Imi vin in minte doua cuvinte: glissando viril. Asta m-a fermecat aseara: un glissando rotund, perfect si care te facea sa simti striatiile coardei in contactul cu arcusul.
Sunt doar pe jumatate fericit fiindca am pierdut prima parte (Mozart si Beethoven), nevoit fiind sa-mi exercit profesia de actor la Teatrul de Comedie. Nu regret pentru ca a fost un spectacol excelent aseara cu O lume pe dos.
Cand am intrat in sala Ateneului, transpirat, dupa o goana nebuna si cu urme de fond de ten pe fata, parca m-am izbit de un zid urias de liniste.
Publicul forma o ingradire perfect etansa care parca proteja cu milioane de particule de energie pozitiva minunea de pe scena.
Da, a fost o minune pe scena. Nu am mai vazut pe viu un violonist atat de preocupat de sunetul sau pe fiecare nota, fie ca e o scurta treizecidoime sau o nota intreaga care parea ca se regenereaza rotund, la nesfarsit.
Joshua Bell nu rata nimic, calitatea sunetului era egal impartita fiecarei note in parte.
Nuantele sclipeau in lumina unei dimineti parca eterne.
Dupa concert, Sam Haywood ne-a marturisit la o bere in centrul istoric ca se simte daruit pentru momentele de "abandon" care se intampla pe scena atunci cand canta.
Meditatie a fost cuvantul cel mai potrivit pe care l-a gasit Sam. "Time streching" a mai fost o alta expresie.
Da, Sam considera ca muzica clasica iti ofera posibilitatea unui abandon intr-un timp care se dilata si creeaza o lume in care cotidianul sau prezentul nu pot interveni.
Cred ca s-a intamplat cu fiecare dintre noi, cel putin o data, in recitalul lui Joshua Bell. Am vazut tineri pe scari, pierduti in reverie, oameni care ascultau cu ochii inchisi, am vazut liniste si transfigurare aseara pe fetele oamenilor.
Am avut senzatia ca Joshua Bell vindeca, alina, mangaie, ca e un copil in care Dumnezeu a pus iubirea pe care o arata oamenilor in atat de multe forme.
Aseara, pentru doua ore, am asistat la Romania perfecta, adunata sub cupola unei cladiri construite in vremurile cand aveam ceva mai mult decat speranta.
Cine spune ca arta nu vindeca, minte.
Mentalul celor din sala este - fie si doar pentru cateva zile - mai puternic, mai bun.
Aseara a fost intr-adevar Victoria Sonatei.
Cruciada Culturii continua.
Oare ce ar spune Joshua Bell daca ar putea sa citeasca aceasta cronica? Ar spune "You're right" sau "He's trying too hard to be smart".
RăspundețiȘtergereCred ca este o arta sa incerci sa exprimi aceste sentimente intr-o forma mai simpla, pe intelesul celor mai "pauperi".
Cum este primavara ta Tudor? Pentru ca eu am una gri, stearsa si rece. Vino sa vezi: http://anndrei.ro
RăspundețiȘtergerepoate Cruciada Culturii il va aduce si pe YIRUMA
RăspundețiȘtergereAducerea lui Joshua Bell in Romania - un demers extraordinar. Felicitari Cruciadei Culturii!
RăspundețiȘtergereM-am pus la curent cu tot ce ai facut si ce faci.Esti fantastic.Cum am mai spus, Dumnezeu te iubeste enorm.
RăspundețiȘtergereCultura=ansamblul valorilor materiale si spirituale create de societatea omeneasca de-a lungul istoriei.Crezi ca un suflet muribund reuseste sa mai simta valorile spirituale?
(Hitler dupa cum stii si-a dorit sa devina artist.El deja nu-i mai apartinea lui Dumnezeu ,trecuse de partea cealalta.Diavolul ii luase si ultima sansa de a vedea frumosul.)Trebuie sa tratam mai intai sufletele.Eu vin din lumea reala.Ii multumeam lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale oameni cultivati ,cititi,care vorbeau de Eminescu ,despre Eistein,despre Napoleon,despre Stefan cel Mare ,Tudor Vladimirescu,Stalin Lenin, Marx,Engels,Gorbaciov,Gandi,Verdi,Bach, Michelangelo,Leonardo da Vinci,Van Gogh,Picasso,Modigliani,Bob Marley,Beatles,Muhammad Ali....Toti au scris in istorie.Chiar daca acei oameni pentru care Ii multumeam lui Dumnezeu mi-au adus in suflet si o profunda dezamagire tot Ii multumesc. Istoria pe care noi trebuie sa o studiem,sa o analizam nu doar sa o citim,sa o ascultam.Cati facem acest lucru.
Cum sa faci un om fara suflet sa vibreze odata cu vioara (mi-am amintit de" Vioara Rosie" ,"Defaimarea lui Paganini")