[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 28 februarie 2009

Maidanezi, jogging, libertate

Nu-i inteleg pe oamenii care fac jogging cu proprii caini. Am vazut o asemenea scena astazi. Un brac german vizibil plictisit si epuizat de o alergare care probabil redefinea eternitatea pentru bietul patruped. Ce poate fi mai rau pentru un caine in ale carui gene fierbe vanatoarea decat sa alerge monoton in spatele stapanului, silit sa contemple asfaltul, ceva pomi si, eventual, bucati de parc. Mi-ar placea sa pot fi martorul unui dialog intre caine si stapan pe tema asta. Ceva de genul: - Almack, hai baiatule, mergem sa alergam! - Nu stiu ce sa zic Paul, am avut o saptamana grea; cred ca raman acasa... (pe un ton oarecum afectat) - Almack, treci am zis!! - Uite ce e, Paul! Mai intai, te rog sa nu ridici tonul! Doi la mana, nu cred ca rostul meu in viata ta e sa-ti fiu companie la jogging! Eu stiu ca astepti sa imbini utilul cu placutul si ai vrea sa ma faci sa-mi fac nevoile cat timp tu alergi, dar cred ca asta nu te califica in cursa pentru un bun stapan. Sau, pe scurt, du-te fara mine! Ma plictisesti!
Din pacate insa un asemenea dialog nu e posibil si adesea trebuie sa vedem cainii transformati in capricii umblatoare plangandu-si de mila pe rute de jogging.

Cainele nu ar trebui sa defineasca un statut. Dar daca ar fi asa nu am mai beneficia de adorabila reprezentare a curvelor platinate cu bichon. Sau amante cu golden retriever. Sunt multe cazurile in care amantele care risca sa devina o amenintare pentru stabilitatea vreunei familii, primesc un caine care sa le tina ocupate. Ma intreb insa ce vina are cainele? Pentru care pacat originar trebuie sa plateasca el?

Iubesc maidanezii. Independenti, plini de anticorpi, acesti frumosi nebuni ai orasului nostru pot afirma cu laba pe inima ca sunt stapanii propriilor decizii. Viata lor, care se imparte intre hingheri si fatalitate e plina de farmecul hazardului. Nici o constrangere, nici o zi la fel cu alta, idile trecatoare, prietenii durabile, dese schimbari de domiciliu, prigoana, ploaie si vant sau balaceala prin praf in arsita verii. Dar mai presus de toate libertate. Si mai presus de libertate cerul instelat deasupra capetelor lor. Caci ar fi prematur sa vorbim si de legea morala din caine. Una peste alta maidanezii ne aduc aminte ca se poate trai si de pe azi pe maine si inca cu destula poezie. In fata unei asemenea demonstratii, ma inclin. Pentru ca noi oamenii, nu mai suntem liberi de prea mult timp...

PS. Se dedica memoriei lui Ursu, maidanezul meu preferat, lovit de o masina. Ursu avea un talent nebun in a nu face nici o diferenta intre straini si cei foarte apropiati. Musca astfel pe toata lumea. Sau poate se plictisise sa mai discearna. Mai serios vorbind, una dintre putinele fiinte care m-a iubit neconditionat, dupa ce in prealabil l-am cumparat cu o pereche de cremwursti.

vineri, 27 februarie 2009

Expozitia Vama continua

De cateva zile primesc zeci de mailuri cu printuri si spoturi de la voi. Ma bucur ca ideea concursului a avut asa mult succes. Avem de unde alege si sunt cativa autori pe care am vrea sa-i cunoastem. :) Dar pentru mai multa obiectivitate castigatorul nu-l voi alege eu. De jurizare se vor ocupa 2 creativi din agentiile de publicitate.

Printuri



















































Spoturi radio

1.
Primele acorduri de la "Tata taie porcul".
El: " ...tata taie porcul, uite-aşa, porcu se revoltă, nu cred că vrea..."
Ea: ".sunt nebun, iubesc şi nu am bani."
El: ".ea îl sărută cu ochii închişi..."
Ea: ".undeva...în vamă..."
Voice over: Pregăteşte-te să cânţi cu Vama! Concert Vama!
5 martie, Oradea, Club Blue Monday!
Bilete în magazinele Diverta, pe ticketpoint.ro şi la Club Blue Monday! Be there!

2.
-Ba frate,m-am saturat de criza asta economica!Numai de probleme si de bataie de cap am parte in ultima vreme....m-am saturat si de atatea sarbatori...pffff,nici nu stiu ce cadouri mai pot sa fac.Stiu,de un concediu am nevoie-de soare,de mare,de iubire...de fericire!
-“vrei soare,soare iti dau”(preferabil chiar fragmentul din cantec)
Daca nu poti ajunge tu la vama,vine Vama la tine!!!
Pe data de 5 martie,in Oradea, Club Blue Monday respectiv pe data de 6 martie,in Timisoara, Club The Note, la ora 22. Poti fi martorul unui concert incendiar!!!Nu rata ocazia!Ia-i pe cei dragi cu tine si hai sa sarbatorim venirea primaverii intr-un mod memorabil!!!!
Show! Play! Love!Freedom!
(si acum o voce de genul celei care vorbeste despre contraindicatii dupa reclama de la un medicament)Biletele se gasesc in magazinele Diverta si pe ticketpoint.ro.In cazul in care v-a placut prea mult concertul va rugam sa ne sustineti si cu proxima ocazie.Consumul excesiv de muzica buna poate creea dependenta inca de la prima utilizare!

joi, 26 februarie 2009

Primele idei

Iata primele idei pe care le-am primit pentru concursul Vama (print si spot radio). Am publicat doar executii, nu si idei nefinalizate. Daca nu va impacati cu Photoshop-ul gasiti voi un prieten care sa va ajute... lucrati in echipa.

