miercuri, 13 mai 2009

Iadul

Pentru ca iadul este cadere in gol. La inceput, o saritura intr-o groapa mica, de cativa metri. Pamantul se departeza vertiginos chiar in momentul in care ai fi crezut ca-i sa-l atingi. Si apoi, incepe neinceputul. E o prapastie fara sfarsit cu peretii de pamant, perfect rotunda, cilindrica. Te departezi de lumina pana cand un singur punct tremurator iti va mai aminti ca a existat. Si totusi vezi, vezi prin intuneric. Cazi in gol cu o viteza incredibila.

De jur imprejur, pe peretii din pamant noroios, neregulat, se perinda amintiri frumoase, dar nu e timp sa zabovesti asupra lor. Nu-ti este dat sa le mai poti contempla vreodata. Durerea creste cu fiecare imagine pe care nu reusesti s-o fixezi. Esti copil balai cu sandalele murdare de praf pentru prea putin timp. Esti doar o secunda cufundat in Ea, plangand de placere. Esti victorios a mia parte dintr-o secunda si e prea putin timp si caderea prea repede ca sa-ti recunosti copiii in prima lor zi de scoala, cum iti cauta incurcati privirea, pierduti in grupul de prichindei care se fotografiaza in sala de clasa. In schimb, urateniile vietii tale tasnesc sub forma unor lipitori teribile care se fixeaza muscand din pielea-ti deja infierbantata de aerul cald din cilindrul fara sfarsit.

Raul pe care l-ai facut oamenilor e acum lipit de tine si te face greu, mai greu, tot mai greu. Minciunile, tradarea, lasitatea si cinismul, nepasarea si trufia s-au transformat in viermi umezi cu ochi bulbucati, de foc. Cazi in gol cu viteza mai mare, pamantul se apropie de tine cateodata, dar e o iluzie doar. N-o sa-l mai atingi in veci. Pentru eternitate ai sa aluneci in hau, tragand dupa tine tot raul pe care l-ai proferat vreodata. Va fi o cadere muta, vesnica, eterna, caci in cilindrul de pamant care nu duce nicaieri si nu justifica nimicul sunetele sunt reprimate inainte sa se formeze.

O sa tanjesti dupa atingerea pamantului fie macar si dintr-o greseala care nu se va intampla pentru ca iadul e perfectiunea raului si-o sa tot cazi si-ai sa te umpli de lipitori verzui care-ti vor aminti de suferinta pe care ai uitat s-o oblojesti in timpul vietii. Vei fi singur in groapa vesniciei, ingrozit vei privi ochii de foc ai viermilor raului, unica sursa de lumina care-ti va insoti caderea. Nu, nu te vei mai opri vreodata, iar salvarea nu va mai fi in cuvant si nici in pocainta. Vei fi uitat ce este speranta si o frica cum n-ai mai pomenit in timpul vietii iti va fi imobilizat gandurile. Acolo, in groapa de pamant a nesfarsitului, acolo vei deveni nimic. Trupul tau va purta greutatea pacatelor tale in vesnicia de pamant. La capatul vesniciei...

- Stai, opreste-te te rog, ii spuse fata cu ochii mari, inlacrimati. E mult prea dureroasa viziunea ta. Era o fata inalta si slaba, nesfarsita. O frumusete nepamanteana, neatinsa, fusese asternuta pe chipul ei. Ca o zapada timpurie care a albit surprinzator campuri verzi, neatinse. - Opreste-te, striga inca o data cu gatul ei de lebada inclestat in stransoarea emotiei. Nu poate fi asa... speranta ne insoteste peste tot, pana si in iad. Iubirea!!!

Batranul se lasa pe spate in fotoliul masiv de piele acoperit de o patura. Privi in jur la sufrageria inalta cu peretii incarcati de tablouri. Intunericul isi facea loc din spatele ferestrelor cu vitralii. Fata il tinea de mana, intrebator.

