Stau pe intuneric si privesc demonii copilariei mele.
Si-au facut datoria. M-au speriat pentru eternitate. Acum, pieile zbarcite le atarna de pometi, iar ei ma privesc rugator, mut.
Mi-e mila de demonii care mi-au strecurat frica in oase. Aproape ca am uitat cum se insinuau in sufletul meu cat o ghinda, pe la ceasul somnului de dupa-amiaza.
Mutilat si iertator ma prezint in fata oamenilor din jurul meu gata sa le fac rau.
I-am achitat pe calaii fiintei mele mici. Multi imi spun ca ar trebui sa ma intorc la ei cu orice chip si sa-i omor acolo, langa pat, in camera plina de desene, unde cutia cu trenuletul electric zacea acoperita de praf, sub pat.
Sunt destui oameni care spun ca ma pot insoti pana in zilele alea cand imi hraneam primele nefericiri si demonii imi violau sufletul cat o ghinda. Mi-e frica, totusi, de serpasii astia de ocazie.
Mi-e frica sa nu ratacesc drumul inapoi. Demonii mei zac intr-o balta de sange, iar eu tremur cu cutitul in mana incercand sa refac traseul. Insotitorii mei ar trebui sa-l stie. Poti oare sa ai incredere in calauzele astea care spun cate-n luna si-n stele?
Ii mai las sa ma priveasca. Raul a fost facut.
Dupa ce-ti omori demonii, daca ai curajul s-o faci, e musai sa te intorci inapoi pe acelasi drum.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereDemonii copilariei nu m-au parasit niciodata. Uneori am avut senzatia am scapat de sub influenta lor. Alteori reveneau mai hotarati ca niciodata. Acum am ajuns sa ne toleram, sa ne respectam.
RăspundețiȘtergereHai sa pretindem ca intelegem ce vrea sa sugereze tudor!
RăspundețiȘtergereIngerii te crucifica!Demonii te purifica...
RăspundețiȘtergereUneori mie imi e frica de mine, uneori eu ma iubesc pe mine.
RăspundețiȘtergereUneori ma urasc cand gresesc,
uneori ma bucur cand fac ceva bine.
uneori sunt gol, atunci e armistitiu, ninja negru nu se mai bate cu ninja alb.
Uneori dupa ce moare ninja negru, e bine sa avem grija sa nu vina mai multi, si da acelas drum e bun de folosit poate se repara ceva din stricaciunile scandalului.
......"Barcelona, 26 mai 2010
RăspundețiȘtergereAjunsese la destinatie. Fetita il privea cu ochii ei mari albastri, in care se oglindea cerul in miezul unei zile de vara. Suvitele blonde, carliontate, o faceau sa para o mare papusa gata de joaca.
-Te ascult, ii spuse ea serioasa.
- Se zice ca fiecare om are un suflet pereche. As vrea sa stiu daca o voi intalni. Povesteste-mi te rog despre ea.
Si mana fetitei incepu sa se miste, creionul asternand cuvinte, propozitii, fraze.
"Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta. Se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura. Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! "
Copila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale...."...and no other comment
Barcelona, 26 mai 2010
RăspundețiȘtergereAjunsese la destinatie. Fetita il privea cu ochii ei mari albastri, in care se oglindea cerul in miezul unei zile de vara. Suvitele blonde, carliontate, o faceau sa para o mare papusa gata de joaca.
-Te ascult, ii spuse ea serioasa.
- Se zice ca fiecare om are un suflet pereche. As vrea sa stiu daca o voi intalni. Povesteste-mi te rog despre ea.
Si mana fetitei incepu sa se miste, creionul asternand cuvinte, propozitii, fraze....
"
..."Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta. Se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura. Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! "
RăspundețiȘtergereCopila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale.
..."Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta. Se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura. Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! "
RăspundețiȘtergereCopila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale.
Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta..
RăspundețiȘtergere..se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura. Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! "
RăspundețiȘtergereCopila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale.
..."ascultă cu o inimă deschisă şi cu o minte deschisă. Iar atitudinea ta de a asculta devine un stâlp de sprijin pentru adevăr. Cu cât asculti mai mult fara să judeci, cu atât călătoria plină de acuze al celuilalt încetineşte. Treptat, folosind cărarea iubirii tale, celălalt se întoarce la el însuşi. Acesta este darul pe care partenerul spiritual îl oferă celuilalt partener. Aceasta este perla de maximă valoare..."
RăspundețiȘtergereUneori trebuie sa te intorci in trecut ca sa ti infrunti demonii...
RăspundețiȘtergereAstazi nu este o zi obisnuita:
RăspundețiȘtergereEste ziua copilului de suflet al lui Florian Pittis:
http://jumatati.blogspot.com/2010/07/radio3net-merge-mai-departe.html
am incercat sa ii omor dar nu am putut..de cat ori ma luptam cu ei deveneau mai puternici. apoi ghizii mi au spus ca frica mea le da putere, si n-am avut de ales..m-am abandonat si ..au disparut..
RăspundețiȘtergerehei Dexter, pe cand sezonul 5?
RăspundețiȘtergereMereu e bine cand faci rau.
RăspundețiȘtergereInteresant
RăspundețiȘtergereFelicitari pt curaj !
RăspundețiȘtergereEu nu m-am lepadat nicicand de ei. Ba chiar am grija sa-i hranesc, printr-un program nutritiv bine pus la punct si variat. Ii voi pastra mereu, infruptandu-ma din deliciul de a ma considera condamnat...sunt demonii mei pazitori.
RăspundețiȘtergeretoti comenteaza de demoni...eu te intreb altceva. De ce cutiuta cu trenul electric era prafuita si aruncata sub pat? Eu cred ca acolo era " scaparea ".Bine, nu lua ca atare fraza ci dincolo de cuvinte de virgule;)
RăspundețiȘtergereSi ca incheiere, iti spun o filozofie de-a mea: Nu exista rau ci doar incercari. Necuratul iubeste prea mult sa marcheze vietile copiilor...el se joaca, "pune pe ate" papusile(demonii) si se distreaza dar fara nici un interes personal. NOI ne dezvoltam regia jocului, nu demonii si nici nimeni altcineva.
Cand lumina se duce la culcare,simt nevoia sa eliberez lirica din mine.. Ar suna cam asa:
RăspundețiȘtergereO stare uitata,
copilul din mine-a crescut,
adio copilarie…
Adultul e mut.
Ganduri visate, basmele au apus
Multe povesti sunt inca nespuse,
Ispirescu s-a dus.
Viata e doar o poteca,
Lupi sunt destui
Ce cale trebuie urmata
Cand te simti al nimanui?
Prezentul devine trecut,
iar cand timpul nu are rabdare
Ti-e dor de ce n-ai avut niciodata…
Dar cui nu-i e oare?
"M-au speriat pentru eternitate"
RăspundețiȘtergereTrist!Ai ales sa-i ucizi,in loc sa-i ignori sau sa le zambesti perfid.
Poate ca sangele de pe cutit era al tau.Si eu care ma simteam vinovata ca ma simt uneori nefericita intr-un univers perfect!M-am hotarat.
Sunt fericita,sunt fericita!Am muntele, am marea ,am floarea,am vantul ,am soarele ,am curcubeul,am supararile urmate de fericire,am totul.