Mai puteti trimite spoturi si printuri pana pe 4 martie. Pe castigator il asteapta o invitatie la un concert Vama si o saptamana de practica la Agentia de Vise.

P.S. Postul acesta va fi updatat pe masura ce primim propunerile voastre. Nu toate executiile vor fi publicate.


Printuri


















Spoturi radio


Voce 1: Cine, ma?
Voce 2: Vama, ma!
Voce 1: Unde, ma?
Voce 2: In Oradea, club Blue Monday. / Timisoara, club The Note
Voce 1: Cand, ma?
Voce 2: 5 martie, ora 22. /6 martie, ora 22.
Voce 1: Si de ce?
Voce 2 (in aceasta etapa, preferabil vocea lui Tudor): Sa facem super show! Sa ne plimbam „Undeva prin Vama”, dupa ce am scris o ”Scrisoare catre Fat-Frumos”, care cauta a „Bed for Love” plin cu ”Fotomodele” și incerca sa le impresioneze cu un ”Cantec prost”, desi nu avea chef azi și se intreba „De ce” nu mai are ”17 ani” pentru ca voia si el ”Un suflet normal” sa nu mai mearga atat ”Pe sarma” in fiecare ”Sambata seara” cand ”Tata taie porcul.”



Pentru cei ce mai cred in vise, pentru cei ce mai sunt copii, pentru cei ce mai stiu sa planga, pentru cei ce nu au uitat, pentru ei si pentru ceilalti existam noi: VAMA. Vino sa visezi, sa plangi, sa fii copil si sa iti amintesti, in Blue Monday, de la ora 22 , joi pe 5 martie.


Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.Vama.
(intr-un ritm sacadat...lent la inceput iar apoi tot mai rapid-asemanator sunetului unui tren in miscare)
Ai inteles? (autoritar)
Vama. ... ... ...la tine in oras.
Oradea 5 martire, Blue Monday...de la 10...
Timisoara 6 martie, The note...aceeasi ora.
Aaaaa da... si nu conteaza...cu ce vii, cum vii, nu mai conteaza nimic.
Important e sa ajungi ...THE VAMA SHOW.


miercuri, 25 februarie 2009

Concurs de print sau copy.

M-am gandit la ceva. Ce-ar fi sa va testati valentele publicitare pe cele doua concerte Vama de la Oradea si Timisoara?

Ce-ar fi sa vedem cum ati promova voi Vama? Lansez un concurs de machete in acest sens.

Voi trebuie sa ne trimiteti "afisul" vama sau macheta de print asa cum o vedeti voi. Aveti libertate absoluta in creatie si niste constrangeri legate de continut.

Orice macheta trebuie sa contina : data, locul si ora concertului.( le vedeti chiar in bannerul de deasupra). Deasemenea numele VAMA si la libera alegere un slogan reprezentativ( ex: Show! Play! Love!)

Cei care nu au inclinatii vizuale ne pot trimite un scenariu de spot radio sau continutul lui.

Premiul consta intr-o invitatie la unul din concertele noastre si o saptamana de experienta la Agentia de Vise.


Lucrarile pot fi trimise la adresa de mail a blogului pana pe 4 martie.

Succes!!!

P.S. Trimiteti materialele la dimensiuni mici.

marți, 24 februarie 2009

Lovafone

Buna seara, ati sunat la Lovafone departamentul relatii cu clientii inselati. In cateva secunde...

- Buna seara ma numesc Mihai Adulter, cu ce va pot fi de folos...
- (clientul plangand) Buna seearaaa...iubita mea ma insala...
- Dumneavoastra sunteti titularul contractului?
- Daaaa...
- Credeti ca e o curva?
- Daaaa....
- Un moment, sa va fac legatura la Departamentul pentru Relatii cu clientii inselati de curve...
- Buna seara ati sunat la departamentul de relatii cu clientii inselati de curve. Cu ce va pot fi de folos?
- Nevasta-mea ma inseealaaa...am prins-o cu unuuuu....Ce sa fac?
- Sunteti acasa?
- Daaa...
- Mergeti in bucatarie, luati un cutit si injunghiati-o cu sange rece de vreo cateva ori...
- Pai o iubesc...cum sa fac asta?
- Atunci mergeti in Piata Amzei luati un buchet de flori....
- Pai da dar m-a inselaaaattt...( hohote de plans)
- Sunteti nehotarit?
- Daaaa...
- In cateva momente va fac legatura la Deparatmentul pentru clientii inselati si nehotarati.
- Buna seara, ati sunat la Deparatmentul pentru clientii inselati si nehotarati, ma numesc Costel Decizie, cu ce va pot ajuta?
- Nevasta-mea m-a inselat...am prins-o cu unuu...si...
- Doua secunde va rog...ati incercat sa va inchideti nevasta?
- Cum?
- Va rog, deci, inchideti-va nevasta in debara, asteptati vreo treizeci de secunde, apoi deschideti-va nevasta din nou...ar trebui sa mearga. Astept la telefon.
- Am inchis-o. (trec treizeci de secunde) Am deschis-o acum.
- Si?
- Radeeee( clientul plange)
- Mda ..e posibil sa fie o problema de soft...Spuneti-mi domnul cu care v-a inselat mai este in casa?
- Daa..
- Si ce face...
- Mananca un mar si se uita la OTV...
- Va rog deplasati-va nevasta in zona lui vizuala...
- (clientul plange de se rup peretii) Am deplasat-ooooo...
- Si?
- El nu face nimic dar ea s-a suit pe eeeellll...o omooorrrr....aoleooo....
- In cazul acesta mergeti la bucatarie luati un cutit....
- Nu pot domle o iubessscc...
- Ce fel de abonament aveti...?
- Pe zece ani cu dragosteeee inclussaaaa...
- Stimate domn va propun sa facem o schimbare de abonament...
- Ajjjutaaatii-mmaa....
- Va propun un upgrade la un abonament pe zece ani cu dragoste nelimitata si femeie cinstita...
- Adica?
- Adica spre deosebire de abonamentul anterior sotia va va insela nelimitat dar dumneavoastra nu veti afla niciodata...
- Pai tocmai mi-ai spus domle'!
- Da, e adevarat dar sa stiti ca odata activat abonamentul n-o sa mai aveti problema asta...Vreau sa spun ca nevasta va va insela pe fata dar dumneavoastra nu veti sti....La acest abonament va oferim si kitul de incredere...
- Ce e aia?
- Kitul de incredere contine doi prieteni foarte dragi pe care vi-i activam impreuna cu abonamentul si cu care nevasta dumneavoastra va va insela periodic...
- Doar cu ei?
- Absolut...
- Aveti la abonamentul asta si vreo femeie ca sa ma joc si eu cu ea din cand in cand?
- Nu, la acest abonament nu va putem oferi decat o maimuta...
- O maimuta...?
- Da, e folositoare...mai ales clientilor care au problema dumneavoastra...
- Pai ce problema am eu?
- Pai nu va insala nevasta?
- Ba da dar ce legatura are asta cu maimuta...
- Cu maimuta veti experimenta trairile primare, care stau la baza inceputurilor relatiilor intre barbati si femei. Maimuta va va invata sa redeveniti barbat. Acum sunteti doar un maimutoi.
- Nesimtitule!!! Nu ti-e rusine sa-mi vorbesti asa????
- Ati sunat la Lovafone, serviciul nostru de relatii cu clientii este deschis intre orele opt treizeci si douazeci si trei treizeci, pentru informatii legate de.........


