sâmbătă, 28 februarie 2009

Maidanezi, jogging, libertate

Nu-i inteleg pe oamenii care fac jogging cu proprii caini. Am vazut o asemenea scena astazi. Un brac german vizibil plictisit si epuizat de o alergare care probabil redefinea eternitatea pentru bietul patruped. Ce poate fi mai rau pentru un caine in ale carui gene fierbe vanatoarea decat sa alerge monoton in spatele stapanului, silit sa contemple asfaltul, ceva pomi si, eventual, bucati de parc. Mi-ar placea sa pot fi martorul unui dialog intre caine si stapan pe tema asta. Ceva de genul: - Almack, hai baiatule, mergem sa alergam! - Nu stiu ce sa zic Paul, am avut o saptamana grea; cred ca raman acasa... (pe un ton oarecum afectat) - Almack, treci am zis!! - Uite ce e, Paul! Mai intai, te rog sa nu ridici tonul! Doi la mana, nu cred ca rostul meu in viata ta e sa-ti fiu companie la jogging! Eu stiu ca astepti sa imbini utilul cu placutul si ai vrea sa ma faci sa-mi fac nevoile cat timp tu alergi, dar cred ca asta nu te califica in cursa pentru un bun stapan. Sau, pe scurt, du-te fara mine! Ma plictisesti!
Din pacate insa un asemenea dialog nu e posibil si adesea trebuie sa vedem cainii transformati in capricii umblatoare plangandu-si de mila pe rute de jogging.

Cainele nu ar trebui sa defineasca un statut. Dar daca ar fi asa nu am mai beneficia de adorabila reprezentare a curvelor platinate cu bichon. Sau amante cu golden retriever. Sunt multe cazurile in care amantele care risca sa devina o amenintare pentru stabilitatea vreunei familii, primesc un caine care sa le tina ocupate. Ma intreb insa ce vina are cainele? Pentru care pacat originar trebuie sa plateasca el?

Iubesc maidanezii. Independenti, plini de anticorpi, acesti frumosi nebuni ai orasului nostru pot afirma cu laba pe inima ca sunt stapanii propriilor decizii. Viata lor, care se imparte intre hingheri si fatalitate e plina de farmecul hazardului. Nici o constrangere, nici o zi la fel cu alta, idile trecatoare, prietenii durabile, dese schimbari de domiciliu, prigoana, ploaie si vant sau balaceala prin praf in arsita verii. Dar mai presus de toate libertate. Si mai presus de libertate cerul instelat deasupra capetelor lor. Caci ar fi prematur sa vorbim si de legea morala din caine. Una peste alta maidanezii ne aduc aminte ca se poate trai si de pe azi pe maine si inca cu destula poezie. In fata unei asemenea demonstratii, ma inclin. Pentru ca noi oamenii, nu mai suntem liberi de prea mult timp...

PS. Se dedica memoriei lui Ursu, maidanezul meu preferat, lovit de o masina. Ursu avea un talent nebun in a nu face nici o diferenta intre straini si cei foarte apropiati. Musca astfel pe toata lumea. Sau poate se plictisise sa mai discearna. Mai serios vorbind, una dintre putinele fiinte care m-a iubit neconditionat, dupa ce in prealabil l-am cumparat cu o pereche de cremwursti.

41 de comentarii:

  1. cu laba pe inima, suna criminal. dupa mine iubirea care vine din partea unui catel e unica.. si e pacat intr-o viata de om sa nu o simti.

    RăspundețiȘtergere
  2. muta-te cu ei.nu sunt ironica.doar ca deja vad comentariile "superb" "genial"-nu e nimic genial.sunt idei exprimate dupa un anumit eveniment, deci au aroma de afectiune si afectivitate.
    am plans dupa cainele meu, mult.pana mi-am dat seama ca am altul.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ma intreb cum ar trebui sa fii construit ca sa poti avea permanent atata disponibilitate sufleteasca precum un caine fata de stapanul sau.

    RăspundețiȘtergere
  4. Septimia, e weekend.Ai tai nu te lasa pe
    afara? Cred ca ti-ar prinde bine.
    Vezi sa nu-ti uiti parintii precum primul
    caine.

    RăspundețiȘtergere
  5. maidanezii ne dau o lectie de sinceritate si de libertate absoluta. asumata sau nu, dar e absoluta. si eu ii iubesc....

