marți, 15 decembrie 2009

Mos Craciun sau un kit de instalare de la Ikea?

Pentru mine sarbatorile sunt, dincolo de semnificatia lor religioasa, o incercare de a recrea cumva Universul Pierdut al Copilariei. Pentru ca acolo, de sarbatori, a fost pentru prima data bine. Intr-un fel noi eram miezul universului la care tanjesc acum cu un zambet nostalgic. Da, copiii sunt si ei ratiunea sarbatorilor in familiile fericite. Sunt clopoteii si clinchetul lor. Magia este pentru ei, la fel si spectacolul. Copiii au puterea incredibila de a ne copilari si pe noi in seara de Craciun. Celebrarea Craciunului in copilaria fiecaruia dintre noi nu este altceva decat o amprentare a genelor care ne vor conduce mereu in preajma nasterii lui Iisus. Ceea ce am trait in copilarie devine traditie. Si traim pentru reinvierea acelei traditii.

Pentru mine, ca fiinta cu constiinta de sine, Craciunul a inceput in comunism. Cu toate astea, am avut parte de brad, ca mai toti romanii. De bunici si de colinde. Am avut parte de Mos adevarat la usa noastra si de colindatori care se multumeau si cu covrigi sau mere. Bradul se impodobea cu aceleasi globuri in fiecare an si era luminat de lumanari mici, in suporturi. Multe din globurile noastre erau la a treia generatie de copii si se manevrau cu sporita atentie. Erau si sarmale, salata de boeuf, friptura de porc la tava, muraturi, zacusca si icre de stiuca, toata enumerarea, saracita de memoria mea supraincarcata de nimicuri recente, fiind opera mamei, de multe ori exasperata de atacurile pe care le dadeam la bucate, inainte de termen. Totul era facut in casa, totul era procurat cu mare greutate printre cozi si “relatii”. Bunica era adesea un consultant de exceptie fara de care cina de Craciun nu s-ar fi ridicat la standardele care s-o impuna pe veci memoriei papilelor noastre gustative. Impartirea cadourilor era precedata de ritualul colindelor. Se canta mult, la lumina lumanarilor. Apoi, cadourile nu se ofereau fara o explicatie si fara felicitarile pe care le completau cei mari unii catre altii. Vinul alb curgea din sticle dupa ce in prealabil sosise din “provincie” intr-o damigeana mare din plastic. Plecam cu colindul, in seara de Ajun si bateam strazile, colindand cateva zeci de apartamente si case. Nu intampinam foarte multe refuzuri si eram fericiti cu cei cativa lei pe care ii presaram in pusculitele din ceramica sau, dupa caz, covrigi si mere.

Au trecut ani si viata s-a schimbat... inevitabil... si poate mai brusc decat alte schimbari ale altor epoci. Romanii se confrunta cu tehnologia si lupta cu timpul. Mai niciodata nu castiga. Este vremea fast-food-urilor. A imprimantelor. E vremea inflatiei de colinde pe cd-uri. Oamenii inchid usile caselor speriati si scarbiti de spectacolul social de afara. Nu le mai deschid colindatorilor care trebuie sa lupte cu visul american - Sinatra, Nat King Cole - sau Hrusca si compania. “Ca la mama acasa” gasesti acum la orice supermarket si n-ai timp sa verifici ca e vorba si despre agenti de ingrosare si diverse arome. Pe liniile de productie ale fabricilor de carne se asambleaza atmosfera culinara de Craciun. Sarmale la pachet, muraturi de la vreo bunica arhetipala, zacusca de “casa”. Totul e la indemana, nu trebuie decat sa despachetezi si sa pui pe masa. Ca sa-ti fie mai usor sunt si fete de masa din hartie care inlocuiesc bumbacul desuet si pe alocuri dantelat al copilariei noastre. Jucariile sunt altele si Mos Craciun nu mai e unul singur pentru ca s-a clonat si il gasesti peste tot: in discoteca, pe holurile institutiilor, in scara blocului, la scoala, la gradinita, pe trecerile de pietoni, in hypermarketuri, la Ikea, prin mall-uri, in cinematografe si in benzinarii, la McDonald’s savurand mai stiu eu ce meniu si sorbind cu pofta dintr-o Coca-Cola care, ciudat, nu il face sa ragaie. Problema e ca se afla in toate locurile astea deodata, iar copiii aproape ca-l trateaza cu dispret pentru ca nimic nu mai este magic, nimic nu mai e invaluit de mister. De cativa ani, nici macar nu mai ninge, alta traditie brutal intrerupta.

