Arenele sufletelor noastre. Taceti dracului din gura!!!

Cuvintele dau relief tacerii. Pe naiba. Se presupune ca ar trebui sa existe tacere. Urla toata lumea. Discursuri desantate, voma de cuvinte. Se burdusesc si inghit hulpav pentru ca mai apoi sa ragaie a idei statute, invelite in miere de fiere si scuipate la timp inainte ca oratorul de ocazie sa sucombe. Toata lumea are ceva de spus. Toata lumea stie bine cum stau lucrurile. Toata lumea comenteaza, acuza si se burzuluieste fara sa gandeasca. Arunca toti cu mii de bumerange care-si schimba traiectoriile din mers, asa ca, sa nu te mire daca te pomenesti cu ideile altuia, merge si-asa in baltoaca asta de cuvinte fara sens care ne inconjoara. Locuinte lacustre pe oglinda lucitoare a mizeriei din capul nostru.

De douazeci de ani fiecare face ceva, se pricepe la ceva, e curat sau experimentat. Vor sa-i votam si ne improasca cu cuvinte lipite cu pelicanol sau scotch ieftin de duzina. Vor sa-i votam ca sa mearga sistemul. Si sistemul trebuie sa mearga si noi o sa-i votam sau, in cel mai rau caz, o sa ne anulam voturile si copiii se nasc, parintii sunt ocupati, lumea alearga dupa parizer si carne de mici, scolarii se prostesc si se pisa pe orele de caligrafie, ce sens mai au toate astea, in cincizeci de ani n-o sa mai fie decat tacanitul sacadat al tastaturilor lumii. Sunt cuvinte peste tot si sub orice forma. E plin. Tacerea e condamnata si odata cu ea e condamnat gandul intim si privirea in sine. Nu e timp sa-ti mai arunci privirea in groapa sufletului. Nuuu, sufletele noastre sunt arene pe marginea carora se catara de-alde Udrea si Basescu si Antonescu si Geoana si mai cine vreti voi. Se catara acolo pe marginea colosseumurilor care formeaza sufletele noastre. Acolo jos noi suntem gladiatorii si ne luptam cu noi insine, cu binele si raul. Trebuie sa doboram marul de pe capul copiilor nostri. E nevoie de liniste si concentrare ca sa nu ne ucidem copiii cu lovitura sagetii, dar nu ei urla de-acolo de sus si, de fiecare data cand intindem arcul, ne manjesc tacerea cu cuvintele lor spurcate reverberate de presa care sta si ea inghesuita in arenele sufletelor noastre.

Taceti dracului cateva secunde si priviti spectacolul grotesc al acestui popor care are nevoie de liniste ca sa se salveze si sa-si salveze copiii. Taceti dracului cateva minute ca sa se opreasca ecoul cuvintelor voastre nespalate. Taceti dracului cateva zile dupa ce sageata a plecat din arcurile noastre si ati vazut ca unii dintre noi n-au nimerit. Taceti dracului cateva luni si coborati in arenele sufletelor voastre ca sa vedeti cum se vede de jos in sus. Sa ne vedeti cum va privim de pe marginea Colosseumului plin de hiene infometate. Taceti dracului cativa ani si lasati sa se auda zgomotele oamenilor ADEVARATI care sa se recunoasca astfel unii pe altii nestingheriti de zidul de cuvinte pe care l-ati ridicat intre ei. Taceti dracului din gura ca sa va salvati si lasati cuvintele sa redevina ce-au fost. Taceti dracului din gura, nerusinatilor. Spectacolul oamenilor care-si sacrifica vietile intr-o Romanie hacuita de poftele si nebunia voastra, spectacolul vietii care se zbate ca sa iasa invingatoare trebuie privit in tacere, in reculegere. Taceti dracului din gura daca nu stiti sa-i incurajati pe cei pe care i-ati adus in halul asta!!!