marți, 10 noiembrie 2009

La plecarea lui Gheorghe Dinica

Repetam cand am aflat de plecarea lui Gheorghe Dinica. M-am gandit mult daca are rost sa scriu randurile astea. Stim cu totii ce va urma. Specularea mediatica a momentului. Cele trei zile de pioasa evocare, transmisiile in direct care vor numara florile de pe mormantul marelui actor. Trei zile de transmisiuni ale “tragediei”, “durerii”, “pierderii incomensurabile”. Dupa care se va reveni la imortalizarea stropilor din mocirla politica.

Cand Gheorghe Dinica facea cat toata media din tara asta la un loc, televiziunile care transforma acum moartea unui Actor in circ mediatic nu existau. Prin urmare Gheorghe Dinica nu are nevoie de ele. Nici de randurile astea nu are nevoie memoria lui.

Nu plecarea lui Gheorghe Dinica trebuie sa ne intristeze. Alta etapa, alta dimensiune urmeaza pentru el. Din pacate, intrebarea care se ridica de cativa ani creste din ce in ce mai mare, ca o iedera care umbreste prezentul si viitorul generatiei noastre: Noi cu cine ramanem? Cine vine din spate? Unde este generatia de actori care sa-i inlocuiasca in mod firesc pe gigantii teatrului si filmului romanesc?

Nu este. Pur si simplu nu este. Scoala romaneasca de teatru pierde fara sa inlocuiasca. In facultate profesorii se rotesc vertiginos la grupele de elevi. Asa e mai nou sistemul. Profesorii titulari nu mai vin la cursuri pentru ca sunt prea ocupati sa se imparta intre goana dupa bani si goana dupa bani. Grupele de studenti nu se mai bucura de profesorii titulari ca de niste pedagogi si psihologi. Nu se mai duce nimeni la profesor ca la un al doilea tata. Nu mai exista asta in scoala. Exista asistenti care nici macar n-au urcat vreodata pe scena. Sau daca au facut-o, n-au confirmat.

Generatia de aur a teatrului romanesc a avut TIMP. Un spectacol puteai sa-l repeti un an si nu aveai altceva de facut. Banii nu erau o problema. TIMPUL si-a dat concursul la maretia unui actor de talia lui Gheorghe Dinica. Cand dupa revolutie a venit vremea vitezei marii actori au ramas la fel de mari pentru ca trupul firav al talentului lor de inceput fusese hranit cu TIMP, iar acum nimeni nu le putea lua asta.

Dar noi ne nastem in viteza si ne e din ce in ce mai greu sa ne hranim talentul. Pe al nostru sau al generatiilor care vor veni. Si atunci, pentru ca nu e timp, un student primeste lectii de la cinci profesori in loc de unul, doar-doar va ramane ceva.

Pe Gheorghe Dinca prea putina lume l-a intrebat cum se face teatru. Acum el a plecat. Ne-a ramas vocea inconfundabila, filmele si anecdotele fantastice care au facut din el un personaj si in afara scenei. Actorul total. Dar nu ne-a ramas un lucru vital pentru viitor: Cum se face teatru, domnule Dinica? Ce bine ne-ar fi prins acum vreo zece dvd-uri in care sa ne spuneti cum.

Nu tristetea ma cuprinde acum la moartea domnului Dinica. Ci frica. O frica paralizanta. Aceea ca vom ramane singuri orbecaind si nu vom mai avea pe cine intreba. Cum sa fac aici? Cum sa fac sa-mi iasa? Cercul e vicios. TIMPUL naste TALENT. TALENTUL naste GENEROZITATE. Noi nu mai avem TIMP. Mai avem insa actori de mare TALENT. Dar ei pleaca. Si cu ei pleaca Generozitatea si Secretele meseriei.

Dupa ce ne reculegem in fata amintirii lui Gheorge Dinica ar trebui sa ne gandim la cei care mai sunt impreuna cu noi. Va las pe voi sa-i numiti. Slava Domnului, inca mai sunt. Pe cei plecati nu-i mai intoarcem si numai amintirea lor nu ne va salva. Insa putem sa pastram secretele de la cei care mai sunt cu noi. Cu conditia sa ne aducem aminte si sa-i venram ACUM.

La revedere, domnule Gheorge Dinica si va multumim.

Nu pot sa nu inchei cu cea mai adevarata afirmatie pe care am auzit-o de la el, cu vocea aceea etern sugubeata:

- Daca Michael Jackson se nastea in Romania canta la Gogosarul!!!

