[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

luni, 30 iunie 2014

Mulțumesc, doamnă Annie Bentoiu

Am terminat cu lacrimi în ochi cel de-al doilea volum al doamnei Annie Bentoiu "Timpul ce  ni s-a dat". Eu, care am trait prea putin oroarea comunistă, am lacrimi în ochi. Autoarei, care a traversat această întreagă perioadă neagră a istoriei noastre, lacrimile, de cele mai multe ori i-au fost fie interzise, fie a reușit să le reprime ca nefolositoare, redundante. Nu am cuvinte să exprim emoțiile prin care m-au purtat memoriile doamnei Bentoiu. Nu-mi rămâne decât să apelez la luciditate ca să încerc să exprim comandamnetul pe care această operă de o importanță covârșitoare în înțelegerea prezentului nostru absurd mi l-a dictat:

1. Este o lectură obligatorie pentru generația tânără. Pentru acei dintre tineri care vor să înțeleagă ce a însemnat sistemul comunist în țara noastră.

2. Este o bucată de istorie relatată obiectiv și care ar trebui să facă obiectul programei de liceu pentru clasa a zecea. Istoria( sub formă de memorii) povestită prin filtrul unei asemenea minți nu are cum să nu genereze schimbare în mentalitățile unor copii ai căror profesori sunt ei înșiși victime( încă) ale epurării intelectuale și morale practicate cu succes de sistemul comunist.

3. Este o lectură obligatorie pentru asumarea unei adevărate și profunde condamnări a comunismului de către sufletul fiecăruia dintre noi. Această carte scrisă fără patimă, dar cu imensă durere unește punctele nevăzute dintre trecutul și prezentul nostru atât de distorsionate moral. O carte care explică ceea ce noi, cei tineri, dar într-o destul de solidă masură victime, putem doar să intuim nu să și înțelegem raportat la efectele devastatoare ale anilor 1948-1959 pentru condiția noastră prezentă.

4. O lectură obligatorie pentru că este un ghid de supraviețuire într-un univers concentraționar, într-un deșert moral.

5. O lectură obligatroie pentru cei care vor să determine valoarea absolută a prieteniei și puterea indestructibilă a iubirii și speranței.

6. O lectură obligatorie pentru că (formidabil paradox) este o lecție despre libertate trăită într-un timp de neagră suprimare a libertății.


Vreau să cred că după această carte sunt un om mai bun, sunt sigur că sunt mai luminat.


Mulțumesc,

doamnă  Annie Bentoiu

5 comentarii:

  1. O carte cu aceeași tematică, la fel de impresionantă, despre care eu zic că trebuie citită în genunchi, este Evadare tăcută, a Lenei Constante. O mărturie despre aspectul politic, dar mai ales despre detenție ca formă de a învinge libertatea de gândire.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos ti-ai exprimat parerea despre aceasta carte, mi-ai starnit interesul, am s-o caut!
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. http://forum.b-zone.ro/topic/258526-hotxxxus/

    RăspundețiȘtergere
  4. Aurelian Bentoiu este comoara ce ni s-a dat.
    Este egreta albă, frumusețea dumnezeiască a acestor locuri
    A crescut, a facut cuib (conacul de la Făcăieni) a facut doi pui frumoși (Pascal și Marta) dar a avut ghinionul să vină comunismul. Ați văzut cum mor păsările încleiate în mareea de petrol care le acoperă penele și locul unde trăiesc? Așa au venit comuniștii și rușii in 46 și au distrus sufletul și valorile acestui popor.
    Pascal îi spunea tatălui său, după ce s-a întors din pușcărie, să nu se mai întâlnească cu prietenii să nu mai discute politică, să nu mai facă haz de prostie. Ce absurd! Cum să-i spui unei egrete să nu mai zboare?

    Citiți cartea și plângeți!

    Mulțumesc, Annie Bentoiu,
    Mulțumesc, Tudor Chirilă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Unde pot găsi cartea Anne Bentoiu? Toate librăriile on-line o arata indisponibila...🤔🙁

    RăspundețiȘtergere