marți, 18 martie 2008

La poalele sufletului

In sufletul meu exista o camera izolata. Undeva la etajele superioare. E o camera mica patrata inconjurata de pereti grosi de sticla. De acolo va vad pe voi toti. Numai eu am acces in camera asta. E mobilata simplu, saracacios as putea spune. Un pat, o masa si un scaun. Cand ma inchid in camera pentru mai mult timp ingerii imi aduc sandwich-uri calde.Din camera asta va privesc, adunati la poalele sufletului meu. Nu va aud pentru ca peretii grosi de sticla nu lasa zgomotele sa ajunga pana la mine. Va vad cum urlati, scuipati, ranjiti, va veseliti sau vorbiti, stati intinsi pe spate si nu ziceti nimic.

Sunteti multi acolo jos. E o adunare care colcaie, animata de un freamat ciudat ale carui origini nu le cunosc. Nimeni nu se incumeta sa urce. Am cainii mei raspanditi printre voi gata sa va muste. Sunt niste dulai negri, aparent inofensivi. Cateodata ii asmut. De multe ori flegmele ajung sa-mi murdareasaca geamurile. Atunci trimit o femeie sa le curete ca sa va pot vedea din nou.Mananc in liniste sandwich-urile aduse de ingeri.

Ma uit la voi. Nu va aud pentru ca geamurile sunt groase, v-am spus. Gurile se misca grotesc si nu incerc sa intuiesc ce articuleaza. Imi face bine linistea din camera mea. Ma intind pe pat si tac. Durerea din capul pieptului ma mai lasa atunci. Nu am voie sa stau foarte mult aici. Ingerul care imi aduce sandwich-uri vine dupa cateva zile si imi face semn sa plec. Atunci stiu ca trebuie sa ies. Trag aer in piept si ma indrept spre usa...ma mai intorc o data spre inger. Incearca sa-si ascunda compasiunea incruntandu-se...parasesc camera si ma indrept usor spre poalele sufletului...va mai trece timp pana cand ma voi putea intoarce in camera cu pereti grosi de sticla...

28 de comentarii:

  1. Nici nu stiu ce indragesc mai mult: cantaretul sau scriitorul.
    Fin'ca nu am o replica geniala la ce tocmai ai postat si fin' ca refuz sa te mai laud inca o data, o sa te intreb de sinucigas. A murit fara spectatori, sau cum a ramas?!

    RăspundețiȘtergere
  2. SUFLETUL e cel mai important DAR DE LA DUMNEZEU! Din pacate nepretuit de unii oameni!

    RăspundețiȘtergere
  3. succes maine la emisiune la teo !!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. CIND ESTI SINCER TU CU TINE, ATUNCI POTI SA MERGI MAI DEPARTE!

    RăspundețiȘtergere
  5. Tudor...nici nu stiu ce sa zic,nu am idee cum am nimerit pe blogul tau dar la inceput am crezut ca e cineva care ma rog se da drept cantaretul genial eh uite ca mai atras atentia titlul postarii si am citit mai mult,da nam nii o idee originala si nici nu vreau sa zic acum "moama iti ador cantecele"[desi chiar acum am playlistul plin cu piese cantate de tine:)] dar imi place cum scri

    RăspundețiȘtergere
  6. dragul meu tudor,
    toti oamenii simt nevoia acuta de a se izola in micul lor glob de cristal. asta nu ne face speciali! in schimb, a putea face efortul de a auzi, asculta si intelege oamenii din jur este un fapt ce merita impartasit.in momentul in care iti vei putea sterge singur geamul gros de sticla si vei intelege cum si de ce s-a murdarit atunci nu vei mai fi atat de pustiit si nu te va mai macina sentimentul de geniu neinteles!bafta in redescoperirea eul-ui tau ! p.s. YOU SUCK!!!P.P.S and not in a good way. P.P.P.S ai putea sa fii mai bun ca artist, dar i guess u just don't want to, u have a large ego to take care of...