22 de comentarii:

  1. Ramanem saraci pentru ca nu FACEM lucruri! Pentru ca in fond suntem mici si neputinciosi si nici macar nu recunoastem asta, fiind cel mai mare pas catre vindecare! Ar trebui sa ne para deja rau pentru propria noastra disparitie. Pentru ca ne acceptam viata ca fiind un copy/paste in perioada. Ar trebui sa ne para rau pentru ca ne pare rau! Era nevitabil ca Dinica va muri! Este inevitabil ca si ceilalti il vor urma! Problema este alta: cei ce raman nu pot sadi in generatiile tinere COMPLETUL, pentru ca nu pot. Pentru ca vorba nu are omolog in multimea faptelor. Pentru ca nu RISCA sa incerce "a fii UNIC". Astazi este penibil sa fii unic. Este o corvoada. "Daca nu imi iese? Ce vor zice ceilalti? Daca nu sunt un genial?"

    Cine are tupeul sa iasa SINGUR in Piata Universitatii cu o pancarda in mana? "GATA! DE ASTAZI NU VOI MAI TRAI DEGEABA!" Cine are tupeul sa spuna "Romania nu mai este de cacat pentru ca nu o mai las eu sa fie asa!", cine are tupeu sa spere cu adevarat ca lucrurile se vor schimba in bine? Cine are tupeu sa-si mangaie copii pe cap si sa-i asigure ca de maine lumea va fi mai buna pentru ca va incerca asta cu toata fiinta lui? CINE?

    Inainte de a "intinde mana" asigura-te ca "spui o poveste"!

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar tragica zi. Desi, el ar vrea ca noi sa zambim, asa cum de fiecare data cand numele lui era rostit, in orice situatie aparea pe fetele tuturor cate-un zambet.
    Totul trece, eram constienti ca odata si odata moartea nu mai asteapta sa-si termine rolul. Cortina s-a lasat.
    Eu unul sunt 'nou', nu l-am prea cunoscut decat in rolul din "Regina". Impecabil!
    Intr-adevar, la revedere domnule Gheorghe Dinica si va multumim!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu vreau sa cobesc, dar cred ca Basescu n-o sa se tina departe de 'evenimentul' cu pricina. Si asta ma intristeaza foarte. Sper sa ma insel.

    In rest, bine-a zis-o cu Gogosarul. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ai mare dreptate... total de acord cu fiecare rand pe care l-ai scris aici. acelasi lucru l-am gandit azi, cand mutasem pe nuj care post TV... Dinica a plecat... moartea e ceva firesc, ni se va intampla tuturor mai devreme sau mai tarziu. Dar pe actorul Dinica, care actor nou il va inlocui ?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ploua si este o atmosfera monotona ! Este aglomerat si ceata. Dimineata va aratam un drum spre o alta lume… parca suntem pe alta lume acum.

    Mai este putin si va incepe sa ninga… “Ar fi fost frumos ca la batranete sa fiu Mos Craciun !”

    “Maestre, cortina a cazut… ai devenit nemuritor !”

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe Maestrul Dinica l-am vazut pe scena prima oara prin "82-"83 in Plosnita. Ultima oara in Take, Ianke si Cadìr!Plang tot ce nu am putut vedea.
    Din martie 1977 cand a plecat imensul Caragiu, am inceput sa ma tem de acest fel de pierderi si m-am infruptat cum am putut din preaplinul artei dumnealor.
    Bucura-te de cei care mai sunt Tudore, tu si colegii tai, si bucurati-ne si pe noi!

    RăspundețiȘtergere
  7. cand a plecat tata tu spuneai intr-un concert ca "ne-au plecat tatii" te refereai la nea vanea, la tata, etc. dinica este tatal tuturor actorilor tineri, tuturor celor care au pasit pe scandura. care au simtit scena. actor k dinica se naste chiar la 100 de ani. a plecat stefan iordache, a plecat dinica, a plecat chiesa, silviu stanculescu, cornel vulpe si astia imi vin in minte doar acum. dinica nu are nevoie sa minutele acordate la stiri, nu are nevoie de mediatizare dupa moarte, nici asa cum ai spus de randurile astea. nu are nevoie de nimic. dinica a fost dinica si atat. cu rolurile lui din filme, cu spectacolele la national, cu show-urile la sarpele rosu, cu glumele care existau in randul actorilor si care il aveau pe el in rolul principal.

    RăspundețiȘtergere
  8. odihneasca-se in pace. atat!
    Nu vad de ce as face un roman despre tragicul eveniment cand toate programele de stiri si toate ziarele or sa ne epuizeze cu subiectul asta despre un OM care pana sa fie internat le era aproape necunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce sa mai zicem ... regretam trecerea lui in nefiinta si ramanem cu filmele, muzica si piesele de teatru in care a jucat si cum am gasit pe un blog " Gheorghe Dinică a devenit, azi, nemuritor. " Odihneasca-se in pace ! Caci actor ca el va mai trece mult timp pana se va naste.

