marți, 8 septembrie 2009

Ziua in care am risipit ceata. Vama la Cerbul de Aur

Daca nu scriu lesin

E foarte greu. Pentru ca mi-as dori cele mai frumoase si mai potrivite cuvinte pentru ce urmeaza sa scriu. Pentru ca starile se bulucesc la iesirea din mine ca o multime intr-o tara bananiera care incearca sa obtina cele cateva vize libere catre America, fortand grilajul de fier al portilor ambasadei. Asta simt acum. Toate starile care se bulucesc sa iasa din mine. Nu stiu cum am sa scriu. Dar mi-as dori ca toate cuvintele mele sa fie pixelii unei fotografii care iti sfasie sufletul de fiecare data cand o privesti. N-am sa pot pune lucrurile in ordine, stiu. O sa fie un discurs haotic, cum haotice sunt trairile mele acum. Dar, mai important decat orice, trebuie sa ma eliberez prin cuvant de bucuria si fiorul care imi biciuie sufletul. E ca orgasmul unei femei care te roaga sa te opresti pentru ca nu mai poate. Da, daca nu scriu lesin.

Un telefon in august.

Raul: Ideea ar fi sa cantam la Cerb. Tudor: Cand e ???? Raul: 5 septembrie ar fi show-ul nostru. Tudor: Bai, esti nebun? Nu e timp! Raul: Asta e. Il facem sau nu il facem. Tudor: (dupa o pauza) Il facem, ce sa facem!?

De ce sa incepi cu Fotomodele?

Angrenajele se pun in miscare. Nu e timp. Nu stiu cum o sa arate spectacolul asta. Nu avem inca date despre scena Cerbului si timpul curge impotriva noastra. Trebuie sa facem tot ce depinde de noi. Nesiguranta si intrebarile incep sa se invarta prin jurul casei noastre. Urla a pustiu. Crezi in discul asta? Spune-mi, Tudor, crezi in discul asta? DA. CRED. CRED IN DISCUL ASTA. – Da, ma, e munca noastra si trebuie sa avem coaiele s-o aratam lumii. - Nu e publicul nostru la Cerb. - Bine, si care e publicul nostru? - Nu stiu, dar e riscant sa incepi cu Fotomodele. - De ce, ma, de ce? Suna. E cea mai bine orchestrata piesa. Suna, e pariul nostru. - Bai, nu stiu, eu n-as incepe cu Fotomodele. E trista. - Cacat. Si daca e trista, ce? De ce trebuie sa se hahaie lumea tot timpul? - Nu sa se hahaie, da’ sa incepi mai pozitiv. - Bai, are multa energie, ne place s-o cantam. De fiecare data cand o cantam ne simtim bine. De ce sa nu incepem cu ea? - Si dupa aia? Dupa aia Pe Sarma si 18 ani. 18 ani trebuie mai devreme. - Las-o acolo. E bine acolo unde e. Si discutia se lungeste pe parcursul a doua ore la capatul carora am avut un playlist. E un moment de eliberare. Stim ce vom canta. Ne-am asumat chestia asta. Orice ar fi. Vom incepe cu Fotomodele la Brasov. Si vom termina cu Cartita. - Cartita la bis??? - Da. - De ce? - PENTRU CA SUNA si o sa cante toti partea cu ooooooohhhhhh. - De unde stii ca o sa cante? - Nu stiu. Dar daca traim cu senzatia ca n-o sa cante, ne nenorocim.

Repetitii la 33 de grade

Ne adunam greu diminetile pe caldurile astea insuportabile, cu gandul inca la vara care ne scapa printre degete. Fierbe in sala de repetitii. Eugen preia initiativa conditionarii aerului. Ne trezim intr-o dimineata cu o magaoaie care se presupune ca ar trebui sa ne racoreasca. Nu face fata, dar face zgomot. Are un efect de placebo, totusi. Gasca se aduna fara Dan (bass) la inceput. Nu e timp, repetam asa. Caffe latte cu amaretto, apa plata si o briosa cu afine. Doar asa functionez, la zece dimineata. Ne apucam de deschiderea spectacolului. Cu ce incepem? Cu intermezzo, nu? Da. Si parca e cam abrupt s-o legam asa de Fotomodele. Ne trebuie inceputul. Daca avem inceputul am castigat partida. - Ce-ar fi sa avem zece fete pe scena la Fotomodele? - Si ce facem cu ele? - Nu stiu, ma, zece fete frumoase care sa sprijine cantecul. – Da, ma, da’ cum incepem muzical? - Auzi, hai sa fumam o tigara...

