COADA

Am intrat pe ultima sută de metri cu spectacolul la care repet acum. Înainte să vorbesc despre bucuria de a fi din nou pe scenă am să expun “creditele” producției. Este vorba de piesa Coada ( Line în original) . Este un spectacol în regia Iarinei Demian, la Teatrul Bulandra, sala Space de la Grădina Icoanei. Distribuția, în ordinea intrării în scenă: Fleming – Nicodim Ungureanu/Cristian Crețu, Stephen – Tudor Chirilă, Molly – Mariana Dănescu/Irina Ungureanu, Dolan – Ion Grosu, Arnall – Radu Gheorghe. Piesa este o premieră națională a dramaturgului Israel Horovitz important autor american cu care și-a făcut debutul și  Pacino în spectacolul The Indian wants bronx. 

A fost un drum frumos, dar chinuitor. Din păcate în zilele noastre să fii actor într-un mod profesionist a devenit un lux. Actorii sunt poziționați la marginea fenomenului social și asta se simte. Există din ce în ce mai puțin timp pentru teatru, el este confiscat de timpul pentru supraviețuire. Actorii aleargă în zeci de părți ca să trăiască.

Poate că asta face teatrul mai interesant, întâlnirile dintre actori mai încărcate de energie, miza mai mare. În condițiile in care e atât de greu să profesezi această meserie reușita unui spectacol, a unei producții capătă altă dimensiuni, altă importanță.

Line este o comedie și o tragedie în același timp. Textul este uluitor și ca orice text bine scris despre condiția umană este un text mare. În loc să vă satisfac curiozitatea cu un synopsis personal cred că e mai indicat să reproduc prefața marelui dramaturg Eugen Ionesco scrisă cu ocazia apariției piesei într-un volum al lui Horovitz, prefață care a lansat textul ca o rachetă. Piesa s-a jucat neîntrerupt la Paris timp de 22 de ani.

“Israel Horowitz e un tânăr foarte drăgut, absolut fermecător – un golănaș american tandru. De cum îl vezi nu poti să nu-l îndrăgești. La fel ca toți oamenii blânzi, la fel ca toti cei delicați, scrie despre cele mai crude lucruri pe care ni le putem imagina. Iar acestea sunt operele care sună a adevăr.

Nu am să vă prezint sau să vă explic piesa de teatru Line. Stati linistiti! Vă voi spune doar că este unică, nu are actiune, nu se întâmplă nimic, si totusi se întâmplă TOTUL… Nimic și Totul, este UNICĂ!

Ce anume se întâmplă? Ei bine, Line ilustrează temele conflictuale. Mai exact, concurența. Puneți alături doi oameni, doi necunoscuți, apoi trei, patru, cinci… după care introduceți între ei o femeie. Conflictul va erupe. Acești străini se cunosc unul pe altul, si fiindcă se știu, se urăsc, se dispretuiesc! Se vor lupta pentru locul întâi, pe care desigur îl vor pierde, îl vor câstiga și iar îl vor pierde… din cauza femeii care desigur, luptă și ea pentru primul loc. Cred că ar fi gata să se omoare între ei, si chiar să moară de la început dacă nu au altă cale de a ieși pe locul întâi. Desigur, locul întâi este o iluzie. Nici o linie nu are capăt… Avem nevoie să credem că există un loc

întâi altfel cum am putea sa avem competiții?

Nu am sa vă spun cât de mult imi place piesa asta fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales dacă eu aș fi cel dintâi care am spus-o.

Mai sunt trei zile și ne urcăm pe scenă în fața publicului pentru confruntarea de care avem deja atâta nevoie. După zeci de repetiții în care ne-am luptat cu personajele noastre ca să le scoatem la lumină cât mai vii, cât mai aproape de adevăr, a venit momentul să vi le arătăm . În ce mă privește sunt îngrozitor de emoționat pentru că iubesc mult acest personaj căruia i-am dat o mare parte din viața mea în ultimele două luni. Iubesc mult și acest text de care m-am îndrăgostit la prima vedere.

Repetițiile la Coada au însemnat mai mult decât teatru. Au fost bune și rele. Câteodată prea multe rele. Alteori prea multe obstacole greu de depășit. Le-am depășit pe toate până la urmă și iată-ne cu câteva zile înainte de premieră. Simt dorința aia de nestăpânit de a mă întâlni cu publicul. Altminteri orice actor rămâne incomplet. Un spectacol fără public e ca un act sexual neterminat. Sau poate nici măcar nu e un act început.

Nu mai am multe de spus în afara faptului că vă așteptăm la teatru, dar promit că în zilele care urmează voi mai scrie despre acest spectacol, despre lucrurile pe care le-am învățat, despre școala de actorie pe care am deprins-o în ultimile luni, despre caracter, personalitate, tact, principii și câte și mai câte.

COADA / Teatrul Bulandra / din 12,13 și 14 aprilie