    RăspundețiȘtergere
  10. Tudor, spre deosebire de actualii studenti la actorie, tu ai crescut cu spectacolele marilor regizori si actori si ai devenit ceea ce esti acum pentru ca ai amintirile astea. Inteleg perfect amaraciunea a ceea ce a devenit scoala de teatru; cred ca studentii de azi ar trebui sa aiba, la rindul lor, ocazia de a-si construi amintiri si modele de calibrul asta, iar asta din pacate nu depinde de ei. Ma bucur ca am privilegiul sa-i fi vazut pe scena, in vremurile lor de tinerete si spectacole de legenda, pe cei care acum pleaca sa joace in alta parte. Amintirile mele au din ce in ce mai mult greutatea lor in aur...

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu cred ca totul e trecator si din ce nu e trecator, cred ca iubirea e lumina din care venim si-n care ne renastem intr-o buna zi.
    Iubirea ne copleseste mereu, alergam din si catre ea chiar si in subconstientul nostru, incercam sa atingem idealuri, dar orice ideal inseamna apropierea de adevarul inimii. Adevarul iubirii. Simt ca daca exista ceva in aceasta lume, iubirea ne imbratiseaza ca un adevar mai presus de strigat, de taceri, sau de patimi. Da, iubirea este infinitul meu.
    Ultimul drum de pe pamant, le plange mainilor Absenta.

    E grea absenta.

    Am inteles intr-un tarziu ca dorul - si nu moartea -, doare cel mai mult.

    RăspundețiȘtergere
  13. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  15. Mda.Iata cum romanul poate scrie un comentariu de o pagina pentru un artist care nici macar nu a fost al lui, ignorand ca de fapt " ne-am adunat " sa lasam cateva cuvinte pentru unul dintre cei putini ramasi ai nostri.

    Cat despre dvd-urile despre cum se face teatru, eu zic ca timpul se scurge din ce in ce mai repede, si au ramas putini cei de la care se poate invata.Grabiti-va pana nu se duc si ei..

    RăspundețiȘtergere
  16. nu-i adevărat.
    avem în spate o generaţie foarte capabilă şi la fel de bună ca generaţiile anterioare.
    avem actori mari. doar pentru că nu sunt mediatizaţi nu înseamnă că nu mai avem actori buni.
    numai că se promovează falsitatea. ce vedem noi în telenovelele astea româneşti recente nu sunt actori, sunt imitaţii şi nu transmit nimic.
    dar actori autentici există.
    chiar în generaţia mea.
    şi felul în care joacă taie respiraţia unei săli întregi.

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Tudor,
    ma numesc Dumitrita Rosca si reprezint o scoala privata din Bucuresti.Ne dorim foarte tare sa vii si la noi in scoala pentru o discutie cu elevii.Crezi ca gasesti un pic de timp si care sunt conditiile?
    Multumesc frumos!
    Dumitrita
    dumitritarosca@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
  18. @ nekta: te contrazic.NU, NU
    avem in spate o generaţie de actori buni. nu exista actori de talia lui caragiu, cotescu, amza, stefan iordache sau dinica. mie imi plac actorii tineri. insa nu sunt ACOLO. nu exista oameni care sa umple scena cum o faceau astia grei. cat despre astia care apar in telenovele ce sa zic. e o BLASFEMIE sa ii numesti actori pe astia din telenovele. mi se pare de rasul lumii sa isi arate astia compasiunea pentru dinica. se intoarce maestrul in mormant.

    RăspundețiȘtergere
  19. Se poate si altfel:
    carcotasii au difuzat un binterviu din 2005.

    RăspundețiȘtergere
  20. grea intrebare...e ca si cum l-ai intreba pe brancusi cum se sculpteaza. nu stiu de ce mi se pare o intrebare fara raspuns...

    RăspundețiȘtergere
  21. De Gheorghe Dinica m-am indragostit cand eram la gradinita si l-am vazut in rolul lui Jorj Duduleanu in filmul "Cuibul de viespi" si atunci vazand-o si pe doamna Tamara Buciuceanu-Botez mi-am dat seama ca vreau sa fiu actrita.Acum nu am sa vin cu laude la opera marelui maestru deoarece cuvintele chiar nu isi au rostul.Acum as vrea in calitatea ta de actor sa te intreb unde as putea invata aceasta meserie mai bine in Bucuresti sau intr-o facultate din provincie, eu fiind in clasa a 12-a iar la vara doresc sa dau admitere la actorie si sunt intr-o mare dilema pentru ca unii imi spun sa ma duc in bucursti deoarece am mai multe oportunitati,iar altii sa ma duc in alta parte .Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  22. Ai dreptate Tudor. Nu se mai face scoala de teatru ca pe vremuri. Asta e un fapt. DAR. Am 19 ani, deabia am intrat in facultate si iti cer permisiunea sa sper. Sa sper ca odata cu talentul vine si pasiunea iar odata cu pasiunea ==> detasarea de valorile materiale ==> urmatorul pas fiind libertatea totala de creatie. De ce sa nu incerc macar? Putina visare si -cine stie- poate la 60 de ani o sa ajung macar la genunchii lui Gheorghe Dinica...

    RăspundețiȘtergere