Inregistrarea acestei convorbiri o aveti aici:




LOVAFONE
Asculta mai multe audio Vedete »

luni, 23 februarie 2009

Bani urati. Bani kitsch. Bani frumosi?

Cat de mult ne reprezinta banii pe care ii folosim zi de zi? Ne plac hartiile care circula prin mainile noastre? Arata frumos? Culorile, modelele, incadrarea figurilor pe bancnote, hartia in sine?

Prin intermediul agentiei Friends mi-a parvenit un proiect Patres de regandire a banillor romanesti. Mi se pare interesant. In ce ma priveste banii actuali mi se par oribili si imi dau o senzatie de vlaga si kitsch asa ca un asemenea proiect este mai mult decat binevenit.

Detalii aici

Cautam voluntari in Oradea si Timisoara

Cautam voluntari care sa ne ajute la organizarea concertelor din Oradea si Timisoara. Daca sunteti interesati dati un mail la carina.sava[at]agentiadevise.ro Cei care vor decide sa se implice in organizare vor primi invitatii la concerte.

In Oradea cantam in Blue Monday pe 5 martie, iar in Timisoara, in The Note pe 6 martie. Stiti deja... bilete gasiti la Diverta sau pe ticketpoint.ro

Later edit
Va multumim pentru reactiile prompte la anuntul acesta. Pentru noi a insemnat mult sa vedem cata lume s-a aratat dornica sa ne ajute. Am primit o multime de propuneri de voluntariat imediat dupa publicarea anuntului, astfel ca am creat foarte repede cate o echipa atat in Oradea, cat si in Timisoara. Va rugam sa nu ne mai trimiteti mailuri deocamdata, decat daca vreti sa va aratati sustinerea :)

Ne vedem la concert!

Oscaruri si Vama Show. Timisoara si Oradea.

Oscarurile au mers exact la cine trebuia, din punctul meu de vedere. Sean Penn, Kate Winslet si Slumdog Milionnaire pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor. Restul premiilor m-au interesat mai putin. performantele celor de mai sus trebuia insa premiate ca atare si ma bucur ca s-a intamplat.

Sean Penn a facut un rol de o mare complexitate, evolutie si compozitie. Two thumbs up!!!

---------------------------

Legat de Vama, ne pregatim pentru Oradea si Timisoara in Blue Monday, respectiv The Note. The Vama Show va ajunge acolo pe 5(Oradea) si 6(Timisoara) martie.

In cazul ambelor concerte va sfatuim sa va luati bilete din timp, de la cluburi, din magazinele Diverta sau de pe ticketpoint.ro

Acum, nu puteti spune ca nu sunteti informati:) Show-ul pe care il veti putea vedea este cel care a ridicat in picioare 500 de oameni la Becker Brau in 19 februarie.

So, Oradea, Timisoara veniiimmm!!!!

joi, 19 februarie 2009

The Vama Show tonight

Stati linistiti, diseara ne vedem in Becker. Canttaaareeee!! Are u reeaadddyyy?? The Vama Show!!!!!

Lolita by Nabokov via Tudor

M-am gandit sa va citesc din cand in cand fragmente de literatura care trezesc in mine ideea de teatru sau film...

Inceputul Lolitei lui Nabokov in engleza mi se pare una din cele mai frumoase lectii de ritm din literatura americana.



lolita
Asculta mai multe audio Vedete »

miercuri, 18 februarie 2009

Turcii pot avea Vama Veche!!

Iata ca turcii au un orasel protejat impotriva dezvoltarii imobiliare chiar pe malul marii. Am fost acolo in vacanta acum cativa ani.E divin. Se poate, deci. Nu ne trebuie decat vointa si un cadru legal.

Sunt convins ca implicarea Ministerului Culturii ar putea avea sorti de izbanda.

Alte imagini aici

Remember: un loc in care dezvoltarea imobiliara e interzisa.

marți, 17 februarie 2009

De ce a murit si nu poate fi salvata Vama Veche.

Publicul sau consumatorul ia ce i se ofera. Daca nu gaseste ce cauta, pleaca. Daca ceea ce i se ofera poate fi considerat un substitut pentru ce cauta, ramane sa incerce.

Vama Veche nu a murit din cauza publicului ci din cauza ofertei. Cei care au populat Vama Veche cu micile lor afaceri nu au avut viziunea turismului de nisa.

