joi, 11 februarie 2010

Lectia pe care o tot primesc

In seara asta are loc prima dintre cele trei premiere oficiale cu O Lume pe Dos. Sunt impacat si linistit pentru ca prezentam un spectacol in care cred enorm. Cred in tema, cred in echipa, cred in viziune si, mai mult, sunt emotionat de fiecare data cand joc.

Imi iubesc toate cele trei personajele si cred ca si ele ma iubesc pe mine. Da, cred cu tarie ca de acolo, din paginile tiparite ale unei piese de teatru, personajele sunt vii si isi judeca actorul, care, de fapt, nu le da viata, ci le oglindeste. Ele au viata deja. Cred ca energia si harul pe care un autor le imprumuta personajelor sale are darul de a le insufleti, astfel incat pot sa contemple felul in care actorul le aduce la cunostinta publicului.

Da, ma iubesc personajele mele. Si ma iubesc pentru ca le-am dat totul timp de patru luni, nu am umblat cu jumatati de masura, tergiversari sau ocolisuri. Le-am dat cata pricepere si talent am avut la momentul la care le-am intalnit. Le-am dat timpul meu.

La una din ultimele reprezentatii de acum doua saptamani parca s-a intamplat un transfer foarte ciudat. Eram la unul dintre monologurile de final si, impropriu pentru un actor, m-am obiectivat mai mult decat e cazul si dintr-o data mi s-a facut mila de personajul meu, de contorsiunea lui interioara si de framantarile lui. Mi-au dat lacrimile. Nu mai conta publicul, reactiile lui, detalii tehnice. Nu mai conta nici macar ca ma aflam pe scena. Pentru cateva fractiuni de secunda eram acolo doar eu si un alt destin pe care incercam sa-l inteleg si care mi se revela in toata splendoarea lui tragica. Cred ca asta era teatru pur.

Era ca sentimentul unui orgasm pe care reusesti sa-l oferi unei fecioare care te-a ales pe tine, dupa mult timp, ca sa se daruiasca prima oara. Nu incerci de multe ori senzatia asta pe scena. Si poate, dincolo de orice, ar trebui sa multumesc personajelor mele ca mi-au dat ocazia sa TRAIESC. Si poate ca asta e rasplata pentru sinceritatea cu care m-am dedicat lor.

Sigur ca e de un subiectivism extrem aceasta declaratie si e posibil ca nici jumatate din sentimentele pe care le-am incercat sa nu ajunga la public, dar ce mai conteaza? Fac teatru pentru mine, in primul rand. Si ce e si mai frumos este ca daca esti corect cu personajele tale si cinstit cu ele, lectiile de viata pe care ti le ofera sunt dintre cele mai pertinente.

Ma duc la teatru. E o noua seara. E o noua lupta.

12 comentarii:

  1. Spui ca ai primit o lectie. Eu iti marturisesc ca mi-ai dat o lectie pe care nu cred ca o voi uita vreodata. Esti un exemplu viu de pasiune, daruire si talent. Daca cu totii am pune atata suflet in ceea ce facem, cu siguranta nu ar mai exista frustrari, si lumea in care traim ar fi mai buna.
    Poate ca ai dreptate si nici jumatate din sentimentele tale nu vor ajunge la public. Dar atat cat ajung au sansa sa schimbe ceva.
    Nu am vazut acesta piesa, dar te-am vazut jucand, si cel mai mult te admir pentru capacitatea de a transmite oamenilor sentimentele tale. Sunt convinsa ca au fost oameni care ,atunci cand ti-au dat lacrimile, au inteles ca in fata lor nu se mai afla Tudor Chirila, ci chiar personajul, desprins din acele pagini tiparite.
    Iti doresc sa castigi tot mai multe lupte. Sunt de atfel convinsa ca vei castiga. Am invatat multe de la tine si stiu ca imi vei mai oferi multe lectii de viata...

