ce inspirata e verticalitatea imaginii, imi confera exact acea stare necesara unui inceput de drum, conturand directia dar si sensul intr-un mod ciudat de stabil si linistitor.. si cata nevoie avem de asta in orice inceput.
Îmi dă o senzaţie de linişte.....o linişte atât de adâncă încât îmi e teamă să păşesc în ea.....îmi e teamă că orice gest aş face ar sparge-o în mii de bucăţi. Şi în acelaşi timp nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva o fi vorba de acelaşi zid....
ce inspirata e verticalitatea imaginii, imi confera exact acea stare necesara unui inceput de drum, conturand directia dar si sensul intr-un mod ciudat de stabil si linistitor.. si cata nevoie avem de asta in orice inceput.
RăspundețiȘtergereZidurile tac si copacii au inviat cuvantul.
RăspundețiȘtergereImi aminteste de o banca din alt martie.
Îmi dă o senzaţie de linişte.....o linişte atât de adâncă încât îmi e teamă să păşesc în ea.....îmi e teamă că orice gest aş face ar sparge-o în mii de bucăţi.
RăspundețiȘtergereŞi în acelaşi timp nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva o fi vorba de acelaşi zid....
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere@ I, the Escapist
RăspundețiȘtergeresi mie mi se pare stramt, dar eu cred ca sunt claustrofoba..chiar mi se pare ca ma sufoca imaginea :)
a certain walk?
RăspundețiȘtergerea walk with no end...
RăspundețiȘtergereSinistru. Probabil daca m-as afla "aici" ratiunea m-ar indemna sa ma opresc. N-as face-o. Imi inteteste imaginatia. Si totusi, sinistru.
RăspundețiȘtergere