La naiba, niciodata n-am titluri bune la post-uri

In seara care tocmai a trecut am vazut un artist mare. Nu, am vazut un spectacol mare. Cel mai bine ar fi sa spun ca am vazut marele spectacol al unui mare artist.

Realizez un lucru care nu are valoare generala. E o constatare personala: Un spectacol mare te face sa te simti bine singur.

Mi-am mai dat seama de ceva aseara si spectacolele care te ajuta sa reflectezi in vederea revelatiei sunt mari. Mi-am dat seama ca eu sunt in cautarea emotiei. Emotia m-a inaripat si m-a facut sa visez aseara. Si imi lipsea asta.

Presupun ca ma incapatanez cu disperare sa caut emotia in cele mai diverse locuri. Uneori nepotrivite. Ca si cum ai cauta apa in desert. Dar ce sens are viata asta daca nu cauti apa tocmai in desert?

Am iesit din teatru si umblam singur pe strazi. A venit un aer retro cu primavara asta. Bucurestiul respira amintiri parca.

Mergeam pe strada rememorand toate momentele care m-au emotionat. Mergeam, cazut in mine, oricine as fi eu. Dintr-o data o voce ca de nicaieri, ca o rafala de vant, ma incremeneste: - Cat e ceasul? Ma intorc, smuls din mine de vocea asta suierata care s-a agatat de launtrul meu ca o cange in care se agata carnurile in macelarii.
In spatele grilajului ferestrei unui apartament de la un parter de bloc ma priveste o batrana cu parul valvoi. Ochii goi se agata dincolo de mine, in mine. Cat e ceasul, repeta disperata batrana. Ma apropii si ii spun: - E zece si optsprezece minute. Ma fixeaza neincrezatoare si aproape ca drama vietii incepe sa i se citeasca in ochii umezi, ca o ceata care se risipeste lasand privirii mlastinile aburinde - Cat? Suiera sever. Ridic tonul speriat: - Zece si optsprezece minute. Batrana incaseaza informatia apoi izbucneste: - Lasa minutele, cat e ceasul, ceasul cat e? - E zece, zic. - Zece. Zece zi, lasa minutele. Pe batrana din spatele grilajului n-o mai intereseaza minutele desi timpul e din ce in ce mai zgarcit cu ea. Plec cu paradoxul asta in cap si cu ochii ei care ma fixau dincolo de mine.

Ma intorc apoi la nebunul din spectacol. La conflictele lui interioare si ma intreb. Ce s-ar fi ales din lumea asta fara eterna cautare care ne sfasie vietile?

Poti sa te conformezi si poti sa alegi sa mori in fiecare zi sau poti sa alegi sa te nasti in fiecare zi. Sau poate nu poti sa alegi nimic. Nimic.