Ei nu au inteles ca Vama Veche era un loc definit de un singur cuvant: simplitate. Ce poate fi mai simplu decat o curte de tara in care ti se pun pe masa rosii de gradina, salata de vinete si oua de gaina.
Ce poate fi mai simplu decat o ulita prafuita care duce la mare. Pescari care pleaca in zori, pentru a se intoarce la apus cu peste zvarcolind. Muzica in surdina. Haine simple. Defileul tricourilor. Taramul corturilor. Viata special de simpla de la cort. Reintoarcerea la natura.

Societatea de consum a complicat lucrurile. Ori cei care au venit sa faca turism si afaceri in Vama, au adus cu ei fripteuza, termopanul si Coca Cola in speranta ca vor face profit. Un timp au facut. Doar ca Vama Veche nu a fost niciodata pregatita sa devina o statiune. Ceva din trupul acestui satuc de la marginea tarii respingea ideea ca pe un soi de transplant incompatibil, cu care organismul refuza sa se impace.

Comerciantii s-au incapatanat insa, sa efectueze transplantul. Si Vama Veche a murit. Ca un delfin esuat care se zbate pe uscat.

Privita pragmatic, moartea satului ramane o problema de cultura. Daca in Vama Veche am fi avut un cazinou, s-ar fi gasit jucatori. Inca o data, nu a fost o problema de cerere ci de oferta.

Intr-o lume in care fugim de globalizare si consumism ca dracu' de tamaie negustorii care au populat Vama Veche cu afaceri buticoide n-au inteles ca exista un public din ce in ce mai larg si avid de simplitate. Englezi, olandezi, norvegieni care ar fi dat bani multi ca sa locuiasca intr-o curte cu wc-ul afara, mirosind a baliga, si care ar fi considerat asta, pe buna dreptate, "the return to innocence". Greseala turismului rural din Romania este ca incearca sa-ti propuna solutii moderne. Ori clientii numerosi ai acestui gen de turism tocmai de asta se feresc.

Vama Veche ar fi trebuit sa ramana un spatiu cu resurse limitate. Un spatiu inchis celor care cauta confortul clasic. Un spatiu destinat contemplarii, nu actiunii. Si credeti-ma, negustorilor nebuni dupa profit, s-ar fi platit bani grei pentru un dus in curte sau un cort pe plaja intr-un loc in care limonada ar fi castigat lupta cu Pepsi.

Cei carora Vama Veche le-a incaput pe mana n-au inteles ca o reproducere se plateste mai prost decat originalul. Vama Veche e o reproducere de prost gust a unui litoral oricum muribund.

Atata vreme cat casa dobrogeana a sculptorului Buculei risca sa devina o anomalie arhitectonica pe drumul dintre Vama si 2 Mai, esecul acestor sate e o problema de cultura. Sau de incultura.

Se ridica astfel o intrebare. Cum ar putea doamna Elena Udrea sa rezolve o problema de cultura?

Poate ca solutia ar fi ca Vama Veche sa intre in patrimoniul Ministerului Culturii si sa fie redezvoltata ca muzeu-sat, expresie a rezistentei anti-comuniste prin cultura. Caci, la izvoare, asta a fost. Ultima frontiera a intelectualilor ostracizati.

Ramane sa visam...

luni, 16 februarie 2009

Despre curve si bordeluri

Am avut intotdeauna un soi de admiratie nedisimulata fata de curve. Mi s-a parut ca optiunea acestor femei nu vorbeste doar despre neputinta sau ratare ci mai degraba despre o atitudine de genul "io asta sunt, alta mama nu mai face". Poate sunt si victima unei incapatanari romantice de a crede ca bordelurile ascund cele mai frumoase si mai profunde povesti.

Mi-am imaginat mereu, fara succes desigur, o experienta intr-un bordel bucurestean din perioada interbelica. Nu Crucea de Piatra, prea superficial. Ceva mai rafinat in stilul londonez al cluburilor din finele secolului 19. Perdele groase bordeaux in spatele unor ferestre inalte, tencuieli bej-aurii mancate pe alocuri de fum greoi de havane, dusumele lacuite din lemn de stejar imbibat cu merlot si sampanie revarsata in tipete cristaline. Candelabre de cristal, sfesnice de argint si drapaje de tot soiul. Matasea rosie a asternuturilor etern sifonate, schimonoseala a dragostei, rid al pasiunii si paturi cu tablii inalte din fier forjat. Argintarie si masute stil, false cutii pentru bijuterii cu inscriptii si intarsii orientale. O masa de carambol in salonul principal, fata in fata cu o impresionabila colectie din cele mai fine single-malt-uri in sticle buhaite strajuite de doua statuete de marmora neagra intruchipand heruvimi. Colectii impresionante de pantofi cu toc, nenumarate toalete si fete, femei, defiland in ciorapi negri-plasa cu ochiuri largi si jartiere rosii. Topuri dantelate, in jurul sanilor cu zeci de forme. Femeile acelui timp. Priviri misterioase, zambete imperceptibile, clipiri profunde. Femei pe care sa le cumperi si care sa-ti starneasca dorinta de a nu le putea vreodata avea pentru bani. Curtezanele, gheisele, destinele. Era mai mult decat o descarcare o vizita la un asemenea bordel. Era un ritual al uitarii de sine, pentru multi. Era un soi de a-ti proteja casnicia pentru altii...

Acum, cand pornografia a inmormantat rafinamentul si se balaceste-n paginile ziarelor, cand sampania odata deschisa cu maini lunecand de grasime de bani miroase a borhot, acum, nu mai pare a fi timpul acelor bordeluri.

