Cluj

N-am dormit un minut. Poate si pentru faptul ca miroase a mare. A mirosit a mare toata ziua. In Bucuresti, ieri, intr-o curte interioara mustind de balti, vantul si-a facut loc printre blocuri si m-a plesnit peste fata cu o rafala care mirosea a alge, a lemn de terasa imbibat cu vinurile verii si saruturi lenese. M-a izbit peste fata brutal si senzual, aspru, certaret, ragusit. Sa nu care cumva sa uiti de mare, erou de asfalt ce esti! Apoi a venit Clujul si am primit inca o portie de bine. Au cantat cu noi de la inceput pana la sfarsit, mi-au lins ranile din razboaiele mele nevoite cu imbecili indragostiti de sabloane pe care le umpli cu nisip. Sau carti de colorat pentru adulti. Dar Clujul a cantat cu noi fara farafastacuri, fara morga inutila, fara preludii nesarate. Am fost ca doi prieteni vechi. O regasire mai mult decat o revedere.