Categoric, asta nu mai este Craciunul meu, nu este ceea ce incerc eu sa recreez. Dar peste douazeci de ani, daca nu vom fi puternici sa transmitem copiilor nostri traditiile care noua ni s-au transmis, nu vom mai avea nici macar amintirile. Craciunul va fi doar un spectacol multimedia la care-si vor da concursul brandurile corporatiilor nicidecum bunicii, biserica si traditiile, iar pe Mos Craciun fiecare dintre noi il va gasi la Ikea intr-o cutie nu foarte voluminoasa insotita de un kit de instalare. Pentru cativa lei in plus, cei de acolo vor fi destul de amabili sa ti-l monteze si sa-l indese in portbagaj.

P.S. La ora acestor randuri, in oras a inceput sa ninga de parca vremea vrea sa ma contrazica si sa-mi aduca aminte de Craciun, colind si povestea Pruncului din ieslea vizitata de magi la ceas de seara. Poate ca nu e timpul pierdut. Hai sa punem mana si sa cumparam cartile de colinde.

Articolul a fost scris pentru Think Outside de Box, la initiativa hotnews.ro

30 de comentarii:

  1. Ei bine, eu n-am prins nici un Craciun pe vremea comunista, dar imi aduc aminte ca atunci cand eram mica era altfel.
    Si in Arad ninge de azi dimineata, poate chiar de azi noapte, si s-a depus zapada. De mult nu a mai nins asa pe aici.
    Poate e un semn bun.


    PS: Mi-ai adus aminte de un filmulet pe care l-am vazut pe youtube. Teo din Trupa Deko zicea de cei 4000 de Mosi Craciuni scosi in strada de Oprescu si de un copil care o intreaba pe mama lui daca exista Mos Craciun. Si mama i-a raspuns ceva in genul: "Cum sa nu?Uite unul acolo si unul acolo si mai sunt trei acolo."

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt lucruri pe care tehnologia si globalizarea nu le pot schimba, cum ar fi bucuria primei zapezi. ma indoiesc ca pot exista oameni carora ninsoarea sa nu le trezeasca macar cateva amintiri frumoase...si cred ca magia Craciunului incepe odata cu aceasta prima ninsoare. Si ce daca exista "mosi craciuni" la fiecare colt de strada? atata timp cat perioada asta poate sa dea nastere unor sentimente de bunatate, macar pentru cateva clipe, nimic nu mai conteaza.

    RăspundețiȘtergere
  3. Iti impartasec cumva gandurile... simt la fel, nimic din ce se intampla astazi nu seamna cu ce imi aduc eu aminte ca era Craciunul... dar nu pot sa nu ma intreb: nu suntem noi cei "vinovati" ? nu mai simtim la fel,nu mai credem in Mos craciun....in magia sarbatorilor... nu mai credem in nimic... Poate ca, Craciunul e sarbatoarea copiilor, iar noi, oricat am vrea...nu mai suntem copii.

    RăspundețiȘtergere
  4. wow Craciunu...eu aveam un an in '89 nu stiu de mos Gerila...dar stiu ca in urma cu ceva ani...simteam alta magie...cantam si cantam si acuma colinde in jurlul bradului...nu canta cd-ul,suntem noi doua(eu si sora mea) si tata,bunica face papica...astept Craciunu si acuma cu aceeiasi nerabdare...stau intinsa pe covor si imi pun cate o dorinta,anul acesta nu se va implini,dar mi-o voi pune...colindatorii ?cum sa nu-i primesti sunt mici cu obraji rosii,imi place Craciunul,pe 18 e ziua mea...inca mai cred in magie,e frumu la Timi...sunt cabanute in Centru,oite si nasterea Domnului,e frumu sa iesi seara sa bei un pahar de vin fiert cu scortisoara,da ador Craciunul,nu pt cadoruri mai mult conteaza o felicitare sau un sms de la vreun prieten si chiar daca anul acesta voi fi singura de Craciun nu imi pare rau...va fi o sarbatoare frumu rau de tot...pupici cu fluturasi...craciun fericit...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mihnea(un baietel de 4 ani) mi-a spus ca la gradinita ii vor canta la multi ani cuiva nascut de craciun.nu-si mai amintea cum il cheama..dar sigur nu-i coleg cu ei.Dupa cateva clipe de gandire,si-a amintit..Jesus..Jesus il cheama..si s-a nascut de craciun..asa a zis teacher!