Istoria sexului este sintetizata vulgar de personaje vulgare, in cateva pozitii repetitive ale caror eroi principali sunt pula si pizda, terminatiile carnale ale unei lumi demult apuse. Nuantele au fost trimise la culcare. Curvele au luat locul curtezanelor si pestii au inlocuit matroanele. Sexul pe bani a coborat in strada, acolo unde ziua copiii isi tin parintii de mana. Nici macar sexul nu mai are timp de povesti, iar curtezanele nu mai ascund nimic in afara poate de vreo inregistrare care sa le aduca notorietate in vreuo fituica cu viata de fluture.

Cu toate astea legalizarea prostitutiei mi se pare o solutie viabila si benefica din mai multe puncte de vedere. Pe de-o parte taxele, pe care statul ar putea sa le perceapa si pe de alta parte reluarea unui soi de idealizare a acestei meserii care desi vulgara prin natura "imorala" a "schimbului" e mai vulgara ca niciodata prin disparitia preludiului, misterului sau povestii.

Poluare fonica pe banii mei

Gaselnita asta cu masinile pe care sunt montate instalatii audio de putere mare si care imprastie reclame catre ferestrele noastre speriate, mi se pare o sfidare a ultimei ramasite de bun simt civic.
Mai ales ca in cazul de fata nu mi se ofera si optiunea de anulare a grosolanului moment publicitar. Pe internet pot inchide un banner, in viata reala pot sa-mi opresc televizorul sau radioul, in masina la fel.
Aici insa nu am scapare. Stau in casa si ascult un voice-over imbecilo-agresiv care ma invita pe nu stiu unde la fiecare douazeci de minute. Este un atentat la ce a mai ramas din linistea noastra. Nu cred ca ar strica nimanui interzicerea acestei forme primitive de publicitate.
Ma simt ca in Mad Max cand se anunta luptele. Doar ca nu sunt dispus sa particip. Spectacolul sonor al salvarii bucurestene imi este de ajuns.

Vama in Becker. 19 februarie.

Am recitit jurnalul de la Budapesta. Cum am facut discul Vama. Cum s-a muncit acolo. Mi-e dor de perioada aceea. A fost frumos si cald, uman. Ma gandesc sa va citesc cateva din paginile de jurnal, joi seara la Becker. Ele sunt si aici pe blog dar sunt sigur ca odata citite vor trezi si alte amintiri legate de cantece.
Da, joi la Becker, ne vom aminti.

Bilete mai gasiti aici

Ne vedem joi!!

PS. O surpriza: trei piese vechi pe care nu le-am cantat demult...Ghici!:)

duminică, 15 februarie 2009

Reactia mult asteptata

Se spune ca o forma complicata de gripa, pe langa febra, dureri musculare sau dureri de cap, poate aduce cu sine si stari de voma. In ultimele patru zile am fost cuprins de o stare de voma doar cand am citit unele dintre comentariile articolului anterior. Am tras astfel concluzia ca nu am suferit de gripa excesiv de complexa.

Poate ca n-ati inteles bine. Acest blog este casa mea. Eu va dau voie sa intrati si sa va spuneti parerea.

Unii dintre voi, imi treceti pragul, imi puneti cuvantul la indoiala, ma jigniti, ba mai mult ii jigniti si pe ceilalti musafiri ai mei. Ei bine, aflati ca nu am de gand sa tolerez un asemenea comportament asa ca va spun doar atat:

iesiti dracului afara din casa mea!!!

-------------------------------------------------------------------------------------

Randurile care urmeaza se adreseaza celor preocupati de starea sanatatii mele din ultimele zile:

Putina lume intelege ca a fi pe scena este un Dar. Oamenii, care in mare lor majoritate percep profesia ca pe o datorie, nu pot intelege asta.
A fi pe scena este un dar de la Dumnezeu. Momentul in care acest Dar ti se ia, fie si temporar, este o trauma, este ca un soi de incarcerare. Asta este si motivul pentru care am sperat pana in ultima clipa ca voi putea urca pe scena joi seara. Nu as fi facut-o doar din respect pentru public ( sunt mai egoist de atat ) ci din dorinta disperata de a nu ramane fara Darul care se numeste muzica, fie doar si pentru o seara.

Celor insetati de detalii:

A fost o forma urata de viroza, care s-a asezat dureros si comfortabil pe trahee.In incercarea de a o pacali de marti pana joi am apelat la perfuzii( multumesc mult de tot Luminitza). Vreti si mai multe detalii? Poftiti: perfalgan, fluimucil, vitamina C, algocalmin. Toate astea in vena de doua ori pe zi in speranta ca sangele va purta mai repede mesajul victoriei. O gripa insa are nevoie de minim trei zile ca sa te lase in pace. Eu insa, nu aveam trei zile.

Joi seara la orele 20 30 ultimele picaturi de ser se scurgeau in venele mainii stangi. Alina Macarie( manager Agentia de Vise) incalzea o supa de pui in bucatarie. Asistentul ma privea circumspect. Am incercat cateva vocalize. Alina ma privea cu un soi de mila si speranta. - E lume multa...Ce facem? - Incercam sa mergem...raspund eu. M-am plimbat de cateva ori prin casa. Voiam sa ma conving ca nu ametesc. Aveam senzatia ca toate organele sunt un castel de carti si ca singurul punct forte era creierul care incerca sa ordone unei armate vlaguite de o iarna lunga. - Mananca si supa asta de pui...Am baut si supa cu inghitituri rapide. Asistentul a iesit: - Nu stiu ce sa zic...Ai grija, bafta...ne vedem maine oricum...20 45 Creierul a reusit sa se impuna si am luat o decizie abrupta. - Mergem!!! Mi-am cautat o pereche de blugi si mai multe tricouri. Am dezbracat carpele de gripa, am tras blugii pe mine cu oarecare efort si apoi am imbracat un tricou care s-a umezit pe loc. Broboane de sudoare imi traversau parul. Am dat jos tricoul si Alina a remarcat: -Bai, esti rosu, esti iritat...Am pus alt tricou, am inchis ochii si am avut limpede imaginea celor cateva piese de inceput, apoi totul s-a oprit. Nu ma puteam vedea cantand mai mult de patru cinci piese. Creierul meu abdicase. - Hai sa amanam, Alina...Suna-i pe baieti...In noaptea aceea gripa si-a facut mendrele, cu febra si tot tacamul. Era a treia zi.