    RăspundețiȘtergere
  7. Am ceva timp de cand am descoperit blogul tau .. Insa am preferat sa stau in umbra cumva si numai sa citesc ce scrii :D / Asa ca astazi sparg gheata :) pentru ca mi-a placut foarte mult ce ai postat .. :) Din pacate suntem nevoiti de prea multe ori sa ne izolam.. nu ne place dar suntem obligati .. prea trist insa adevarat ..

    RăspundețiȘtergere
  8. Ti-a placut mult "Toamna patriarhului" ? De ce s-ar incumeta cineva sa urce ? Oricum nu ai auzi nimic prin peretii grosi de sticla...sau te-ai multumi doar cu imaginea ?

    RăspundețiȘtergere
  9. Seamana putin cu ceea ce simt eu acum, doar ca pt mine s-a terminat mult mai repede. Geamurile n-au fost asa de groase. Am vazut si ninsoarea prin ele.
    Fain ca poti sa scrii asa. Te invidiez putin ; )

    RăspundețiȘtergere
  10. CINE ARE PERSONALITATE PUTERNICA SI DACA TACE, EXPRIMA CEVA SPECIAL SI UNIC!

    RăspundețiȘtergere
  11. Indragesc cantaretul, actorul si...blogarul Tudor! Multa bafta cu noul single!

    RăspundețiȘtergere
  12. Te privesc de dupa zidul de sticla ...
    Ai ochii goi si mainile chircite ,te inchini la stele pentru ca esti unicul ateu din viata ta ... Te joci cu cuvintele cum se joaca la circ cel cu mingile de foc...Mereu te asezi pe partea de unde nu te pot vedea .Imi intind bratele in dorinta muta de ati sterge lacrima stinghera de pe obraz ..esti un copil mare ..nu dormi cu ursulet dar visezi colorat ...daca imi lipesc obrazul de sticla rece simt mirosul pielii tale scartzaind sub atingerea mea,mi-esti drag cand ploua afara ..in zilele impare ..si mai ales cand dupa nopti goale ...cu tine in timpane desen smiley faces pe geamuri de tramvai...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ştii, am aflat că sunt oameni care nu pot vedea nici măcar curcubeul.
    Eşti atât de bogat şi dăruit încât îngerii vin şi ei atraşi de atâta har. Cobori printre noi pentru că eşti generos şi bun, alţii – ajunşi actori, s-ar fi oprit şi ar fi spus: sunt ACTOR, vă arăt atât, mai departe ghiciţi voi cum sunt. Probabil asta este diferenţa dintre un actor şi un artist adevărat, un artist se lasă cunoscut, dăruie în permanenţă din preaplinul său. În lumea asta unde uneori totul sună atât de fals, a tablă ruginită, un artist găseşte frumuseţea, îşi aduce aminte şi ne aminteşte şi nouă că există iubire, că mai e bunătate în noi, speranţă, că avem fiecare suflet - de care uităm şi ne mirăm de ce ne simţim săraci.
    De la un artist reînvăţăm să dăruim, să visăm, să ne bucurăm. Uităm să îi mulţumim pentru că ajunge să ni se pară normal darul lui, timpul lui, ni se pare că ni se cuvin.
    Mulţumim, Tudor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Tudor, nu ne-ai spus ca vei fi in direct...

    RăspundețiȘtergere
  15. si eu simt nevoia sa am asa o camera! sa-mi salvez urechile de rautati...de ranjete si urlete.uneori as vrea ca aceasta incapere sa fie opaca....sa nu mai vad pe nimeni si nimic.sa stau.sa visez.sa gandesc.DA! sa gandesc in voie! fara restrictii....sa fiu libera in camera mea micuta!

    RăspundețiȘtergere
  16. Urcare, coborare,mers pe sarma si daruire...toate la un loc om. Dreptul la camera ta este nu normal, imperios necesar. De acolo contemplam, acolo ne adunam, acolo suntem noi cu adevarat. Cine ne vede? Doamne , Doamne! Cine nu are camera sa-si construiasca una pentru a fi fericit alaturi de ceilalti. Frumos Tudor! Succes cu albumul...

