demult, tare demult, m-am regasit emotional intr-u peisaj de genul asta si am gandit: "Nu permite nimanui sa te convinga ca nu stii sa iubesti." ~*~ am invatat in timp sa-mi spun lucruri mai frumoase, si uneori, mai simple: "stii".
99,9% cred ca e Andreea;)Va citesc blogurile amandurora si fara sa vreau am vazut asemanarea intre pozele voastre: acelasi decor,subiecte diferite insa. Oricum...frumoasa marea,frumoasa femeia,frumosi norii...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereAr putea fi Maria, o femeie pe care o cunosc... :)
RăspundețiȘtergereAh, dar daca ma uit mai bine, ar putea fi o mama, plangand, chiar si dupa atata timp, moartea fiului inghitit de valuri.
E trist...tare trist...
Marea asta e ciudata! Nu se deosebeste clar decat silueta femeii.
RăspundețiȘtergereParca ar fi o maicuta catolica :)
RăspundețiȘtergereBravo! nu sunt cel mai bun critic literar dar se vede la o posta ca ai talent:) Felicitari!
RăspundețiȘtergeredemult, tare demult, m-am regasit emotional intr-u peisaj de genul asta si am gandit: "Nu permite nimanui sa te convinga ca nu stii sa iubesti."
RăspundețiȘtergere~*~
am invatat in timp sa-mi spun lucruri mai frumoase, si uneori, mai simple: "stii".
Draga Bed for love,
RăspundețiȘtergereDe ce nu raspunzi intrebarilor celor care iti urmaresc blogul?
vârstă neidentificabilă
RăspundețiȘtergere99,9% cred ca e Andreea;)Va citesc blogurile amandurora si fara sa vreau am vazut asemanarea intre pozele voastre: acelasi decor,subiecte diferite insa.
RăspundețiȘtergereOricum...frumoasa marea,frumoasa femeia,frumosi norii...
Interesant! S=ar putea tese un poem cu aceste cuvinte.
RăspundețiȘtergereSau ... femeia intre valuri si nori.
Marea, femeia, norii... parca lipseste ceva, poate un barbat, sau, poate ploaia... i may be rude but i attempt to make things...different:)
RăspundețiȘtergere