-------------------------------------------------------------------------------------

Sunt convins ca am facut cea mai buna alegere. Pentru ca nu am ales cu sufletul. A fost o revolta a armatei mele de muschi si organe.

Dincolo de asta din momentul in care te-ai urcat pe scena "publicul" nu mai accepta explicatii pentru o prestatie la jumate'. Publicul e crud. Ca mentalitate, nu e mult diferit fata de epoca romana cu gladiatori, paine si circ.

As vrea sa va multumesc celor care v-ati gandit intr-un fel pozitiv la mine.Stiu ca exista multa lume care citeste si nu tine mortis sa comenteze.Nu stiu de ce, pe ei i-am simtit mai aproape.


Inca ceva pe 19 februarie in Becker o sa aveti parte de un mare show!!!Sa fiti pregatiti sa cantati!!! Am sentimentul ca ne adunam din nou sa construim ceva ce nu ne-a iesit din prima. Si de data asta suntem asa de infuriati si de plini de energie c-o sa ne iasa rau de tot!!! Adica bine de tot!!! Ne vedem joi!!!

PS. Articolul si comentariile la care fac referire la inceputul acestui articol au fost sterse. Am facut putina curatenie in casa. Deasemenea am blocat comentariile si la cel prezent. Cei care mai doriti, o puteti face joi la concert.

marți, 10 februarie 2009

STING - ANTI SHOW

Un gentleman englez a urcat pe scena in pantaloni stransi pe picior si redingota. Negre. Intr-o engleza impecabila a salutat, s-a prezentat, l-a introdus publicului pe instrumentistul sau si a cantat muzica lui John Dowland, muzica elisabetana. Cateva reflectoare au acompaniat discret o calatorie in timp si o interpretare in maniera personala, fara cusur. Un cor s-a alaturat preafericit. Apoi dupa aproape o ora gentlemanul Sting a facut o reverenta comercialului si a cantat pentru un public insetat cateva din cantecele care l-au facut legenda. Doar cu o voce si o lauta. Sau doua, dupa caz. A bisat, a salutat si a plecat cu un mers apasat care mi-a adus aminte de spectacolul schimbarii garzii la Buckingham. A fost un anti-show perfect. A fost doar muzica pana la esenta.

luni, 9 februarie 2009

My last advice

My son remember: All you need in life is a good decision and a safe escape. Choose wise people to be with, because it's only them to know those things.

If you ever take a bad decision you will need a safe escape. And wise people around, will lead you through the gate.

But if you choose bad people they will teach you the bad decision and they will show you no escape.

And then my son, with a bad decision and no escape, there's nothing you can do...

duminică, 8 februarie 2009

Ajutati-ne cu un cuvant

Echipa Agentiei de Vise lucreaza la o campanie promotionala pentru Vama. Pentru a-si face o idee cat mai clara despre ce "simte" publicul Vama fetele au venit cu o idee si m-au rugat sa v-o transmit.

Raspundeti la acest post cu un singur cuvant!! primul care va vine in minte cand va ganditi la Vama. Un singur cuvant este ceea ce va rugam sa ne dati.

Ce inseamna Vama pentru voi, ce cuvant, unul singur, va vine in minte cand auziti Vama!

Ne ajutati? Multumim!

Arcul de Triumf - Palatul Regal. Done.

Am alergat. Ne-am tinut de cuvant prea putini. Restul au ramas cu promisiunile. No problem. A fost foarte bine mai ales ca initial distanta ne-a parut lunga. Am terminat cursa trei dintre noi. Bucurenci, Pandutzu si cu mine. O nota mica pentru fetele venite in blugi si geci.

O nota mare pentru fata care a alergat cu noi peste trei sferturi din distanta. O nota buna pentru fotograful singuratic de la Libertatea care a alergat cu spatele:)) cateva zeci de metri. Si cea mai buna nota pentru ceaiul binefacator de la Hilton la capatul efortului.

Imi pare rau ca n-am reusit sa capacitez mai multa lume. Imi asum sedentarismul publicului meu. De alergat, insa, vom mai alerga. Si a aparut si o idee care se va materializa curand. Vorbim.

sâmbătă, 7 februarie 2009

Dumnezeu si Criza financiara

Ne intrebam adesea unde sunt semnele lui Dumnezeu. Eliade spunea in "Noaptea de Sanziene" ca sunt peste tot, simple si vizibile, doar ca nu avem ochi pentru ele. Criza financiara poate fi unul dintre aceste semne. Banii dezumanizeaza de cele mai multe ori. Goana dupa agonisire ne face insensibili la nevoile celor mai slabi ca noi. Un cinism aparent practic insoteste orice tentativa de a-i inmulti. Nu mai este timp pentru nimic altceva decat dezvoltarea mecanicii perfecte.

Mecanica perfecta care sa inmulteasca banii. Asa, usor, usor au aparut banii virtuali. Apoi produsele financiare complexe. Sa vinzi ce nu ai. Un necunoscut la capatul lumii iti imprumuta actiuni pe care tu le vinzi sau le cumperi in speranta ca vei iesi in profit. Alt necunoscut semneaza cu tine un contract prin care te obligi sa-i vinzi un numar de actiuni la un pret fix indiferent de pretul blestematei de piete intr-o zi de vineri. Iar astea se numesc optiuni. Si au scadenta in a treia vineri din luna. Aceste optiuni genereaza diverse strategii care mai de care mai complexe, in speranta ca pierderea ta va fi cat mai mica. Lumea tanjeste dupa castiguri sigure fara risc.