    RăspundețiȘtergere
  17. si ce faci cand femeia aia nu mai e sa iti stearga flegmele de pe geamuri? le stergi tu singur? sau il lasi asa murdar?

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu e nevoie, sparg altii geamul.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ma simt din ce in ce mai obosita....sunt atat de aproape si totusi atat de departe!....muulte rani deschise pe sufletul meu sangereaza pana la epuizare....am nevoie de aer....simt ca nu mai pot ....nu mai pot....Dar trebuie sa rezisti!!!- imi urla constiinta....trebuie ...se bazeaza pe tine....atat de multi oameni pe care ii iubesti si care te iubesc se bazeaza pe tine.....dar vreau o pauza!!!!!....e prea devreme pt pauze...mai e mult de munca

    RăspundețiȘtergere
  20. Si eu am o camera in suflet. Numai ca a mea are pereti verzi si nu are usi. Le-au zidit "ei" pe toate. Are doar un felinar, afara, langa fereastra cu gratii de metal, care imi lumineaza noptile. E o camera verde unde ma ascund...
    Eu n-am ingeri care-mi aduc de mancare... Am doar prieteni care ma mai privesc din cand in cand printre gratiile ruginite. Mie nu-mi sterge decat ploaia geamul, si din cand in cad cate un curios care vrea sa stie ce e inauntru.

    RăspundețiȘtergere
  21. Esti foarte sensibil si totusi foarte violent. Poate ca realizezi ca fără duritate nu poti sa-ti transpui in realitate ceea ce simti in interior. Am inteles cum esti in camera ta de la inaltime dar cum esti in realitate? Sa ne fie frica de cainii tai sau sa-i domolim ca pe niste fiinte blande si prin cuvinte calde?

    RăspundețiȘtergere
  22. doncescuana- my dogs are free...their
    instinct is wild...

    RăspundețiȘtergere
  23. nu foarte de demult ma gandeam sa iti spun ca tu nu ne cunosti,pentru ca nu ne cunosti vocile. nu stii cum vorbim,cum zambim, cum privim.

    RăspundețiȘtergere
  24. Mda...probabil e firesc sa te gandesti ca e greu sa mai ajungi acolo...insa,de lucrurile care sunt doar ale tale te poti apropia ori de cate ori vrei si asta pentru ca numai tu cunosti drumul spre ele...si chiar si atunci cand pare mai greu, daca te gandesti si rememorezi starea pe care locul respectiv ti-o da e imposibil sa nu te descurci cat mai putin lezat!!!

    RăspundețiȘtergere
  25. hmmm...citesc ce ai scris tu...ce au scris altii...si vreau sa scriu si eu...dar s-au spus atat de multe incat probabil nu as face decat sa ii repet pe altii...nu vreau asta...si totusi...daca nu ne-am izola si nu ne-am acorda timp si pentru noi...dar nu in sensul ca mergem la cumparaturi...ci sa fim singuri cu noi insine...sa ne cunoastem...sa fim sinceri macar cu noi...cred ca fara asta probabil am fi distrusi de viteza, zgomot si prea multe minciuni...

    RăspundețiȘtergere
  26. Foarte frumos si interesant ce ai scris...iti las si eu o definitie a vietii....
    Viaţa e asemeni
    Unui cub perfect.
    Cu fiecare faţă
    De alta culoare.
    Incercăm,
    Tot timpul,
    Să-i aflăm aria
    Şi sfârşim,
    Prin a-i uita
    Definiţia.

    La urma urmei sufletul face diferenta dintre noi,nu chipul....tu ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  27. Tudor, esti tare! Se vede ca ai mostenit acel foc magic din operele lui Nea` Vanea.
    Abia astept noul vostru album.

    RăspundețiȘtergere
  28. Interesant comentariul facut de metadonn si intr-un fel il aprob, bineinteles pana la punctul cu p.s.
    Nu cred ca exista om care sa aiba dreptul a spune ce este destul de bun si ce nu.
    ...

    RăspundețiȘtergere