea cu o dezgolire navalitoare de tarana edenica...ma sperie cesurile de tristete solemna...ma apasa plasmuirea luciferica...ma agat cu toata nadejdea de Dumnezeu, cel care se propune atat de frumos...lucirea dragostei divine apare in toate dimensiunile sufletului...se naste fericirea...pulseaza viata...
RăspundețiȘtergereCautam fericirea noaptea, mai ales noaptea...Cautam fericirea intr-o aventura de-o noapte...
RăspundețiȘtergereCautam fericirea peste tot!dar nu in noi, in sufletul nostru. Oare cati stim cu adevarat ceea ce ne face fericiti? prea putini, sau poate niciunul. Si atunci, de unde stim ce cautam?
RăspundețiȘtergereMai bine intreaba daca exista.
RăspundețiȘtergereFericirea este relativa.
Niciodata nu vei fi cu adevarat fericit.Totdeauna va exista ceva care sa te indispuna doar ca momentan nu vrei sa te gandesti la el sau pur si simplu nu ti-l amintesti.
..mostly happiness is followed by disappointment and tears ... every time I say ... compensation law: a smile without a tear or a tear without a smile..
RăspundețiȘtergeree greu sa te consolezi cu fericiri ireale...
RăspundețiȘtergereFericirea e cantitate neglijabila!
RăspundețiȘtergereFericirea e in noi..daca ne bucuram de ce ne inconjoara...
RăspundețiȘtergereMi-a placut faza cu "FEMEIA CARE NU EXISTA".....
RăspundețiȘtergereFoarte adevarat ce ai scris.
RăspundețiȘtergerePana acum nu am vazut nicio persoana care sa stie ce este fericirea pe deplin...din cauza asta incep sa cred ca nu poti sa fii fericit din toate punctele de vedere...sanatate, iubire, prieteni...si in cele din urma bani...
ce mod brutal ai de a trezi lumea la realitate! tu esti cam trist de fapt,nu? nu te mai intreba atata..totul va fi bine! nu stim sigur ce fericirea..dar ce e sigur e ca NU O MAI AI exact in momentul in care te intrebi ce e! we live in a wonderfull world..and you're fantastic ;))
RăspundețiȘtergereeu sunt 100% de acord cu AdeSS
RăspundețiȘtergereFERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
RăspundețiȘtergereSursa: DEX '98 |
Fericire ≠ nefericire
FERICÍR//E ~i f. 1) Stare de mulţumire sufletească deplină. 2) Stare de satisfacţie deplină. ♢ Din ~ datorită unei împrejurări favorabile. [Art. fericirea; G.-D. fericirii] /v. a ferici
Sursa: NODEX |
fericiti sintem si atunci cind cautam
pentru ca putem cauta
fericiti sintem si atunci cind o gasim
doar pentru o clipa ca ne plictisim
fericiti sintem si atunci cind alergam dupa ea
pentru ca o putem prinde
sintem fericiti la tot pasul
dar nu o recunoastem mereu pentru ca imbraca fel si fel de haine uneori saracacioase alteori stralucitoare
fericiti sintem si atunci cind bem un pahar cu apa
pentru ca ne,am potolit setea
fericirea este in fiecare pas din noi
daca uitam lucrul asta sintem pierduti
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDupa ce am citit aceasta postare , am ezitat sa dau un comm , dar m`am gandit timp indelungat :"Ma care este rostul meu??" Am ajuns la concluzia k viatza nu consta in a avea cat mai multe succese ... pt ca asa pierzi momentele speciale , te pierzi pe tine insutzi ... Poti sa fi fericit incercand sa`i faci pe cei de langa tine fericitzi ...[Tudor esti tare! .. si pct! sa nu zik lumea pe aici ca lingusesc sau mai stiu eo ce ]
RăspundețiȘtergerefericire...? am intrebat fericirea daca doarme.si mi`a raspuns ca da.mi`a mai spus ca viseaza.ma viseaza pe mine.fericirea e somnambula.si fuge dupa mine.m`am ascuns dupa soare.cred c`am pierdut`o! pfiu.
RăspundețiȘtergereDaca fericirea nu ne cauta? sau daca ne cauta dar nu cand o cautam noi pe ea? sau daca fericirea nu trebuie cautats ci doar asteptata... fericirea ce e fericirea pana la urma?
RăspundețiȘtergereFericirea mea, daca o pot numi asa, reiese din fericirea ce radiaza din ochii altora.
RăspundețiȘtergereIntotdeauna ma umplu de un sentiment extrem de placut, un fel de toropeala sufleteasca, cand vad implinire cumulata cu liniste sufleteasca...
asa si .. de fapt ce e fericirea ?