- Iadul... ofta batranul, iubirea... Inchise ochii si adormi respirand agale. Pleoapele i se zbateau spasmodic vestind cine stie ce calatorie incurcata. Fata il saruta pe fruntea zbarcita si il acoperi grijuliu cu patura. Parasi apoi sufrageria inalta cu candelabre de cristal. Se strecura afara ca o fantoma in rochie de seara abandonand un trup prea chinuit de propriul suflet.

37 de comentarii:

  1. un batran in pragul mortii...moarte ca realitate concreta, vizionar de concreta, iad incins in privirile lui...

    si totusi cea care spera e fiica..sau amanta...mama ?? (ar fi frumos sa fie mama...ca o refacere a odiseei spatiale 2001); insa spera in numele lui, al batranului, ca iadul este doar o fictiune bolnava a mintii lui de batran?...

    ...in fiecare care dintre noi agonizeaza un batran, mai mare sau mai mic...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos comentariu Filotas. M-am gandit la
    Odiseea spatiala 2001 dar nu in final ci in neputinta intelegerii vesniciei.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu ma pot abtine sa te intreb daca ti-a placut aseara, chiar daca nu are legatura cu postarea, care de altfel e minunata.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. nu e treaba vesniciei sa fie inteleasa...si nu e treaba noastra sa o intelegem...

    asta nu ne impiedica bineinteles sa simtim venin-ul angst-ului existential, dar asta poate pentru ca suntem inca patrunsi de filosofia occidentala care vrea cu tot dinadinsul sa inteleaga ceea ce e de neinteles...

    ...orientalii au inteles altfel lucrurile si au luat neantul si si l-au facut aliat...

    RăspundețiȘtergere
  6. ...lasa-mi Doamne doar puterea de a iubi si iarta-ma cand cere sangele meu izbavire.

    RăspundețiȘtergere
  7. un trup prea chinuit de propriul suflet ... cred ca "Iadul" l-a speriat pe batran dar cu siguranta el nu a ajuns acolo.

    mai cred ca a trait frumos daca avea peretii incarcati cu tablouri... de fapt, poate erau incarcati cu fotografii... doar Tudor stie asta.

    avea iubirea in gand... chiar ultimul cuvant...


    "iar fata l-a sarutat pe fruntea pe fruntea zbarcita si l-a acoperit grijuliu cu patura"

    oare cati dintre noi vom avea norocul asta?!

    RăspundețiȘtergere
  8. Astazi nu vreau sa mor! Nu caut! Am motiv...

    http://gigelitatea.blogspot.com/2009/05/nu-vreau-sa-mor-nu-caut-am-motiv.html

    RăspundețiȘtergere
  9. deduc o batalie a sufletului,dusa intre incertitudini,cand lasand lumea asta,incepi in a-ti fie teama de ceea ce ai sa gasesti,daca ai sa gasesti ; batalie ce nu este necesarmente caracteristica doar batranilor,ci oricarei pers ce se apropie usor de tranzitie,totusi orice rau isi are binele si sufocarea imanenta a batranului este de fapt o necesitate a eului,un alt tip de introspectie

    RăspundețiȘtergere
  10. In viziunea mea ce urmeaza dincolo de moarte este de fapt o continuare a vietii pe care ai dus-o. Ai fost rau vei continua sa fii rau si vei primi rau; ai fost bun si dincolo voi fi bun si ti se vor intampla lucruri bune.

    Deci oameni buni fiti buni!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. o mica corectie

    "dincolo vei fi bun" in loc de "dincolo voi fi bun"

    mersi

    RăspundețiȘtergere
  12. profit de acest post sa va recomand tuturor un film bun :
    The Man from Earth
    http://www.imdb.com/title/tt0756683/
    nu e cunoscut, e un film cu un buget infim, insa care te poate marca...

    RăspundețiȘtergere
  13. Vesnicia nu o putem intelege cu mintea dar o putem simti cand mintea tace si ne scufundam in acum..constiinta trece in suflet si se amesteca cu Infinitul..nu mai esti si esti totul in acelasi timp.

