luni, 31 mai 2010

Romania se scurge

Exista o lucrare a lui Salvador Dali, The Persistence of Memory. Aceea in care ceasurile se scurg si atarna sugerand parca dilatare, dar si un soi de incremenire datorata unui fundal fantastic al picturii.

Mi-am amintit de aceasta lucrare pe drumul catre Sibiu. Am avut senzatia, trecand prin locuri in care timpul parca nu mai lucrase, ca Romania se scurge ca intr-un fel de topeala si abandon ireversibile, carora nu mai suntem in stare sa le facem fata.

Am trecut prin sate paraginite, pe langa fabrici solitare si ruginite, am trecut pe langa oameni care manau abatuti vite parca resemnate. In statiunile balneare de pe Valea Oltului sentimentul parasirii este amplificat de cele cateva hoteluri a caror activitate s-a oprit pe vremea comunistilor. Nimeni n-a mai intervenit timp de douazeci de ani lasand dezolarea sa se instaleze confortabil. Daca privesti la degradarea cladirii Casei Poporului, cu peretii gri pe care parca s-au scurs lacrimi amestecate cu funingine, ai senzatia ca traim pe urmele si ramasitele unei civilizatii candva infloritoare si care apune acum pe zi ce trece. Simti asta si cand te plimbi pe Lipscani. Dupa intersectia cu un Smardan renovat si cotropit de arivismul si cupiditatea patronilor de terase care nu inteleg decat sa speculeze, nu sa si respecte ideea de spatiu, dupa intersectia cu Smardan urmeaza un Lipscani paraginit, cazut, ruinat si neterminat. Mizeria insasi nu reuseste sa persiste inlocuita fiind de variatiuni ale aceleiasi teme.

Ideile noastre se scurg si ele, incapabile sa se materializeze in proiecte. Media profita si vinde inconsistenta in pachete de emisiuni vulgare, la limita acceptabilului. Te intrebi pana unde poate merge mizeria, dar raspunsul la aceasta intrebare intarzie sa apara, caci toata lumea pare sa astepte momentul in care acest potop lent, aceasta dezasamblare morala perpetua care pare ca ne-a cuprins pe toti, se va opri fie si pentru o secunda. Daca tabloul vivant al decorticarii noastre materiale si spirituale s-ar opri din a-si schimba guasele care aluneca in jos ca niste aluviuni din epoci preistorice, atunci poate ca am REALIZA cu adevarat dimensiunea problemei noastre. Aceea ca nimic nu mai pare sa reziste, nimic nu mai pare sa conteze.

Cu o lume intr-o continua degradare, actul creator nu mai are niciun rost. Intr-o tara in care artistii incearca sa te faca sa uiti o lume urata, iar politicienii iti aduc aminte zilnic de ea, publicul se zbate neputincios in mijlocul dilemei.

Stiu, suna pesimist, dar orice forma de optimism pe o corabie al carei catarg risca sa se pravaleasca peste tine in mijlocul furtunii, mi se pare un gest iresponsabil.

Asta cred eu, pentru moment. Iar aceasta credinta se va scurge si ea, printre cuvintele schimonosite care nu reusesc sa mai schimbe nimic.

24 de comentarii:

  1. Adevarat ! Lucrul acesta l-ai zis si ieri pe scena si chiar m-a facut sa ma gandesc la trecerea timpului , la toata lumea. Sunt prea putini care incearca sa salveze lumea , suntem prea putini si nu avem sanse in fata nepasatorilor , dar cu putin optimism poate poate candva o sa reusim .

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte adevarat tot ceea ce ai scris... in loc sa urmeze o perioada mai infloritoare dupa comunism, tara e practic in ruine si mai grav e faptul ca nu are nici cine sa o ridice...
    btw, aseara a fost un show pe cinste! Bravo

    RăspundețiȘtergere
  3. Complet adevarat !

    Iar pictura lui Salvador Dali este una dintre preferatele mele. O am chiar si pe desktop-ul calculatorului.Pentru mine semnifica defapt cum timpul s-a oprit si se scurge spre prapastia uitarii. Ma incalzeste si imi da impresia ca mai am timp,timp sa fac orice imi trece prin cap.

    RăspundețiȘtergere
  4. impresionant ce ai spus si aseara pe scena. minunat spectacol.
    foarte tare faza cu foile de pe care citeai versuri:)). sa nu uitati ca sibiul va iubeste :p

    RăspundețiȘtergere
  5. super tare concertul din sibiu. l-am ascultat la telefon, eu fiind in cluj, si a fost cel mai original cadou primit de ziua mea. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Romania se scurge pentru ca se "scurg" elitele in strainatate si in Romania ramane pleava. De pilda olimpicii internationali la matematica, informatica etc pleaca toti in strainatate dupa terminare liceului. Restul pleaca cel mai tarziu dupa terminarea facultatii. Eu ma mir cum poate ramane cineva cu pretentii cat de cat in Romania.

    RăspundețiȘtergere
  7. Prea adevarat..din pacate.
    La multi ani, intarziat, stiu, dar planul era sa ajung la concert, la Sibiu, numa` ca nu prea s-a putut.
    Anyway, stiu ca a fost un supershow.:)

    RăspundețiȘtergere
  8. Trist dar adevarat si din pacate e si vina noastra. E vina noastra ca ne-am lasat condusi de altii fara sa cracnim, ne-am lasat influentati de ideile altora, am papat nemestecat tot ceea ce au vrut ei...si cu ce ne-am ales? cu gustul amar al unei societati degradante care se indreapta tot mai mult care abis.

    RăspundețiȘtergere
  9. Sunt suficente refugii Tudor, Ai vazut ca s-au copt capsunile?