Puzzle-ul se rezolva greu. Arunca ideile pe masa. Nu te retine. Ne-a luat ceva timp sa ne dam seama ca solutia inceputului de la Fotomodele e continuta de cantecul insusi.
Gasca asta are insa ceva bun. Ceva care impinge lucrurile inainte si face repetitiile placute si eficiente. Am hotarat ca nimeni nu spune « nu » inainte de a face. Ai o idee muzicala? Imi imaginez ca e gresita sau simt asta, dar nu ti-o spun. Iau instrumentul si cantam. Si daca ideea ta e gresita te vei convinge singur, ascultand. Functioneaza. La 33 de grade e mai greu, dar functioneaza si acolo.

Momentul in care am gasit introducerea de la Fotomodele a fost asa: toate ideile aruncate in joc cazusera. Eram obositi si transpirati cand ne-am dat seama ca piesa contine toate partile insrumentale de care aveam nevoie. Gata orchestrate. E nevoie insa de toleranta si intelegere ca sa ajungi in grup la o concluzie fericita. Ma simt bine in asemenea momente. Sa functinezi in echipa tine de un soi de superioritate umana. Sa functionezi fara sa-ti reprimi egoul creativ. Sunt 33 de grade si aparatul de aer conditionat ne pacaleste doar mintile. Avem insa introducerea spectacolului si ne apucam de celelalte piese. E bine, desi parca se strange latul.

Prea multe de facut

Alina – o femeie de baza, casatorita cu munca si cu un sot, doi copii. Project manager.
Carina – a spus la revedere facultatii, vrea sa faca totul, strategie, on-line, implementare, uciderea somnului.
Paula – copywriting, personala, voluntara, schimbatoare, sensibila.
Mihaela – coregraf, mama de copil, muncitoare, talentata, insarcinata.
Cosmin – VJ, cool, ardelean, impasibil, rabdator.
Razvan – regizor de emisie, politicos, atent, metodic, la obiect.
George - stage manager, vocatie de inginer de sunet, timid, ambitios, multa disponibilitate.
Iulia – casual stylish working woman, contracte, facturi.
Jojo – tehnician de scena, experienta, prieten, suflet bun.
Stefan (Scheletu’) – tehnician de scena, stelist, sufletist, statornic, punker, supratatuat.
Akos – inginer de sunet, porfesionist, foarte orgolios, prea tanar.
Tamasz – inginer de sunet, locuieste in Ungaria, condescendent, profesionist.

Alina, ne-ar trebui zece fete frumoase pentru fotomodele. Din Brasov. Cauti si tu? Ideea e sa se intample repede. Nu e timp de repetitii. Mihaela se baga. Ce facem cu promovarea? La Cerb nu e publicul nostru. Carina, trebuie sa afle cat mai multa lume despre concertul asta. Visualurile de la Arene, da? Cosmin stie despre ecrane? Raul a vorbit cu Tamasz? Vine? Are rost? Da, are rost. E important sa fie Tamasz in carul de sunet, nu? Bai, intram in criza de timp, ce naiba. Sa vina toata lumea la repetitii, sa asculte piesele si sa vedem ce facem. Mihaela cand pleaca la Brasov? Avem sala de repetitii acolo? Hai, ma, pe bune, hai mai repede, nu ne iese asa. Va spun, nu e timp. Si daca ne facem de cacat e nasol. Eu vreau sa stiu in cat timp montati. Si sa va asumati chestia asta. Deci, trebuie sa avem minim cinci ore de repetitii cu probe, montare si momente repetate. Bai, fara cinci ore nu se poate. Alina, obtii? Set-up. Avem set-up. Set-up-ul de la Arene. Cine se ocupa? George, practicabile, probe de sunte. Cu Dani Klinger ati vorbit? Joi o sa facem un snur si toata lumea trebuie sa primeasca inregistrarea. Poate apuca Dani sa faca lumini. Cosmin, poti sa adaptezi vizualurile la ecranele de la Cerb? Cand se pleaca? Cati suntem? Sa fiti acolo de joi. Mihaela pleaca luni. Bai, va rog eu, schimbati mailuri ca nu e de gluma. Carina, ce se intampla pe Twitter? Si Facebook? Hai, ma, pe bune, cand vreti sa faceti conturile alea? Nu, nu stiu cu ce plec... Inca ceva. Tre’ sa luam in calcul ca daca Mihaela repeta cu fetele si nu iese va trebui sa renuntam la moment si sa gasim altceva. Nu se pot face lumini decat in noaptea dinaintea show-ului. Da, vreau sa si repetam cu fetele atunci. Cameramani o sa avem? Nu cred. De ce?