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  7. Oxford Street - sambata 12 decembrie, un cersetor imbracat in Mos Craciun, cu un CD player langa el dansa si canta colinde, pe langa el milioane de oameni alearga dupa cadouri si nici macar nu acorda o secunda acestei imagini iesita din comun. Mos Craciune e peste tot, inca din Septembrie, Craciunul nu mai e nici o surpriza.

    RăspundețiȘtergere
  8. mai ai lumanarile mici in suporturi? Timisoara e magnifica,sub zapada de multi cm:)si inca ceva!vei fi un tata minunat!

    RăspundețiȘtergere
  9. Cum ti-ar place sa fie Craciunul Acum?

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamne ce frumos a nins azi... Dimnineata cand m-am trezit am simtit cu adevarat ca e iarnasi ca se apropie Craciunul. Gandul mi-a zburat in timp...Colinde,miros de portocala,vin fiert cu scortisoara, brad impodobit, fulgi de nea pufosi, luminite colorate, mos craciun si multa,multa dragoste...Toate mi s-au perindat prin fata ochilor umeziti de lacrimi. Imi doream atat de mult un craciun alb! Eu sunt printre putinii care de Craciun inca asculta colinde in familie, inca primesc colindatori si mananca mancare gatita de mama, apoi deschid numeroasele cadouri de sub brad...Nu vreau sa pierd spiritul Craciunului. Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare.Sa ii pastram semnificatia.

    RăspundețiȘtergere
  11. Craciun fericit! Sa te bucuri din plin de frumusetea sarbatorilor acestea, dupa parerea mea cea mai frumoasa perioada din an.

    RăspundețiȘtergere
  12. Tudor, am o mare rugaminte, te rog mult ca la concertul din 20 decembrie sa canti o colinda, una asa pentru sufletul tau. Voi fi la concert, acesta va fi cadoul meu pentru mine de sarbatori!
    Toate bune si Sarbatori cu bucurie si liniste!:)

    RăspundețiȘtergere
  13. Craciunul... Nu sunt din Bucuresti sunt dintr-un orasel din provincie. Cand eram mic mergeam an de an cu colindul. Nu o faceam pentru bani sau altele, o faceam din placere. Toata lumea din oras ne deschidea usile la orice ora. Seara rasunau colindatori pe toate strazile. Acum nu a mai ramas nimic din obiceiuri, doar amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  14. craciunul tau pare a fi al unui orasean. seamana cu ce traiam si eu la partea cu procurate greucu relatii, cozi. pt portocale eram in stare sa stau chiar eu de 2 x la coada (aici ceva nu mi era in clar, adica eu ii dau porto lu mosu contra cadouri, in loc sa primesc si porto de la el).
    pe la 14 ani am avut parte si de un craciun la sat (la o prietena- in banat)si acolo am vazut tot satul la colindat: copii, adolescentii cu femeile si la sfarsit barbatii.
    de craciunul asta care nu ti place tie o sa si aduca altii aminte cu mult drag. cine stie cum o sa fie peste 20 de ani.
    sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  15. geniala fraza asta: Pe liniile de productie ale fabricilor de carne se asambleaza atmosfera culinara de Craciun. este fraza care sintetizeaza perfect ce ai vrut sa spui. craciunul este la pachet. pentru 3 lei ai masa de craciun asigurata. si fara sarmale si carnati. iei aceasta pastila, 2 guri de apa si ai in gura gustul de sarmale, vrei cozonac? am o fiola la mie. 4 lei. e cu nuca si stafide. vrei atmosfera de craciun? brad? inchide ochii. esti la mall la 5 D. am pentru tine un film de 3 minute cu atmosfeara craciunului. e comprimat. tot ce poti face in zilele din preajma craciunului faci aici in 3 minute. tu doar trebuie sa bagi jetonul..

    RăspundețiȘtergere
  16. As fi vrut si eu Craciun cu zapada multa si colindatori si lumanari in brad. Dar astea sunt povesti pentru mine, si regret ca nu m-am nascu mai devreme.
    Sarmalele si friptura sunt preparate pe ultima suta de metri, si de bradul adus din Danemarca nu sunt atarnate decat anosta beteala si globuri sclipicioase. Lumanarile sunt interzise doar "nu vreau sa dau foc la casa!".
    Spuneai ceva de ninsoare? Asta e ninsoare? Pot sa jur ca in 3 zile nici nu o sa se mai vada ca a nins.
    Singurele lucruri care ne aduc aminte ca se apropie Craciunul sunt beculetele spanzurate deasupra soselelor si brazii de metal [!] "decorati" cu beculete. Vreau un Craciun, unul adevarat, cu lumanari in bard si zapada de jumatate de metru. Vreau un Craciun care nu e vandut la fiecare colt de strada. Vreau un Craciun.