    RăspundețiȘtergere
  2. cu sau fara legatura cu tema:
    "cine ti-a spus ca nu exista pe lume dragoste adevarata, fidela, eterna? Sa-i fie taiata mincinosului spurcata-i limba!" Bulgakov
    Orizontalitatea erotica este cel mai perisabil element al unei legaturi, ce ramane dintr-o iubire este spiritualitatea ei.

    RăspundețiȘtergere
  3. "actorii sunt copiii paradisului, chiar daca au fost conceputi de diavol, biete suflete de inchiriat, chiria le-o achita bunul Dumnezeu, fiindca ei sunt cei care iau asupra lor demonia duplicitatii lor, blestemul bufoneriei de dragul adevarului." I.D. Sirbu
    e joi, si e teatru, in Arad, in Bucuresti, pretutindeni si aiurea. am sa vad "Dansez pentru nimeni", un spectacol contemporan cu Ovidiu Ghinita, dar mi-as dori o temporara omniprezenta...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cunosc ce si cum e sa te daruiesti scenei si personajelor!!!NU,NU SINT ACTRITA DAR STIU TARE BINE CE SI CUM!Atit!
    Tu esti un ADEVARAT ACTOR !
    Bafta mereu pe scindura Tudor!

    RăspundețiȘtergere
  5. E tare frumos să văd oameni îndrăgostiţi de ceea ce fac zi de zi,să văd oameni că fac ceva din pasiune ,nu pentru faptul că "trebuie".Serios e tare plăcut.

    RăspundețiȘtergere
  6. The Cranberries concerteaza in Romania in 20 iulie !!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-ar placea sa te vad candva jucand...am vazut luni seara Nocturne...m-a captivat povestea atat cat mi-am putut-o imagina.

    Mi-a ramas in minte insa raspunsul d-nei Iarina Demian din final:"am facut totul cu iubire". De cateva saptamani, acum mai mult decat oricand, ma obsedeaza intrebarea : ce conteaza cu adevarat pana la urma?

    Bafta azi!

    RăspundețiȘtergere
  8. eu am jucat in teatru samanic doar.Aici rolurile ne sunt distribuite la voia universului si mereu ne miram de inteligenta sa nevazuta ( Dumnezeu ii spun unii) Cred cu tarie ca rolurile jucate ne dau ceva ce avem nevoie.energia lor poate fi o emotie f intensa,o traire deosebita, ceva ce ne face mai intregi. de fapt stiti ca teatrul asa a luat nastere , din ritualuri de vindecare stravechi, mistice.
    Cred ca viata pe care o traim este aceeasi scena ca in teatru, un loc in care ne jucam rolurile pentru a ne reintregii cu fiecare experienta traita.

    RăspundețiȘtergere
  9. Tot respectul pentru ceea ce faci, Tudor. Imi face placere sa ma duc la tatru si sa vad ca, inca se mai face treaba in acest domeniu, ca si acum ceva ani.

    RăspundețiȘtergere
  10. O lectie pe care ai primit-o, o lectie pe care noi, la randul nostru, am invatat-o de la tine...pasiunea ta este un exemplu pentru toti...din pacate nu mai intalnesti o asemenea daruire in randul oamenilor, nu mai stiu sa creada in ceva intrutotul...poate ca ai dreptate cand spui ca sentimentele tale nu au fost intelese nici macar de jumatate din public insa, ceea ce cred ca este mai important...au ajuns la cativa, aceia care cunosc pasiunea, cunosc talentul si stiu sa simta...cu ajutorul tau...vor fi mai multi si mai multi la fiecare spectacol...INVATA OAMENII SA SIMTA! ESTE DARUL TAU CEL MAI DE PRET!!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. O sa vin sa te vad cat mai curand!!...

    RăspundețiȘtergere
  12. " Nu trebuie sa joci pasiunile ci sa actionezi sub influenta lor " Stanislavski

    Este adevarat , pe mine ma ajuta mai mult sa ma pun in locul personajului si sa simt tot , decat sa imi zic numai replica si atat.

    RăspundețiȘtergere