Intrebarile curg cu o viteza de doua ori mai mare decat cea a raspunsurilor. Timpul pare ca vrea sa ne stranga de gat. Toata lumea are si altceva de facut, in afara show-ului nostru. E din scurt, e prea din scurt. Gandul asta risca sa ne paralizeze. Usurarea vine de la ideea ca nu e cale de intoarcere. Cu toatea astea, oamenii ne-au spus "da"cc si ne miscam, incercam, ne luptam. Nu se vede nimic la orizont. E o ceata deasa si suntem o echipa care inainteaza greu prin mlastina. Tinem aproape si ne strigam unii pe altii ca sa ne asiguram ca mai suntem acolo. Ar trebui sa se vada scena deja, nu? Nu ne-am ratacit? Parca ar trebui sa se vada primul moment... Nu stiu ce sa zic... Ceata e groasa, ne miscam greu. Striga-i pe toti. Suntem aici? Raspunsurile vin unul cate unul. Haideti, va rog, nu mai e timp. Hai sa inaintam...

Primul snur

Primul snur nu a avut loc niciodata. Au fost mereu prea multe lucruri de facut. Nervii s-au intins la maxim si am renuntat sa-l mai facem. N-am trecut niciodata prin toate piesele fara oprire. - De ce schimbam acum? - Nu schimbam, ma, nimic, adaugam ceva. De ce adaugam? - Ca sa am eu o sarcina in plus si sa nu pot s-o duc? Bai, voi sunteti nebuni? - Stam de trei ore si cautam un cacat de arpegiator care nici macar n-o sa se auda. - E un detaliu de doi bani. - Eu zic ca detaliile fac diferenta. Ce daca stam. O sa fie bine. – Bai, sunteti nebuni, n-am facut niciun snur. - Am trecut prin toate piesele. - N-am trecut. - Tu stii cat o sa vorbesti intre cantece? Unde o sa vorbesti? Stii? – Da, stiu. Inainte de 17 ani, La Dumnezeu... si pe introducerea de la Porcu’. Si inainte de E plin de fete. - O sa vezi c-o sa vorbesti mai mult. Asa faci mereu. - N-o sa vorbesc mai mult. - Ba, io nu mai pot sa fac snur. Nu mai vreau.

Un drum catre munte

Am emotii. Nici macar nu mai lupt cu asta. M-am obisnuit, am emotii si basta. Ar trebui sa-l iau pe Cosmin cu mine catre Brasov. Il sun. Nu poate sa plece chiar acum. Rasuflu usurat. E mai bine singur in masina acum. Nu pot sa ies din ceata. Nu pot sa intrevad inca inceputul spectacolului. Asta ma paralizeaza. Ceva ma atrage irezistibil catre Brasov. Nu mai pot sa fiu departe de scena. Macar prin apropiere. Trebuie sa vad momentul fetelor. Alina spune ca e bine, dar vocea i-a sovait. Nesiguranta asta ma omoara. N-am vorbit cu Mihaela. Doar n-o sa-mi descrie prin telefon. Trebuie sa fiu acolo. O sa fie mai bine daca ajung. Eu am plecat ultimul. Am repetat la teatru si am plecat. E mai bine singur. Am bagaje cat pentru o saptamana. N-am putut altfel. E ca bulimia pe fond de stress. Pun benzina, mananc un sandwich. Sunt un om normal. Ma linistesc putin actiunile astea, dar ceata de la scena nu-mi da pace. Nu vrea sa se limpezeasca nimic. Nu vad momentul si gata. Bucegii imi par mai tristi fara zapada. - Alina, sunt pe drum. O sa vin direct la sala de sport. - Mihaela repeta cu fetele... Paganini, Concertul pentru vioara in re minor, Concertul pentru vioara de Bruch. Vengerov e un geniu. Ceva se intampla si, pentru cateva minute, intre Comarnic si Busteni, plec din timpul meu. Am amintiri cu drumul asta catre munte si ma trag spre ele. Un sarut, o speranta, un drum in noapte in cautarea unei himere, o betie pe strazile cu zapada sclipinda a Sinaii, Economad si alta iubire neimpartasita, prea timid, atat de fericit in apropierea ei, de ce nu indrazesti, de ce nu-i spui, o sa treaca timpul si-o sa regreti toate momentele astea. Nu, sunt aici, nu le regret, dar se bulucesc peste mine ca Prahova cand urla involburata pe undeva, pe aporoape de Valea Fetii acolo unde veneau ursii in copilarie. Ce pacat ca nu mai fac braga in Busteni.