RăspundețiȘtergereNe nastem fericiti DEFAULT,
RăspundețiȘtergerecu cat inaintam in varsta cautam motive SA NU FIM...
apropo.. te mai asteptam la Interbelic :)
RăspundețiȘtergereIn ziua cand te vei opri, ai ajuns la destinatie. Fericirea nu este un scop sine; tratat astfel, niciodata nu poate fi aflata. Fericirea esti tu, eu, altul, ea, mama, tata, o cantec, un zbor, o pasare , o despartire.
RăspundețiȘtergereDaca si ea cauta in noi...si inca nu si-a gasit implinirea...inseamna ca trebuie sa schimbam ceva in interior...ca sa-i mai dam o sansa fericirii sa-si gaseasca la randu-i, fericirea in noi...
RăspundețiȘtergerefericirea e in tine...in mintea ta, in fiecare por, te invaluie...e ca un catelus simpatic care da din coada asteptand sa te joci cu el. Trebuie doar sa iti faci timp pentru el, sa te opresti din drumul spre servici,din graba monotona...ai putea fii uimit.
RăspundețiȘtergerePentru toti cei ce cauta fericirea am scris cateva lectii despre fericire ultima dintre ele o gasiti pe www.pray.ro restu le pot da oricui le solicita.
RăspundețiȘtergeredaca e sa disectam,am putea spune "ce e fericirea"?
RăspundețiȘtergeresunt oameni care se surprind ca sunt ferciti la vederea sau simtirea unor lucruri pe care pana in acel moment nici nu visau ca i-ar face fericiti...asa ca intrebarea mea e:
daca...nu am cauta fericirea, in cele mai stranii locuri,chiar si in dormitor, sau in troleu, sau in versurile unei melodii, aceasta(fericirea) ne-ar gasi pe noi?
Cautam multumirea de sine.Fericirea se regaseste in unele momente din viata noastra, mai multe sau mai putine, mai lungi sau mai scurte. Uneori trebuie sa treci prin suferinta pentru a o retrai, alteori depinde de noi sa o simtim.
RăspundețiȘtergereSatisfacerea orgoliului, distractia, hranirea increderii in propria persoana, dorinta de a-ti masca sau a-ti minimiza complexele sunt alte sentimente. Fericirea e un sentiment curat,iar cei idealisti il confunda cu iubirea sau cred ca-l pot gasi impreuna cu aceasta.
Eu nu vreau sa mai caut fericirea. Vreau doar sa invat sa o accept. Ea este in mine mereu.
RăspundețiȘtergerePoate suntem prea obisnuiti sa ne autocompatimim si sa luam viata ca pe o drama, incat nu mai credem in fericire. Poate ca mimam fericirea. Sau poate, pentru unii, ea s-a stins o data cu renuntarea la copilul din noi. Ne umplem viata de 'poate', 'daca', o imbracam in ipoteze si uitam de ce am pornit la drum. Nu ne mai umplem punctele goale. Sa nu mai cautam fericirea.. Sa o rapim.. dar nu altora!
RăspundețiȘtergereSa renuntam un moment la ipocrizie si sa recunoastem ca FERICIREA ESTE CEVA PERSONAL!.. Empatii de genul: 'sunt fericita cand sunt altii' sau socio-discriminari de genul 'nu toti dau mana cu fericirea' este ceva pur teoretic. Toti, in timpul asta care ne este dat, intalnim fericirea.. Ca uneori nu o recunoastem este cu totul altceva..Renuntati la ghilimele, motto-uri si deveniti propriul citat.
RăspundețiȘtergereIn momentul in care cu totii vom crede cu ADEVARAT in DUMNEZEU de abia atunci vom reusi sa cunoastem cu adevarat fericcirea ,sA fim cu adevrat fericiti!! Nu maai mergeti prin viata cu ochii inchisi !! Incercati sa vedeti adevarul , sa`l simtiti ..iar adevarul - adevarul este credinta - credinta este LUMINA - lumina este DUMNEZEU - iar DUMNEZEU este TOT !! de la + .. la .. - infinit
RăspundețiȘtergerestii...tu spuneai ca "fericirea este ceva care nu se atinge niciodata...dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..." deci...nu vom putea atinge fericirea sau "steaua de neatins" pentru ca fericirea devine monotona dupa un timp...asa ca fericirea este ceva de moment...insa atunci atingi punctul culminant al zilei,al orei,al clipei pe care o traiesti.De aceea alergam in fiecare zi dupa fericire si o cautam continuu...pentru ca avem nevoie de ea,pentru ca ii simtim lipsa atunci cand nu e prezenta in viata noastra,pentru ca prin ea ne implinim.
RăspundețiȘtergereFericirea e ca un fluture care se aşează pe umărul tău când nu te aştepţi şi zboară în clipa în care nu te gândeşti...
RăspundețiȘtergereTotuşi, depinde de tine dacă vrei să rămână...