    RăspundețiȘtergere
  6. @cas,orice iubire e unica,fie ca vine de la un catel ,o vaca sau o pisica
    probabil daca Tudor vorbea despre papagali ziceai acelasi lucru

    RăspundețiȘtergere
  7. maidanezii??
    niste vagabonzi. pe care vrei sa-i iei acasa, sa-i speli, sa-i hranesti si sa-i iubesti. cu conditia sa nu le iei libertatea. imposibil...

    RăspundețiȘtergere
  8. Pentru Safo& Alfred si pentru Albert. Astia au fost maidanezii din viata mea. Primii doi erau frate si sora, si i-am colectat de pe strazi. Albert era un ingeras care plangea la metrou si l-am gazduit o noapte. Era cam autist...

    RăspundețiȘtergere
  9. daca as putea sa am o singura dorinta imposibila, mi-as dori ca "ei" sa vorbeasca...dar de fapt o fac, prin iubirea lor, prin ochi...libertatea inseamna si durere

    RăspundețiȘtergere
  10. Din pacate, "cel mai bun prieten al omului" a devenit astazi un accesoriu-indicator al statului social (ma refer aici la cei care-si cumpara o frumusete de patruped, ca apoi sa-l uite intr-un colt al vietii lor mondene). Mi-am luat un Rolex, mi-am luat un labrador...
    .
    Fiecare maidanez imi aduce aminte de cat de chinuiti sunt unii confrati de-ai lor, "de casa", plimbati intr-o cutie de metal (lift), tinuti intr-o cutie de betoane (apartament) si mancand dintr-o cutie de carton.

    RăspundețiȘtergere
  11. Adevarul tudor e ca multi nu pot sa vada genialiatatea in textele scrise doar ca sa fie scrise...pornesti cu o idee si scrii...si nu te gandesti unde vrei sa ajungi doar scrii..asa scrii tu...de fapt nu scrii faci arta arta in imperfectiune, perfectul din inperfectiune nu pot sa-l vada doar artisti...asa mai mult ca raspuns la septimia si ca divagatie de la subiectul articolului... ce nu-mi place la blogul tau e ca nu poti lasa coment numai daca ai blog pe blogger....l-am facut ca sa pot lasa commenturi...in schimb al meu blogul e pe wordpress...imi place mai mult

    RăspundețiȘtergere
  12. Ai scris cel mai frumos blog de pana acum.Eu am invatat sa iubesc orice om care stie sa pretuiasca un caine,pentru ca mi-am dat seama cat de putini sunt.De fapt,dupa asta imi si aleg oamenii de langa mine-consider ca un om care nu iubeste animalele,nu are cum sa aiba destul loc in sufletul lui pentru mine.
    Si acum plang cand ma gandesc la primul meu caine..l-am avut din clasa I pana in primul an de facultate..
    Cat despre maidanezi..ma intristeaza sa ii vad stand pasivi si infrigurati,in ploaie,dar stiu ca ei sunt cei mai puternici,Cineva are grija intotdeauna de ei,de-aia le-a dat o viata de maidanez.

    RăspundețiȘtergere
  13. Asta-i poza noastra, 28 februaurie, la metrou la gara ne iubiiiiimm!!!:*

    RăspundețiȘtergere
  14. Macar de ar fi avut fiecare un caine dupa personalitatea lui....iti dai seama cati caini-pitzi si cate javre ar face jogging cu stapanii???
    P.S.: Pacat de sarmanele animale, ma refer la caini:).

    RăspundețiȘtergere
  15. Da, libertate cainilor comunitari! Libertate sa ne muste.. Iubesc cainii, dar de cand cu atacurile zilnice de pe strada vecina, i`as urca chiar eu in masina de hingheri. Honestly.

    RăspundețiȘtergere
  16. Apropo de caini...candva in toamna am adoptat un catel de la un adapost, unul pui crescut pe strazi, nu foarte aspectos, un maidanez veritabil si i-am oferit curtea(si dragostea) mea.Este cel mai destept si recunoscator caine pe care l-am avut.In aceasta perioada de criza va recomand sa nu mai cheltuiti n-shpe sute de euro pe fluffy&trendy dogs si sa mergeti pe la adapost ca sunt gratis si multumirea nepretuita.