    RăspundețiȘtergere
  17. @Raluca : Daca vrei "un Craciun care nu e vandut la fiecare colt de strada" ia tu initiativa. Ai familie, ai prieteni, creaza atmosfera :) Ceilalti cu siguranta vor fi receptivi.

    RăspundețiȘtergere
  18. are dreptate mateea... asteptam un colind :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu pot spune ca am prins Craciunul pe vremea comunismului si indiferent de lipsurile care le aveam parintii au incercat sa ne faca sa nu simtim...si chiar asa era. La prima ninsoare tata incerca sa curete alea de zapada si noi faceam ingerasi si saream de pe gardul gradinii in zapada...Seara tata ne urca pe toti trei pe sanie si ne plimba ...noi am mai fi vrut dar obosea repede si mergeam in casa infrigurati.
    Bradul si cadourile ni le dadeau numai in ziua de Craciun si mama se chinuia toata noaptea (dupa ce ne adormea cu greu) sa impodobeasca bradul si cadourile sa descoperim totul dimineata. Nu primeam cadouri decat un pulover in romburi, o pereche de pijamale sau o jucarie primita de tata de la fabrica pentru ca avea trei copii acasa...Dar au fost cele mai frumoase Craciunuri...si as vrea sa simt macar o mica parte din emotia sarbatorilor de iarna de alta data.

    RăspundețiȘtergere
  20. hey de abia astept concertul din Tribut...am auzit ca e foarte ok acolo
    la kiteboarding numai ai de gand sa vii?
    :))=))
    ne vedem la concert duminica

    RăspundețiȘtergere
  21. Traditiile s-au pierdut acolo unde nu se acorda destula atentie bucuriilor adevarate, minunatiilor simple...

    Am avut ocazia sa petrec Craciunul la Cluj anul trecut... Acolo se merge la colindat, cu mic cu mare, de ai 5 sau 50 de ani! A fost minunat sa vezi oamenii pe strada toata noaptea, bucurandu-se, colindand, urandu-si unii altora ganduri bune, toate astea intr-un frig de nedescris. Nu mai traisem acest sentiment de vreo 20 de ani, cand mergeam in gasca sa colindam pentru nuci, covrigei sau mere (de la cei mai avuti)!

    Daca noi, astia mai norocosi, din acest punct de vedere, vom putea pastra si transmite mai departe aceste valori, totul ar fi mai simplu...

    RăspundețiȘtergere
  22. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  23. Nu am prins Craciunul in perioada ’89 [asta daca nu se pune ala de cand aveam 3 luni] dar am avut norocul de a imi petrece copilaria fara prea multe influente si schimbari survenite odata cu trecerea timpului si sunt foarte fericit de asta.Imi aduc aminte cum asteptam prima zapada sa jucam fotbal cu pungi in picioare pe sub tenisi sa nu ne udam sau cazematele mai inalte ca noi si luptele cu bulgari pana seara.Acum astea sunt inlocuite de Fifa si Counter in retea.
    Imi amintesc de partiile pline cu copii rasunand din toate partile: “partieeeeeeeeeeeee”, de bubuiturile petardelor si mirosul specific lor.De scara blocului ce era ticsita cu mirosuri ademenitoare ale mancarurilor gatite.De serile in care plecam cu colindul in gasca foarte mare si veneam cu plasele pline.Acum de doi ani nu a mai venit niciun colindator pe aici.De ce?Toti se gandesc ca daca isi trimit copilul cu colindul cei ce ii deschid or sa se gandesca, ca micutul colindator e sarac si n-are de niciunele.Un gand complet idiot, avem impreisia ca totul e o conspiratie chiar si Craciunul.
    De revelion iesea lumea afara, ciocneau vecinii intre ei pahare de sampanie, se invitau unii pe la altii.Acum toti sunt retrasi, toti au priviri incruntate.
    Legat de colinde…eu am o inclinatie spre cele cu Bobby Helmes, Nat King Cole etc decat cele cu Fuego si Hrusca.Cele americane sunt mai vesele.Ei chiar au inteles ca Craciunul trebuie sa insemne bucurie nu tristete si cuvinte despre mama batrana si masa saracacioasa.Ma gandesc ca nici de sarbatori nu o sa scapam la tv de emisiuni “aspirator de neuroni” ce au invitati toti manelistii sau nu stiu ce vedete anonime.Si aici nu mai merge sa spui “il omori cu telecomanda” cand pe toate posturile o sa fie la fel.