O repetitie si o minune energetica

Noua fete frumoase si o sala de sport. Sunt frant de oboseala dupa un drum prea lung. Am emotii. Mihaela a repetat cu fetele doua zile. Stiu ca e putin. Ma prezint si rostesc “Tudor” de noua ori. Nu retin niciun nume. Hai, vedem momentul? Mihaela porneste cd-ul si fetele incep sa se miste. Alina e si ea in sala. Are emotii. Cand se opreste melodia, nu stiu in ce parte s-o apuc cu primele cuvinte. E dezlanat, fetele nu se sincronizeaza inca si multe lucruri sunt neasumate. Risca sa fie ridicol. Frica de ridicol ma paralizeaza. Mihaela se uita intrebator. A facut o structura de miscare foarte buna. Plus ca fetele nu sunt balerine. Sunt fete frumoase si dornice SA FACA. O fi indeajuns? Trebuie sa vorbesc, trebuie sa iau o decizie. Momentul nu poate, insa, sa apara asa. Nu ar fi bine deloc. Ma pregatesc sa vorbesc. – Bai, felicitari, foarte misto, e foarte bine, are energie. Credeti ca mai pot sa adaug si eu cateva lucruri? Fetele zambesc aprobator.

Si este un moment in care ceva magic se intampla cu mine. Oboseala ma paraseste brusc si incep sa spun tot ceea ce cred. Sunt insa cuprins de o energie pozitiva incredibila. Le spun fetelor ca pozele corporale sunt oarecum asemanatoare. Le invit sa diferentieze. Apoi, le rog sa nu faca altceva decat sa se simta bine si confortabil in corporalitatea lor. Sunteti frumoase, sunteti sexy. Nu va convine o ipostaza? Nu-i nimic. Cautati alta. Sunt convins ca veti gasi. Imi dau seama ca pe masura ce vorbesc aceasta intalnire se transforma intr-o repetitie de teatru. Da, asta e secretul, este teatru si ma simt ca pestele in apa pentru ca mie asta imi place sa fac, sa fac teatru, sa repet, sa caut, sa exprim in mii de feluri. Fetele sunt incredibil de receptive, ceata pare ca se risipeste. Andreea, vreau sa cazi pe jos aici si toata tema ta trebuie sa fie incercarea de a te ridica si de a ajunge la capatul podiumului, poti sa faci asta? Andreea ma priveste hotarat si incepe sa lucreze si arata bine. Intinde picioarele, te rog, miscari largi, mari care sa se vada. Antonia imi arata momentul din final, are pe dinauntru fata asta care de-abia trece a douaspea. Fetele incep sa puna intrebari, vor si ele sa schimbe anumite momente, Mihalea lucreaza cu ele. A facut minuni. Reluam, e mai bine, nu ne sincronizam inca. S-a depasit timpul de repetitie, imi cer scuze, dar stiu ca nu trebuie sa plec de aici pana cand nu avem momentul oarecum gata, cel putin la nivel de intentii. Decupati, va rog eu, decupati, miscari scurte si incremeniti in pozitii, da? Si intre momente nu vreau sa fiti voi, vreau sa ramaneti in personajele astea, se poate? Va rog. Bai, e foarte bine, sunteti prea misto ca sa nu iasa bine, da?