    RăspundețiȘtergere
  14. dar ce frumos este că viaţa şi iubirea continuă pentru fata frumoasă..bătrânul a lăsat ca moştenire valorile de preţ.
    cred, că nu trebuie să uităm că raiul poate fi iadul cuiva şi invers.

    RăspundețiȘtergere
  15. Pentru fiecare iadul este diferit! Dar sentimentul este acelasi. Ne pierdem in regrete, in amintiri dureroase, in imperfectiune!

    Dar iubirea ramane!
    "Dragostea nu va pieri niciodată." 1 Corinteni 13:8

    RăspundețiȘtergere
  16. buna seara, am si eu o rugaminte mareeeeee da mare.... cum pot lua legatura cu tudor chirila pentru a il chema inntr.un liceu din bacau pt a face o dezbatere ... va rog ... si ash putea face in asa fel incat sa fie elevi din toate liceele plz... help me.... date de contact : nr de tel 0747215134, ovidiubica_0226@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
  17. Infernul de T. Chirila..ai putea sa faci o varianta si tu ca sa fie mai multe.banuiesc ca ai citit-o pe cea a lui Dante. E interesant ca fetita e cea care spera. Coagularea anilor presupune un oarecare pesimism:(

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu stiu cum se face, dar in ultima instanta nu uitam de iubire...caci, dupa acest sentiment gonim toata viata precum nebunii in cautarea unui pamant sigur, al intelegerii...Constienti sau nu, buni sau rai, alegem ca ultima secunda sa fie traita in imbratisarea fragila a iubirii. La cald.

    RăspundețiȘtergere
  19. E doar Moartea.....sa inteleg ca orice am comite in viata asta de ..... la sfarsit suntem singuri, plini de regrete si obositi..... de aceea pentru unii Ea e ireala si trebuie sa fie asa...macar atunci

    RăspundețiȘtergere
  20. Din categoria comentariilor inutile:te-am vazut la "Happy Hour":D

    RăspundețiȘtergere
  21. Esti interesat de banner sau link exchange?......uite ID-ul meu robert9h

    RăspundețiȘtergere
  22. Imi place sa cred ca fata cu ochii mari ``o frumusete nepamanteana, neatinsa, fusese asternuta pe chipul ei. Ca o zapada timpurie care a albit surprinzator campuri verzi, neatinse`` este doar ``o fantoma in rochie de seara``

    RăspundețiȘtergere
  23. byank, nu? un barbat sau o fana infocata? nici un comentariu nu este inutil si nici o parere nu trebuie ignorata...de aceea suntem diferiti? nu ? byank?

    RăspundețiȘtergere
  24. Se pare ca exista mai mult talent si mai multa substanta literara in cateva bloguri romanesti. Mi-ar place sa-l vad pe Chirila redactor sef al unei reviste de cultura si sa reprezinte tara in SUA.
    Ca si cetatean american voi face tot posibilul sa afirm aceasta dorinta in diaspora.
    Pacat ca asemenea talente nu sunt in functii inalte.
    Felicitari !
    Frumos text si ma duce cu gandul la un Short Story al unui suedez:ASCENSORUL CARE A COBORAT IN IAD !
    http://predescudf.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  25. Tudor,
    Hristos a Inviat!
    Ieri,13 mai,adica doar la cateva ore distanta, am avut un dialog cu un grup de stefanieni din Suceava pentru emisiunea TREPTE SPRE LUMINA, difuzata saptamanal de postul TvIntermedia.
    Subiectul dezbaterii a fost "Mesajul" dumneavoastra. Pentru ca emisiunea sa aiba contur si substanta asa cum imi doresc, dati-mi -va rog- acceptul de a insera si melodia"Dumnezeu nu apare la stiri."
    Cu bucuria unui raspuns pe adresa de mail si cu nedejdea unei intalnirila Suceava,
    luminita