    RăspundețiȘtergere
  17. nu mai stau in bucuresti, dar in pofida tuturor povestilor cu maidanezii care musca pe toata lumea, am trait cea mai frumoasa experienta intr-o noapte cand mergeam spre casa la o ora mai mult decat periculoasa... toata haita de maidanezi de pe langa un bulevard a iesit de sub masini, s-a zbarlit total si cand am inceput sa vorbesc cu toti cateii aia ca si cu niste copii, s-au decis sa vina cu mine PANA ACASA se uita lumea ca la circ, erau vreo 8-9 pe langa mine, la scara au dat din coada si au luat-o inapoi; poate sa-i muste pe unii, poate sa fie doar plictisiti sub masini, poate doar ca sa admire stelele...de cate ori vad un maidanez imi interzic total sa-l iau in casa, nu le poti lua acea libertate unica...tudor, imi pare rau pentru ursu, la fel cum imi pare rau in fiecare secunda ca nu am avut puterea sa fac imposibilul pentru primul meu catel, cockerul care a murit otravit...asta-i viata, uneori doar de 3 lei...take care

    RăspundețiȘtergere
  18. cooh, nu am simtit pana acum iubire de la un alt animal in afara de caine.. am avut si hamsteri dar.. nu e acelasi lucru :)) asta am simt eu de la cateii cu care am interactionat si pentru care imi dadeam alocatia "saru'mana, oase de caini aveti?" si biscuiti picnic. era iubirea aia care ii facea sa se dea la propriu peste cap cand ma vedeau si sa ma umple cu noroiul de pe labe din cap pana in picioare. iubirea pe care o vedeam in ochii lor cand ii inchideam in garaj cand veneau hinghierii si cu care ma insoteau peste tot pe unde ma plimbam cand ieseam afara la joaca.. de aceea am spus ca e o iubire unica. nu vad cum as putea primi acelasi lucru de la o pisica, un papagal... sau o vaca. poate e posibil, povesteste-ne tu.

    RăspundețiȘtergere
  19. Din pacate, cu cat toate "evolueaza", suntem tot mai constransi.
    Obligatii zilnice, goana dupa bani, si uitam ce inseamna libertatea.
    Ne acapareaza prea des gandul la bani si uitam ce conteaza cu adevarat.

    Putini sunt cei ce nu te uita, si aceia sunt familia, cativa prieteni mai apropiati si animalele, care simt ele ceva in om. Asa o fi fost si cu Ursu.:P

    RăspundețiȘtergere
  20. unii maidanezi, unii de casa...
    unii mici si ascultatori, unii rai si mari...
    unii te musca iar unii te iubesc...
    unii sunt sus si unii sunt jos... cei mai multi...
    in ce lume traim!

    RăspundețiȘtergere
  21. Consider ca toti caini au un suflet. Sunt in stare ca si noi sa simta sa se ataseze sa fie devotati unei persoane. Nu ne deosebim cu mult de ei. Ba da! Noi nu avem libertatea pe care o au ei . Nu putem face exact ce vrem cat e ziulica de lunga . Nu putem "vagabonti " la modul sa uitam de origini, sa o luam de la capat cum o iau cainii de atatea ori. Nu putem pur si simplu "sa ne muscam" adversari precum o fac ei deoarece intervine bunul simt? De ce sa.l ai atunci cand unii chiar nu merita sa i.l oferi . Precum cel de la concertul din Becker "Canta bah!" mda... si totusi ne deosebim insa ne asemanam atat de mult cu aceste animale numite caini. Iar in Romania nu se merita nici sa fi om nici sa fi caine! Parerea mea .

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu am o problema: vreau sa fac jogging si nu pot de... caini! Da, de cainii comunitari care ma alearga! Nu stau in Bucuresti si nu am luxul unui parc. As alerga, dar ma alearga cainii? Cum sa fac? Cum sa fac sa alerg fara haita de caini in spatele meu?

    RăspundețiȘtergere
  23. imaginatie, umor, prietenie frumos corelate intr-un articol ce aduce un zambet pe buzele noastre!!!

    RăspundețiȘtergere
  24. Oamenii spun: "cainele, cel mai bun prieten al omului", dar pe caine nu l-a intrebat nimeni daca simte la fel. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Mie mi-e frică de maidanezi, dar le apreciez precauţia pe trecerile de pietoni şi cînd se joacă în ploaie.

    Dacă animalele ar putea vorbi... multe s-ar schimba în oameni

    RăspundețiȘtergere
  26. mmm, interesanta propunere.sa inteleg ca parintii sunt la acelasi nivel cu Ursu, pentru tine?as halaidui pe afara, dar nu ma lasa cainii.

    RăspundețiȘtergere
  27. Nu as fi "comentat" nimic daca nu spuneai ca ne invata ca se poate trai de pe o zi pe alta. Daca ar fi sa "cad" din "confortul civilizatiei", ma intreb mereu daca as fi in stare de trait de pe o zi pe alta. Poate e ciudat, dar ma preocupa.