Vineri, 1 noaptea

Este 1 noaptea si energia magica nu pare sa ma fi parasit. O sa platesc chestia asta cumva. Raul e pe scena. Alina, George, Carina, Razvan. Vine si Klinger (lumini), Jojo, Scheletu’, Cosmin. Si fetele. Marcam scena. Un practicabil acolo, unul acolo. Ma cert usor cu Raul. Nu crede in pozitionarea asta. Spune ca e prea departe de public. Avem nevoie de spatiu, Raul, pentru fete. Plus ca imi trebuie si mie spatiu de joc. Raul: cred ca suntem prea departe. Tensiunea pluteste in aer. Nu renunt. Se monteaza practicabilele. Repetam cu fetele din nou. Una dintre ele ne-a parasit. A clacat sau s-a speriat. Ma sperie si pe mine asta. Ma enerveaza ca avem spectatori. Echipa tehnica, oameni din organizare. Suntem inca fragili si incercam sa ne ridicam in picioare si asta tine de intimitate. Fetele sunt obosite, nu se mai concentreaza. O singura data trebuie sa iasa bine prima intrare. O singura data daca iese, stiu ca va fi bine. Nu iese in noaptea asta. Mereu greseste cate una. Per total, e mai bine. Hai, inca o data fetelor, va rog. Inca o data si ne vedem dimineata. Ochii incep sa geama sub greutatea zilei si gandurilor. Andreea, Diana, Andreea, Stefania, Diana, Catalina, Oana, Antonia.

E trei si douazeci. Raul pleaca sa doarma. Trebuie sa vedem inceputul pe ecrane. Si prima situatie de lumini. Cosmin lucreaza inca. Danny Klinger la fel. E liniste in Piata Sfatului. Sute de lumini inteligente par ca se misca haotic. Privita de sus, de undeva de pe langa inscriptia luminoasa a Brasovului, Piata Sfatului pare ca gazduieste o nava spatiala esuata ale carei lumini au luat-o razna si echipajul e incapabil sa remedieze situatia. Cosmin se joaca pe ecran cu scrisul VAMA. Nu ne place cu galben si magenta. Mai simplu. Alb, negru, orange inchis, visina putreda. Strobo la lumini. Bai, va rog eu, pot sa vad si eu inceputul? Alea doua minute? Va rog. Ne sincronizam? Cineva da play. Se aude muzica din sala de repetitii. Parca e acum un an... VAMA incepe sa zburde pe ecranul urias. Luminile se ordoneaza si incep sa mature scena. STOP. Cosmin: - Gata, cam asa, desi as vrea sa mai pun niste granulatie pe sub scrisul VAMA si ceva zgarieturi.- Danny, putem sa dam si niste blindere pe spectatori la inceput? - Da, putem. - Bai, va rog eu, lasati-ma ca la sapte jumate vine lumina si nu termin.

E cinci si douazeci. Ceata se risipeste si strigatele echipei se disting din ce in ce mai clar.

Va urma

37 de comentarii:

  1. Nu m-am putut dezlipi pana la final, desi sunt la munk si toti colegii si-au gasit tocmai acum sa ma solicite la diverse treburi total neinteresante, dar urgente si totusi nu m-am dus.. nu m-am putut dezlipi pana la final.. genial... asta insemna creatie, implicare, talent si profesionalism.FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. super,astep si continuarea,cine-i din Tm?Azi e ziua mea,care vreti sa veniti la o bere va astept pe Heaven la ora 21,La multi ani ,mie! :-p de azi sunt legal in toata lumea!

    RăspundețiȘtergere
  3. buna Tudor...felicitari penrtu concertul demential...

    arunca o privire cum te-au vazut altii pe scena, in culori, nebun, liber si bestiali:
    Poze cu Vama la Cerb

    RăspundețiȘtergere
  4. Atata munca si cei de acasa n-au putut sa vada decat primele 2 melodii. :(
    Stii cumva daca avem sperante sa revedem concertul?
    Oricum felicitari, a fost super introducerea cu fotomodelele!

    RăspundețiȘtergere
  5. Bai nu ma lasa asa, hai cu va urma-ul ala!

    FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. hai mai ca pentru cateva secunde au fost si 41 de grade care au coborat usor si timid catre 38... stiu eu sigur...

    RăspundețiȘtergere
  7. no comment ! esti mai mult decat genial omule!! ai o echipa senzationala! te-ai nascut sub o stea norocoasa si ai talent cat sa imparti la toate curvetele astea aparute peste noapte si tot ti-ar mai ramane pt inca o galaxie intreaga!!!! esti genial!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu stiam ca un concert presupune o asemenea munca. Sunteti geniali. Din pacate genialitatea si munca voastra nu au putut fi vazute decat 10 minute. Mi-as fi dorit foarte mult sa va vad, dar chiar daca nu v-am vazut stiu ca ati impresionat. Va multumim ca existati.