    RăspundețiȘtergere
  24. Citeam postarea ta si asteptam sfarsitul si el a fost asa cum m-am asteptat.Ei bine,a nins,cred ca in toata tara(I am not a weather girl) si inca ninge.Oare se vor intoarce nametii uriasi ai copilariei transformate in reminescenta?Eram mica,inocenta si naiva,atunci cand a nins ultima data cu adevarat,cand am crezut in Mos Craciun,am colindat si am mers la bunici.Poate ca cineva din ceruri ne trimite o idee caci pana la urma asta e tot ce ramane.Ar fi frumos sa facem Craciunul acesta frumos.Imi aduc aminte ca eram copil mic,de vreo 7 ani si strangeam fiecare bombonica,fiecare ciocolatica pentru a o pune in pomul de Craciun.Asteptam Craciunul si pe Mos Craciun mai tare ca pe orice,era evenimentul major al oricarui an.Mi-e dor de clipele in care puteam sa-mi imaginez viitorul si credeam in Dumnezeu,in iubire si in viitor.
    Craciun fericit caci nu mai am cuvinte!

    RăspundețiȘtergere
  25. Nici eu nu mai simt magia sarbatorilor asa cum o simteam pana nu demult. Sunt in Germania, langa Munti Padurea Neagra, de o saptamana ninge ca in povsti, Peste tot se aud cantece de Craciun, e plin de ornamente, cadouri si cum ai spus si tu, te impiedici de cate un Mos Craciun la tot pasul... dar asta nu e Craciunul copilariei mele.
    Sarbatorile de iarna nu inseamna doar Mos Craciun, cadouri, colinde, si mese pline de bunatati. Inainte plutea in aer o atmosfera de sarbatoare, o stare de spirit specifica acestei perioade.
    Sunt foarte curioasa cum vor descrie peste ani, copii nascuti dupa 2009, Craciunul copilariei lor.

    RăspundețiȘtergere
  26. Ar fi frumos, si sper ca e asa, sa fii cum scrii si nu sa fii un actor/scriitor extraordinar de bun care se pricepe la a transmite ganduri si emotii pe care nu le simte, dar le poate provoca altora.
    Sa ai un Craciun fericit!

    RăspundețiȘtergere
  27. http://www.youtube.com/watch?v=xkVKrfqQN2Y&feature=rec-LGOUT-exp_stronger_r2-2r-1-HM

    RăspundețiȘtergere
  28. http://www.youtube.com/watch?v=xkVKrfqQN2Y&feature=rec-LGOUT-exp_stronger_r2-2r-1-HM

    RăspundețiȘtergere
  29. Intr'adevar..Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare...semnifica nasterea Mantuitorului-un prilej mare de bucurie..Atmosfera sarbatorilor de iarna e unica..deosebita..pe mine una ma face foarte fericita..si ma face sa ma gandesc cat de norocoasa sunt ca am ceea ce am:o familie sanatoasa si fericita care ma iubeste mult,niste prieteni extraordinari,multi oameni care m iubesc si apreciaza asa cum sunt..care sunt alaturi de mine mereu si care nu m'ar dezamagi niciodata!si ii iubesc enorm!:X:X:X:X...daca ar fi s ma gandesc ce cadou as vrea de craciun...sincer n-as putea spune un singur lucru..ci mi-as permite sa fiu putin egoista si s spun 3:primul ar fi ca prietenele mee cele mai bune sa fie fericite in dragoste asa cum isi doresc ele si sa nu se schimbe niciodata al 2lea ca Dumnezeu sa le lumineze sufletele persoanelor rele,egoiste..care daca fac rau cuiva se simt implinite(am destule exemple) si al 3lea sa ma ajute sa iau cea mai buna decizie,care sa ma faca fericita,in leg cu situatia pe care ti'am spus'o(sper din suflet sa'mi raspunzi)...si acum o intrebare pt tine,Tudor:tu ce'ti doresti de Craciun?:)

    RăspundețiȘtergere
  30. Eu nu am trait in comunism insa ai mei au tinut la traditiile de craciun.Facut cozonac,toba,caltabos in casa.Iar eu am preluat.Nu pot face cozonac insa am ascultat colinde,am facut curatenie si am facut toba,caltabos si carnati de casa.Imi aduce aminte de cum eram acasa.De cum cantau colindele si de cum mirosea in casa a sarmale si prajituri.Vreau sa mentin asta si sa am in familia mea.Este superb.Macar cu atat sa ramanem daca altceva nu.

    RăspundețiȘtergere