Bucuresti, 17 septembrie, Folk you

A fost minunat aseara in Centrul Istoric. Publicul a fost o oglinda frumoasa. Cand am urcat pe scena eram cu energia aproape de zero si ma intrebam cum o sa fac sa ma ridic acolo unde ar fi trebuit ca sa pot sa le ofer oamenilor un show bun. Dar n-a fost nevoie. Cand am vazut puhoiul ala de lume pana la Caru cu bere mi-am revenit. Ma bucur ca au fost bine primite cantecele noi. Ma bucur ca exista o generatie care creste cu muzica Vama. Nu, nu e o forma de negare a momentului Vama Veche, piesele alea au facut istorie, dar noi traim in prezent si continuam sa facem muzica.

Un public cum a fost cel de aseara te impinge mai departe. Intr-un moment in care tirajele cele mai mari le fac curvele si pestii ai nevoie de speranta. Intr-un moment in care tabloide facute de mercenari ai "presei" pentru care nu conteaza ordinea cuvintelor si nici semnificatia lor, ai nevoie de speranta. Stateam si ma gandeam daca un cantec ca "Vara asta" ar fi avut acelasi succes ca pe 11 iulie 1999 cand a fost lansat. Daca am fi lansat acel cantec azi. Inclin sa ma indoiesc. Insa fiecare moment are cantecele lui. Si faptul ca oamenii au vibrat aseara la Dumnezeu nu apare la stiri, Regatul meu pe-un vis sau Departe inseamna enorm. Inca sper ca vom putea face cantece pe care oamenii sa faca dragoste si copii. E poate forma noastra de mantuire. Demult n-am mai vazut atatea maini ridicate in aer.

Acum ne pregatim de un nou single. Cei care au fost aseara au cantat, fara sa stie, o parte din el. O sa-l cantam in premiera la Bucuresti pe 3 noiembrie in Silver Church. Se numeste Copilul care alearga catre mare. Cred ca, mai mult decat oricand, am reusit sa facem un cantec despre fiecare dintre noi, despre unul din locurile noastre comune. Aseara dupa concert a venit la mine o gasca din Vianu si una din Lazar. Erau foarte misto toti copii aia impreuna. Spun copii nu gandindu-ma la varsta lor ci la lucirea din priviri. Nu cred ca mai vreau sa am saispe saptesprezece ani. Ma simteam cam singur la vasta aia( nici acum nu-s vreun catalizator al socializarii) Cred insa ca imi doresc toata viata sa insemn ceva si pentru aceasta generatie. Pentru ca daca noi putem sa ramanem tineri in spirit e numai printr-o conexiune la tinerete. Nu tot ce e tanar e si bun. Vedem asta zilnic. Dar exista o prospetime ca un suvoi de apa, exista entuziasm molipsitor si mai mult decat orice exista vise in stare pura neatinse inca de experienta inevitabila care vine cu maturizarea.
Nu  propun sa ramanem adolescenti pe viata dar cred ca trebuie sa fim conectati la energia lor. Si o sa vedeti pe strazi multi batrani cu privire senina si un par carunt in care soarele parca straluceste altfel. Sunt tineri.

Un cuvant pentru cei trecuti de 30 din multimea de aseara: mutumim. Nu, doua cuvinte: Multumim mult. Inca mai putem sa crestem impreuna sa stiti. Chiar daca avem rate, impozite de platit, angajati, neveste cicalitoare sau grijulii, copii de dus la gradinita si masini de luat de la service. Mai putem sa evoluam si sa ne dezvoltam frumos. Noi, suntem aici. Va asteptam oricand. Pentru muzica. In ceea ce ma priveste si pentru teatru sau film.