O piramida de solutii imorale s-a ridicat catre cer. Oamenii si-au cumparat case cu bani pe care nu i-au avut niciodata. Pactul cu ratele a fost mai rau decat pactul cu diavolul. Apoi in joc au intrat marile institutii. Lacome. Cifrele au clipit de mii de ori mai repede pe laptopurile lumii. Si piramida a inceput sa se clatine. Si lumea a realizat intr-un final ca a cumparat mai mult decat a putut vreodata plati. Oamenii s-au trezit de parca Dumnezeu a aruncat o galeata uriasa de apa rece pe fetele insetate de bani. Apoi omenirea a articulat: criza financiara.

Oamenii s-au trezit nu mai sunt bani pentru tot ce vor ei sa cumpere. Si n-au mai cumparat. Si usor, usor, realizeaza ca nu se moare din asta. Mai putine haine, mai putina benzina, mai putine bijuterii, mai putina mancare sofisticata, mai putine aspiratii luxoase. Lumea e lovita de revelatia unui trai mai modest. Se poate si mai ieftin. Oamenii invata sa nu se mai izoleze in turnul de fildes al diferentierii prin produs. Milionarii invata sa foloseasca din nou pasta de dinti fara praf de diamant. Si parca si vinul de 500 de euro sticla poate fi inlocuit. Clasa mijlocie renunta la idealuri de peste 200 de cai putere. Si parca metroul e mai eficient.

Am probleme si datorii si nu stiu cum sa fac si vecinul de la doi mi-a zambit azi. Si am reusit sa schimbam doua vorbe in lift. Da, nu ne merge bine cu banii asta e clar. Vecine am eu cumparator pentru masina ta daca te intereseaza. N-ai fi spus vorba asta nici in ruptul capului acum doi ani. Poate ca nici macar n-ai fi urcat cu el in lift de frica vreunei eventuale discutii sterile de care n-ai fi avut chef dupa o zi plina de facut bani.

Dumnezeu ne da sansa sa ne redescoperim. Sa tinem cont unii de altii si sa realizam ca viata nu e o intrecere pe culoare separate catre varful piramidei dolarului. Goana dupa bani dezumanizeaza. Bogatia adanceste rupturile. Nu sunt socialist. Sunt constient ca natura umana sta in aspiratie, individualizare si diferentiere. Cu toate astea nu pot sa nu observ ca marile drame cum e si aceasta criza pentru multi, au rostul de a ne intoarce cu fata catra propriile suflete. Si atunci, nu este criza asta un semn? Nu este un prilej de reflectie macro? Unde ne indreptam? Ce vrem sa salvam cu banii eterni ai contribuabilului? Un sistem care o va lua de la inceput peste patru ani? Poate ca ar trebui sa jucam jocul de la inceput.

Omenirea nu s-a cladit pe actualul principiu financiar. In zorii finantelor eu te imprumutam pe tine si tu imi dadeai banii inapoi intr-o zi stabilita de comun acord. Apoi intre noi doi a intervenit un al treilea care garanta ba pentru mine, ba pentru tine. L-am acceptat ca sa fim mai siguri, dar el a vrut partea lui. Nu ne-am gandit ca noi doi nu ne-am inselat niciodata. Sau poate ne-am gandit tot timpul dar goana dupa bani a fost mai puternica decat suspiciunea.

Dumnezeu a aruncat o galeata cu apa. Probabil ca omul nu-si va trada natura si o va lua de la capat. Nu ne ramane decat sa ne bucuram ca o perioada vom fi mai modesti deci mai fericiti. Cata suferinta trebuie sa fie la Parintele Ceresc vazandu-si copiii cum repeta la nesfarsit aceleasi greseli....

La biblioteca

Mi-am facut abonament la BCU (biblioteca centrala universitara). Am avut surpriza placuta sa descopar o institutie complet informatizata in care cartile iti sunt aduse la masa dupa ce in prealabil ai completat o fisa in baza unei cautari mai mult sau mai putin avansate.

Complet renovata si pe deasupra cu o aripa noua cladirea iti ofera liniste si ambianta propice lecturii. Pot sa spun cu mana pe inima ca este o oaza in mijlocul orasului. Eu am ajuns sa ma inscriu fortat de o documentare exhaustiva la un proiect pe care il derulez acum.
Am petrecut si voi mai petrece clipe frumoase de lectura. Recomand inscrierea celor care in viteza vietii( ca si mine) au uitat de mersul la biblioteca si de datoria noastra ca indivizi de a citi si a evolua. Cam atat.

Maine la 11 alergam. Adunarea la Arcul de Triumf unde incepe Kiseleff-ul.

vineri, 6 februarie 2009

Alergam Duminica?

Intr-unul din posturile trecute spuneam ca as alerga ca nebunu' din pofta de viata si ca sa-mi amintesc ca traiesc cu adevarat!!! Si spuneam ca duminica am de gand sa ma infatisez la Arcul de Triumf si s-o iau la alergat pana la Palatul Regal. Aveti chef sa alergati de nebuni? Fara un scop anume? Se mai baga cineva? Inca ceva. Ii astept si pe baieti ca au subscris mai mult fete si risca sa para o adunatura feminista:)) Deci, duminica la ora 11 la Arcul de Triumf unde incepe Kiseleff-ul. Subscrieti mai jos! Dau anuntu asta sub forma de leapsa si pentru Bucurenci si Cabral

joi, 5 februarie 2009

Drama lui Ronnie Wood sau dragostea la saptezeci de ani.

Nimeni nu se gandeste decat ca Ron Wood a inebunit. Si toti barbatii ca el care aleg compania unei fete de optsprezece ani in amurgul vietii. Nimeni nu se gandeste ca acest gest e deliberat, constient si asumat,amar. Lumea e mai degraba gata sa puna asta pe seama senilitatii. Nimeni nu sesizeaza drama barbatului care nu se mai regaseste si incearca zadarnic sa-si schimbe oglinda daca pe sine nu mai poate.