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari pentru show!!!
    E clar: Dumnezeu te iubeste!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. super trairi..emotii de viata..

    stii sunt mereu 3 optiuni, fac, nu fac, sau fac mult mai bine..:)
    felicitari.

    RăspundețiȘtergere
  11. asa-i ..munca, emotii, pasiune
    te admir mult ;)) sunt pe fuga. de obicei intarzii si nu imi place.. dar revin ca sa ma uit mai bine la tot ce ai mai scris
    a si .. tudor :D cand ai timp.. check this out si poate iti dai cu parerea :) as fi onorata :D
    http://www.trilulilu.ro/LavHm/65ae9baa01997f

    RăspundețiȘtergere
  12. Pot sa zic ca ceea ce ma deranjeaza cel mai mult...sau mai bine zis...ce ma supara pe mine,e ca nu esti apreciat cu adevarat de toata lumea pentru toata munca pe care o depui... Esti un om de milioane,cu un suflet imens, si reusesti mereu sa te faci placut din prima secunda...La fel si echipa ta...am ramas socata de cata munca e in spatele unui concert..cata lume se chinuie ca totul sa iasa bine,si ca toata lumea sa fie fericita...si pentru ce?Ca cei de la TVR1 sa difuzeze pe post concertul doar 10 minute,ca sa se poata da meciul?Mi se pare total necinstit...necinstit fata de oamenii aia care au muncit atata...Puteau macar sa dea pe un alt post..pe TVR2 de exemplu..sau altundeva...ar fi fost un gest de respect pentru efortul si munca depusa de intreaga echipa...Intr-adevar,satisfactie a fost:Atata lume aclamand si aplaudand!Ceva incredibil!! Pentru mine a fost o experienta de neuitat,o perioada in care mi-am largit cercul de prieteni,o perioada in care am avut ocazia sa cunosc mai bine niste oameni pe care poate nu am avut ocazia niciodata sa discut mai mult de 2-3 cuvinte...
    Ma bucur ca am luat parte la evenimentul asta...Si pot spune ca ziua aceea face acum parte din mine...
    Cu mult respect pentru melodii,pentru echipa si pentru felul vostru diferit de a fi...
    Va pup si sincere FELICITARI!!!

    RăspundețiȘtergere
  13. hmm.cu meciul nu-i asa mult de comentat.TVR-ul n-are nimic cu Tudor personal,nici cu VAMA..pur si simplu meciul Franta-Romania era demult asteptat..si asa cum face de fiecare data,TVR-ul difuzeaza meciurile nationalei.Singura "vina" pe care o are TVR-ul este ca nu a difuzat inregistrarea concertului care a fost foarte reusit..pierderea lor,ar fi avut audienta:))

    RăspundețiȘtergere
  14. cate eforturi depuse de atatia oameni pentru un show ca la carte!... bravo vama. sunteti geniali, iar tu, tudor, le dai clasa tuturor artistilor aparuti peste noapte. esti super talentat. intr-un cuvant: GENIAL!

    RăspundețiȘtergere
  15. va urma?!nu:((vreau si continuarea.ati muncit atat de mult si sa vazut.faza cu fotomodelele a fost geniala:xtot show-ul a fost genial=p~si cazatura aia...tot ai iesit cu bine:))"stiti cat am repetat figura asta pana sa imi iasa?o saptamana":)))sau ceva de genu:-?:-j.a fost minunat spectacolu:)sunteti geniali si va admir pentru asta:)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cand am fost noi la repetitii nu pareati foarte frustrati, insa se vedea ca in interior fierbeti sa va iasa bine.

    Si am remarcat partea in care nici o ideea nu este data la o parte, ci totul este incercat si verificat si testat. Si decizia se ia in grup.

    Sunteti o trupa desavarsita. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  17. fotomodele am vazut c-au fost, da` coregrafie n-am prea vazut... anyway pentru mine conteaza alte aspecte, ca show romanii oricum nu stiu sa faca (no offence)... si aspectele alea de care vorbesc eu una le-am vazut si apreciat. felicitari

    RăspundețiȘtergere
  18. am citit cu mare rapiditate ce ai scris...cred mi-ai transmis din suspansul acelor zile; chiar daca este un text lung, este foarte personal....ma gandeam ce s-a intamplat cu a noua fata :)...asa, ca idee, ce o fi patit in realitate?