    RăspundețiȘtergere
  28. tudor, iti iei BMW?
    imi place reclama!
    brand langa brand. bun asa...

    RăspundețiȘtergere
  29. sunt si eu curioasa care ar putea fii subiectul acela banal si caraghios publicat de Tudor care sa nu sufere ecouri de elogiu.
    no offense.doar ca fapt divers.

    RăspundețiȘtergere
  30. Sunt de acord cu septimia si cu andrea b. Si eu sunt fan Vama Veche, dar asta nu inseamna ca trebuie sa fiu de acord cu tot ce scrie Tudor. Tudor nu stie sa accepte comentarii care nu fac apologia ideilor lui.

    RăspundețiȘtergere
  31. Iubesc tot ce are suflet...iubesc ochii care se uita in ochii mei...privirile sincere,inocente si recunoscatoare...
    Nu conteaza ca e caine,pisica,zebra sau maimuta...chiar nu conteaza...

    RăspundețiȘtergere
  32. nobie si andreea b...sinceritatea e una si "pupatul in cur" e alta...sunrt persoane care chiar simt aceleasi lucruri sau altele asemanatore.cat despre reactia lui tudor este pur si simplu fireasca, la fel ca a oricarui om care este contrazis, desi el tne ferm la convingerile si parerile lui...
    e mai putin cinism si mai multa dragoste in comentariile date la acest articol...nu toti sunt pupicuristi, tocmai pentru ca, chiar daca ar face-o, e pe gratis...si nimeni nu pupa pe nimeni pe gratis in cur...

    ii multumesc mamaitei mele acum, care a facut "colectie" de caini adunati de nepoata ei de pe strada,
    fapt pentru care tot satul are acum cate un catel de la ea... acolo vad eu raiul unui caine, maidanez sau nu, undeva departe de stupiditatea si griul orasului, undeva unde nu sunt decat ei si copilasii care inca se mai joaca in noroi si ii alearga pe ulite...
    mii de scuze pentru limbajul prea colocvial folosit la inceputul comentariului, dar(pt ca tot timpul exista un dar)...

    RăspundețiȘtergere
  33. Dorobanti-Tafelspitz-BMW deseneaza VIP, nu libertate. Prefer eleganta Volvo.

    RăspundețiȘtergere
  34. :)) am trait sentimentul in iarna asta cu Fiona, o maidaneza iubareatza si foarte vesela... de trei luni stau singura ca un cuc, m-am hotarat sa imi inchid inima intr-o cutie si s-o uit.
    Intr-o seara m-a urmarit pana la usa, a dormit acolo, m-a iubit inconstient si spontan. Mi-a incalzit sufletul ....apoi a disparut!

    RăspundețiȘtergere
  35. si mie imi plac caini...si ii hranesc si pe maidanezii de la bloc...numai ca,acum 3 seri unul dintre ei m-a muscat.de picior,rau!!!fara sa fac absolut nimic.nici cand m-a inhatat de picior n-am scos vreun sunet...tre' sa-i iubesc in continuare?nu,multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  36. stiu un caine, care intr-o buna zi s-a hotarat sa isi schimbe viata... asa ca a urcat in primul autobuz care a oprit in statie. era chiar autobuzul cu care eu mergeam la munca in acea vreme. eram schimbul trei si ma uitam mirat la ceilalti oameni care la randul lor se uitau si ei mirati. "ce-i cu cainele asta? nu stiu, s-a urcat in statia de la gara". seara nu l-au lasat sa intre pe poarta fabricii. dimineata dormea chiar langa intrarea in hala. dupa cateva saptamani l-am vazut fugind dupa stivuitoare prin hala.

    RăspundețiȘtergere
  37. Ce frumos! Mi-s dragi cainii in general. Am o catelusa acasa, mi-e draga de mor. Maidanezii...da, in curtea blocului erau vreo , li s-a gasit stapani si m-am bucurat mult. Doua cateluse superbe, o metisa si o lupoaica.

    RăspundețiȘtergere
  38. ma cam irita septimia cu comparatiile ei inutile. O iubire simtita pentru animalul de companie este unica, nu o poti compara cu nimic. Cum nici Tudor nu a comparat parintii cu cainii. Si Tudor, stii ca se spune "viata de caine..." , pai nu prea cred ca se referea la cainii de rasa, de obicei apartinand unor "curve platinate"... se referea mai mult ca sigur la niste maidanezi libertini care fac ce vor!

    RăspundețiȘtergere
  39. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere