luni, 2 noiembrie 2009

Dirijez intr-o lume pe dos

Se strange latul. Tensiunea intra in scena. "O lume pe dos" - ultima suta de metri. Momentul in care rolul nu te mai paraseste. Nu te mai lasa in pace. Il astepti sa te gaseasca. Asteptarea infrigurata a unui tren in care e cineva drag. Greu de pus in cuvinte felul in care mananca din tine.

Iti privesti interlocutorul la o cafea si te gandesti ca au avut dreptate la replica aia, ai putea sa o rostesti mai moale, mai bland. Vorbesti despre vreme, gandesti despre teatru.

Azi am repetat "Preludiu si liebestod". Rolul dirijorului. Il studiez pe Jansons de vreo doua saptamani si e foarte ciudat.

Personalitatea lui m-a acaparat complet. Cum expira si inspira Wagner. Ii studiez gesturile. Largi, cu bratele deschise impreunandu-se de parca ar inchide un colier de perle la gatul unei femei frumoase. Si ma pierd in personalitatea lui. Dar n-am voie. Pentru ca dirijorul meu are discursul lui, altul decat al lui Jansons.

Doua personaje se ciocnesc in mine. Sar scantei. Trebuie sa ramana unul. Unul care o sa apara curand in fata voastra.

13 comentarii:

  1. "Personalitatea lui m-a acaparat complet. "

    dar dupa cum bine stim multi dintre noi si personalitatea ta este foarte puternica asa ca nu imi fac griji ca nu ai reusi sa te aduni

    steaua ta sa te vegheze mereu pentru ca noi ne hranim cu razele ei fie ca este muzica sau teatru

    RăspundețiȘtergere
  2. :) minunat... cuvintele rostite de tine au ceva magic... iar magia asta este data de pasiune si traire... traieste, consuma, simte clipa fiecarui personaj

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru ca Romania are nevoie de TINEri! Vezi video aici:
    http://jiunimea.gds.ro/2009/11/romania-are-nevoie-de-tineri

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  5. Gata, mi-am amintit. I-am gasit, iata-i: http://alexunu.ro/daydreamers/

    (am scris linkul ca poate mai vrea cineva sa se uite. Sunt foarte frumosi. Sper ca nu-i cu suparare! Good night! )

    RăspundețiȘtergere
  6. Toti ne dorim sa dirijam macar o data in viata Wagner. Am crezut mereu ca subtilitatile sunt mult mai greu de scos in tempouri lente. Imposibilul devine firesc. O devenire fara de sfarsit, care copleseste, intr-o intensitate ametitoare a sentimentelor, flexibil, perpetuu, infinit.
    Mult succes si frecventa !

    RăspundețiȘtergere
  7. @sirena_25_25: De i s-a întâmplat aşa, atunci e de foarte bine, zic eu. Pentru că despre asta este vorba. Ca el, actorul, să piardă din sine până acolo unde devine "personaj". Pe scenă urcă acela care-i în stare să lase personalitatea personajului să-l acapareze în mai mare măsură. Iarăşi, cred eu.

    RăspundețiȘtergere
  8. Nu te intreb pe cat o sa fie premiera pentru ca stiu ca te intreb degeaba. Dar macar o sa ne anunti cu suficient timp inainte sa gasim bilete?

    RăspundețiȘtergere
  9. Salut! citind cele scrise de tine imi vine in minte a 2-a ora de franceza din calasa a 9-a :x....avem un profesor hmm.....ciudat:)) venise la ora, si ne-a spus ca nu se tine ora astazi.....si a inceput sa citeasaca de pe o foaie...era Scrisoarea pentru liceeni....si s-a facut o liniste muta(la mine in clasa este tot timpul galagie).Mi-a placut mult ceea ce ai scris....ori de cate ori ascult vama ma simt mai chill...iti mersi mult:* byebye

    RăspundețiȘtergere
  10. chirila...esti bestial!!! faci parte din aceia care imi fac ziua mult mai frumoasa dekt ii!fii tu insuti,all the time!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. foarte frumos..in special comparatia "Largi, cu bratele deschise impreunandu-se de parca ar inchide un colier de perle la gatul unei femei frumoase. " .

    RăspundețiȘtergere