    RăspundețiȘtergere
  19. cand mai sustineti un concert prin bucuresti? :D

    RăspundețiȘtergere
  20. Probabil a simtit ca nu face fata...sau ca nu se integreaza in echipa cum celelalte fete o facusera...oricum...de pierdut numai ea a avut...

    RăspundețiȘtergere
  21. "E ca orgasmul unei femei care te roaga sa te opresti pentru ca nu mai poate"-o treaba mai mult decat inteligenta. Showul a fost ok.

    RăspundețiȘtergere
  22. poate ca toti ne-am petrecut clipele frumoase alaturi de prieteni si de vama veche...dar vama este acum cu alta haina insa la fel de buna pentru tot ceea ce gandeste fiecare despre lume insa tuturor ne este frica sa recunoastem. vama spune ce gandim cu totii su striga in gura mare treziti-va. tot ce e mai frumos si tot ce conteaza vama canta. exceptional tot albumul.

    RăspundețiȘtergere
  23. Tudor,mi-ai picurat lumina-n suflet. Te-am vazut prima oara live. Esti un Om atat de FRUMOS!!!Ati fost minunati...Te iubesc pentru cum esti...

    RăspundețiȘtergere
  24. De abia astept continuarea sa vad ce e cu imaginile cu Green Day de pe ecran.^^

    RăspundețiȘtergere
  25. Minunata povestea din spatele totalului, plina de neprevazut si spontanitate, "fotomodelele" s-au descurcat de minune, luand in considerare putinul timp pe care l-au avut pentru repetitii, iar VAMA a fost de vis, daca nici ala nu a fost show, atunci nu stiu ce inteleg unii prin show, sincer.. great amazing work toata lumea.. !! Multumim pentru tot efortul asta, depus pentru noi pana la urma.. >:D<

    RăspundețiȘtergere
  26. Probabil că nu mulţi dintre cei care citesc jurnalul ăsta au satisfacţia de a fi fost acolo şi de a înţelege (aproape) în întregime fluxul evenimentelor...

    Dar există un număr de indivizi norocoşi pe care i-aţi invitat să facă parte din vâltoarea voastră, chiar şi fără vreo implicare reală (nu ne ştiţi numele, de fapt, deşi am făcut cunoştinţă; nu ne veţi reţine feţele, pentru că nu era nevoie decât să fim o mulţime de copii zburdalnici, care să transmită din energia lor ingenuă publicului...)

    Da, ştiu când aţi repetat în sala de sport. Noi eram afară şi ne gândeam că e urât că ne-aţi chemat la 19:30 şi ne-am văzut doar pe la 21:00. Până la urmă ne-ai convins că nu a fost vorba doar de a fi "(un)fashionably late", ci de muncă reală, nervi întinşi la maximum şi repetiţii care mereu se întind peste aşteptări. Am fost impresionată că aţi repetat noaptea. Şi că v-am găsit a doua zi de dimineaţă tot acolo. (În timp ce voi vă ocupaţi de problemele de oameni mari (sunet & Co.) pe scenă, noi eram la câteva zeci de metri mai la dreapta, repetând în mijlocul Pieţei Sfatului micul nostru moment "spontan")

    ...Iniţial nu am vrut să apar pe scenă. M-am gândit că mi-ar fi ruşine să apar în faţa atâtor oameni fără nimic de spus. Într-adevăr, răgaz de câteva zile, încă mai am 18 ani, sunt nebun(ă), iubesc şi nu am bani :)
    Paradoxal, scopul meu nu a fost să urlu asta în faţa unei lumi întregi (deşi pentru asta eram acolo). Mi-am spus, însă, că e un prilej bun pentru a vă studia îndeaproape, pentru a vedea cum lucraţi voi pentru produsul finit - concertul în sine...
    Concert care mi-a plăcut, dar pe care, în mare parte îl ştiam de la banchetul nostru de absolvire din Poiana, unde oricum cadrul a fost mai restrâns şi scenele şi discursurile mi s-au părut mult mai impresionante. Nu vă învinuiesc de a fi "repetat aceleaşi faze", pentru că la banchet eram maximum 200 de persoane, în timp ce în Piaţa Sfatului poate că au fost 3000, care nu te/vă mai văzuseră în ipostazele alea (tu mişcându-te în reluare- genial; tu vs Eugen; Raul cântând şi cu piciorul la clape; etc...).