    RăspundețiȘtergere
  26. pe mine ma inspaimanta gandul vesniciei.sper doar ca Dumnezeu a creat lucrurile in asa fel incat starea ceea si persoana mea de atunci sa fie total diferite de ceea ce e acum, incat atunci sa mi se para ceva firesc,pentru ca asa cum sunt acum vesnicia mi se pare o groaznica povara,deci cred ca lucrurile sunt atat de diferite incat nu ca nu ne sta in putinta sa intelegem infinitul,dar ne este imposibil sa-l intelegem.pentru ca sa il intelegi trebuie sa il porti in tine.Un sfant spunea ca vesnicia e doar o secunda suspendata pentru eternitate.
    eu ma gandesc cine v a putea fi fericit atunci...stiind pe altii chinuindu-se? dar se spune ca cei din lumina vor uita complet pe cei din intuneric. oare cum se poate asa ceva, sa uit ca am avut vreo-data o mama,un tata,un frate,un prieten,sau orice ruda sau apropiat?

    RăspundețiȘtergere
  27. Imi amintesc ca ti-am privit ochii si ti-am multumit. Iti mai multumesc o data. Continua sa faci lucruri frumoase... le ai in tine...:) R.

    RăspundețiȘtergere
  28. Rafinament pe naiba,da-i incolo de nazisti.Si Wagner a cam dat-o in bara.
    Muzica la maximum in zori,sa inceapa ziua bine,clasica,biensur.De ce nu intra Neagu Djuvara in politica?Sigur ar asculta muzica dimineata si ar face si treaba buna.
    Pe Amadeus l-a sprijinit taica-su,si nu e singurul caz.Altfel azi n-am fi auzit de el.De revazut filmul lui Milos Forman.Parintii lui au murit la Auschwitz.

    RăspundețiȘtergere
  29. @blonda: suntem intr-adevar diferiti....cand am zis "comantariu inutil",eu m-am referit la faptul ca acest comentariu nu are nicio legatura cu post-ul scris:) si imi amintisem de un alt post scris de Tudor:)

    RăspundețiȘtergere
  30. intr-adevar, foarte mult dramatism in viziunea batranului, simteam nevoia unei "fete cu ochi inlacrimati". de o rupere de ritm din atat de verosimila cadere.

    la un nivel mai personal, am constatat ca in mine se zbat ambele personaje, dar raportul de ponderabilitate este in favoarea "batranului".

    totusi, imi place sa cred ca vine dintr-o constientizare a propriei existente, nu neaparat din pesimism sau lipsa de speranta.

    RăspundețiȘtergere
  31. Foarte frumos. Ar trebui sa scrii o carte. Ai un mare talent, Tudor.

    RăspundețiȘtergere
  32. Minunat! Parerea mea este ca acea viziune a batranului este de fapt o avertizare, un semn. Nimic nu pare a fi real, poate doar in ochii batranului. Iar fata aceea poate fi iubirea in persoana la care se gandeste batranul in ultimele momente. Apoi cand ii soseste timpul, iubirea isi ia bun ramas cu o sarutare calda pe fruntea incretita a batranului... Frumoasa perspectiva oricum, iar ce e in mintea autorului nu stie nimeni decat autorul insasi :D Chiar ar trebui sa faci o culegere de compuneri de Tudor Chirila:)

    RăspundețiȘtergere
  33. cautam...cautam toata viata; urcam spre cer, sus, tot mai sus sperand sa gasim fericirea.

    cautam vesnicia departe de pamant, urcand spre Dumnezeu, cand pacatele noastre si raul facut ne impaienjenesc mintea si atunci... cadem in gol apropiindu-ne de sfera ce se face, mai mare si mai mare.

    cand ne trezim din betia frenetica va fi prea tarziu, am alergat toata viatza in cautarea vesniciei, si o gasim, sau nu inainte de ultima suflare.
    O gasim in pacate sau o gasim in iubire; urcam sus in Rai sau stapungem sfera terestra pana in Iad...
    Copila dulce-i vegheaza durerea si il cauta sa gaseasca lumina, sa stinga flacara ce mocneste in sufletu-i negru de pacate.


    Foarte dragut, imi place eseul tau...

    RăspundețiȘtergere
  34. Stai, opreste-te te rog. E mult prea frumoasa viziunea ta.

    RăspundețiȘtergere