Narcis sta trist pe marginea lacului in care nu s-a mai aruncat iar ceea ce vede il predispune la orice pana si la cumpararea minciunii. Traind cu o femeie tanara si divortand de cea care i-a fost alaturi atatia ani Ron Wood si altii asemenea nu fac decat sa-si schimbe oglinda in speranta unei reflexii amagitoare. Pentru eroii anilor saptezeci conditia legendei este amagitoare. Caci cine este dispus sa accepte prezentul cu un asemenea trecut?

Faust rataceste cu ochii pierduti prin toti acesti oameni in timp ce Mefisto intarzie la intalnire. Disperati ei isi cumpara tineretea de la o fata dispusa sa le-o vanda, dispusa sa-i amageasca. Iar noi, tineri si in putere, ne uitam cu dispret la ei ironizandu-le discernamantul bolnav. Ron Wood si barbatii ca el stiu bine ce fac. Conditia dramatica vine din neputinta de a regasi paradisul pierdut, dar asta nu te face nebun ci doar disperat. Ne paste pe toti iar salvarea pare a fi doar Dumnezeu.

Reclama Vizionara la Apple

Aveau ceva idei...


miercuri, 4 februarie 2009

Tom si Jerry rulz. Genial.

Ca sa ne amintim de copilarie!!!


Vama in Becker Brau. Reminder.

Noi repetam pentru Becker. Acelasi lucru speram sa-l faceti si voi:) Chiar in momentul acestor randuri Raul lucreaza la un sunet de ceas iar noi chibitam. E amuzant pt ca fiecare dintre noi devine protagonist sau spectator la propria repetitie. Lucram la playlist si la ordinea pieselor. Lunea viitoare am stabilit sedinta de brainstorming pentru noul album( asta pentru bucuria fanilor nostri). Ne vom exprima in agora trupei parerile si optiunile vizavi de sunetul si directiile melodice ale noului album. Nu stiu ce naiba ma fac ca eu ascult mult Handel de ceva vreme:)

marți, 3 februarie 2009

Elogiul Tocului

Cred ca cea mai mare inventie a omenirii nu a fost roata ci tocul. Ceea ce s-a intamplat cu primul barbat care a vazut gamba acelei femei tensionata in pantoful cu toc trebuie sa fi echivalat cu primul pas pe luna. Pentru mine tocul si tot ce vine odata cu el reprezinta esenta feminitatii. Odata cu ridicarea pe tocuri femeia proiecteaza in ochii nostri superioritatea rasei sale. Barbatii n-au beneficiat nicicand de o asemenea inventie fie ca vorbim de pumnal, sabie, ceas, smoking sau joben.

Fanteziile milioanelor de barbati nu pot exclude pantofii cu toc la fel cum tangoul in picioarele goale ar deveni un biet dans pagan. Perversiunea si rafinamentul tocului ne excita simturile si dau sens vietii noastre. Urcata pe tocuri femeia a devenit trofeu. Pentru ca visul oricarui barbat este sa descalte, undeva in noapte , femeia aceea frumoasa in rochie neagra de seara si pantofi cu toc de zece. Odata aruncati langa pat, ei intra in moarte clinica pana la urmatoarea petrecere sau restaurant cu meniu frantuzesc si sampanie Cristal care zgarie papilele excitate de beluga. Barbatul poate sa muste usor glezna fina si sa-si plimbe limba pe marginea piciorului epuizat de pantofii cu toc.

Gamba lunga si arcuita, genunchiul perfect ca un mar timpuriu, coapsa care si-a facut simtita prezenta din spatele faldurilor rochiei negre ca un actor timid care nu stie daca e momentul sa iasa la rampa toate sunt ale lui acum si toate au fost urcate pe piedestalul imaginatiei de un simplu artificiu numit toc. O inaltare, o arcuire, un zgomot inconfundabil, un desen perfid de simplu, tocul a repozitionat femeia in societate si a transformat glezna si gamba in axiome. Daca ma intrebati pe mine tocul este de fapt inceputul feminismului. In momentul in care femeia a realizat puterea magica a betigasului care sustine pantoful barbatii au fost inca o data infranti, subjugati pe vecie.

Tocul este cultura, curent, filosofie, drama si destin. Tocul este inceputul sfarsitului dominatiei barbatilor. Tocul este salvatorul femeii si declansatorul matriarhatului. In fine tocul este singurul plan de marketing si cea mai buna strategie a femeii. Ma inclin. Si inca un ultim aspect: fara tocuri roata nu ar fi insemnat nimic iar Ferrari nu s-ar fi inventat in veci, pentru ca in orice desen de masina frumoasa sunt formele ascunse ale unei femei.

duminică, 1 februarie 2009

Vreau sa alerg. Arcul de Triumf - Palatul Regal.

M-am trezit cu o dorinta incredibila de alerga. Parca toti muschii mei au facut un sindicat al acestei dorinte. Imi vine sa alerg ca un nebun pe strazi sa iau aer rece in piept si sa transpir. sa ma bucur de fiecare metru pe care il fac alergand, o celebrare a vietiim a tineretii si a simplitatii. azi nu mai vreau proiecte, bugete, planuri pe termen mediu sau scurt, nu vreau sa fiu inspirat, nu ma preocupa talentul, stirile sau guvernul de impotenti, azi vreau sa alerg. Vreau sa musc din aer ca dintr-o bucata de paine de-abia iesita dintr-un cuptor ardelenesc. Azi vreau sa alerg si sa traiesc printre muschii mei hraniti cu sange pompat de o inima nelinistita. Si ma gandesc serios sa va dau intalnire duminica viitoare pe undeva pe la Arcul de Triumf si sa alergam de nebuni pana la palatul regal pe Calea Victoriei. Ce mama naibii, ne infrunta orasul asta pe noi? Se baga careva?