    Într-un interviu pe care i l-am luat lui Ovidiu Buta la un moment dat, mi-a spus că "jurnaliştii de modă ar trebui să înceapă această meserie prin a învăţa cum se taie o rochie. Fără să ştiu de acest citat, eu a trebuit să învăţ şi cum se taie rochia, dar şi cum să o descriu, să o explic. Astfel, în timp, am remarcat că întrebările care stau la baza procesului de creaţie sunt chiar mai interesante decât rezultatul în sine."

    Cam aşa şi cu experienţa de la Cerb. Am savurat mai mult momentele în care v-am văzut naturali, fireşti, desculţi :), neîncrezători, nervoşi, decât atenţi, calculaţi, puţin teatrali.

    de toute façon, chapeau bas...

    RăspundețiȘtergere
  27. foarte frumoasa povestea.. cu ocazia asta aflam si noi cat de greu se organizeaza un concert si cate detalii mici trebuiesc puse la punct. Pacat ca a fost meciul si n-am putut sa vad tot show-ul vostru. Felicitari pentru ce ati facut si pentru ce urmeaza sa faceti.

    Sunteti printre putinele trupe din Romania care stiu sa faca show la fiecare concert.

    Am fost la multe concerte de-ale voastre. E normal ca unele chestii sa se repete (cele pe care le amintea ioana mai sus) pentru ca n-ai cum sa faci de fiecare data un alt show.

    P.S. Mi-e dor de un concert in Bucuresti :D

    RăspundețiȘtergere
  28. felicitari!ma gandeam k in spate este multa munca dar ..bai sunteti nebuni??:)

    RăspundețiȘtergere
  29. D33aa..
    nu stiu ce s-a intamplat cu tipa..nu am fost acolo..dar te-ai gandit ca poate... era manelista? :))

    RăspundețiȘtergere
  30. Nu vreau sa judec...:))...nu stiu ce era de fapt...drept e ca la repetitii parea foarte incantata de dans si dornica sa fie acolo...Probabil va citi si ea blogul lui tudor,comentariile...si ne va lamuri chiar ea,spunandu-ne de ce nu a venit...:D

    RăspundețiȘtergere
  31. Nu stiu cum ati perceput voi cei prezenti la Cerb momentul Zmeul - Undeva in vama, dar pentru mine lipsa pauzei intre cele doua piese a fost magia iubirii de toate felurile. Ati stiut sa tineti de sfori si-am tremurat toti si ne-a venit sa plangem...

    RăspundețiȘtergere
  32. tuh deea abia acum am citit partea aia :))tudor a zis de a 9a fata.. noi de fapt nu stiam..dekt din citite nu? ah pai..cine stie..poate chiar s-a intamplat ceva.. i mean poate si dak era manelista :-".. nu ar fi ratat momentul.. anyway..pacat de ea.. dak aveam si eu 1.75 :)) paote veneam si eu..a si dak eram si din brasov :))

    RăspundețiȘtergere
  33. de ce spui ca publicul tau nu e la cerb?eu am venit de la Galati sa-ti vad show-ul pentru ca pur si simplu imi place:) poate ca nu eram singura dar eu stiu ca fac parte din "publicul vostru" si in niciun caz "publicul Cerbului" si am plecat de acolo cu o stare de fericire nemarginita si de euforie cu o fotografie si un autograf:) indeajuns sa stau treaza pana cand am ajuns acasa in ciuda oboselii terifiante din ultimele zile, dar nu asta conteaza:) eu inca mai sunt la fel de fericita:)

    RăspundețiȘtergere
  34. seele, stii cand e publicul lor.. atunci cand se anunta concert vama, in club sa zicem sau , ma rog , cu bilet... atunci sigur nu o sa vina toti curiosii ci doar fanii..adica publicul lor.. la asta cred eu ca se refera (asa zice si prietenul meu) atunci se simte o trupa bine cand cei care au venit speciali pt ei urmeaza sa faca atmosfera calumea :D

    RăspundețiȘtergere