    RăspundețiȘtergere
  10. Merg pana la Arad odata pe luna. Cunosc drumul acela ca in palma si stiu despre ce vorbesti. Toata tara sufera de boala asta, de boala mizeriei, a nepasarii, a iresponsabilitatii si mai ales a resemnarii.

    Stii care e vorba romanului? "Ce-o o fi o fi". Si stii care mai este culmea? Te intanlesti cu X cu Y cu Z, si toti vorbesc, toti se plang, toti discuta despre de toate, lasitate, mizerie, lenevie, s.m.a.d, dar nimeni nu face nimic, ABSOLUT NIMIC. Nimeni nu se incumeta a munci o bucata de pamant spre exemplu. Mai bine mergem la Carrefour, la Metro la alte cele, ce sa mai muncim noi..

    Suntem in groapa cu ulei si numai Dumnezeu ne mai poate salva, numai prin El se mai poate vedea luminita pe care o preconiza Brucan (Dumnezeu sa il ierte), caci asa spunea, Romania va vedea luminita de la capatul tunelului de abia dupa 20 de ani de la revolutie.
    Iata ca nu vedem nici o luminita ci il vedem in continuare la televizor, pe cel care a taiat gatul tarisoarei asteia, mai repede decat taie omu o gaina. Cred ca nu mai trebuie sa pronunt numele personajului, caci cine stie cunoaste.

    Cucuveaua inca, canta!

    RăspundețiȘtergere
  11. suna realist,da' parca pentru romania o opinie realista e mai dura decat una pesimista

    RăspundețiȘtergere
  12. Stiu, suna pesimist, dar orice forma de optimism pe o corabie al carei catarg risca sa se pravaleasca peste tine in mijlocul furtunii, mi se pare un gest iresponsabil. Imi aminteste de shogun.

    RăspundețiȘtergere
  13. te-am vazut azi prin sibiu in piata mare esti super pupici:*

    RăspundețiȘtergere
  14. E foarte adevarat ce spui. dar daca ma gandesc la ce spunea Enstein "Dumnezeu nu joaca zaruri"..spun ca nimic nu e fara rost in Univers chiar daca asa pare.

    RăspundețiȘtergere
  15. adevarat graiesti, dar tocmai de la voi simtim nevoia sa vina scanteia...

    RăspundețiȘtergere
  16. cea mai frmoasa admosfera aseara at sibiu, braila last year, si sinaia forever
    felicitari

    RăspundețiȘtergere
  17. Cred ca nici macar amenintarea cu moartea colectiva prin bomba nucleara - adica toata lumea deodata - nu ne-ar clinti "din ce-o fi o fi, las'ca ne descurcam noi". Ai foarte mare dreptate, e trist pentru un artist sa ajunga la concluzia asta, dar Tara Mioritei - si mai ales a ciobanasului ei - nu se dezice din a incasa pina-n plasele orice cutit i-ar oferi cineva. Eu cred ca daca ne-ar obliga cineva sa muncim gratis, inclusiv in week-end, nu s-ar produce nici un fel de revolutie sau stare acasa. Nu stiu de ce in capul nostru - colectiv - nu incape ideea de protest pe bune. Ideea de demnitate, in special, ne produce alergie. Din acest motiv mi-e sila de majoritatea conationalilor mei. Acesta e motivul pentru care aprob orice dezertare din frontul patriei, chiar daca mi-am pierdut in felul acesta majoritatea prietenilor si as putea face inconjurul lumii ca sa-i vad...

    RăspundețiȘtergere
  18. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  19. E greu sa se schimbe ceva in tara asta, atata timp cat vor exista cei indoctrinati in negura comunista.

    RăspundețiȘtergere
  20. In romania se scurge sufletul roman, acea ospitalitate care ne a caracterizat secole de a randul de ni se pare acum ca e o poveste, acea infratire ,acea uniune, acel raul, codrul, ramul mi e prieten numai mie!!!Iar Salvador Dali este si va ramane un geniu, indiFerent de scurgere timpului care de fapt e persisitenta memoriei ca si in cazul din oglinda reflectata:ROMANIA!

    RăspundețiȘtergere
  21. Hai sa nu fim ipocriti, hai sa nu mai aruncam cu noroi in tara noastra frumoasa mai mult decat o fac cei din afara ei, hai sa nu ne mai purtam de parca am merita altceva mai bun, cand noi am fabricat si asternutul si perna si patul in care supuneti voi foarte elegant ca ne scurgem. Hai mai bine sa punem mana sa vopsim bordurile, sa nu mai injuram in trafic, sa nu mai blocam intersectia si tot asa ... si tot asa poate vom reusi sa nu mai facem caca in pantaloni cand ne vin prieteni de afara si incep sa ne critice tara pe care din comoditate au abandonat-o. Hai sa mergem la tara in week-end si, in loc sa facem mizerie in paduri, sa incepem sa-i ajutam pe batranii nostri sa sape pamantul ca ne-ar prinde bine putina miscare in aer curat si putin vin rosu care sa ne aprinda obrajii, si sa vedeti voi cum n-o sa mai fie nevoie sa cumparam plastic in loc de mere cand mergem la piata si cum oamenii in jurul nostru se vor transforma din prea urati, prea frumosi, prea grasi sau prea slabi in oameni care se hranesc sanatos, muncesc sanatos si gandesc sanatos (mai ales despre ei insisi). Hai sa nu ne mai ascundem in spatele monitoarelor pt ca in romania exista doar daoua feluri de oameni: cei care se trag de la tara si cei care au uitat de unde se trag...

    RăspundețiȘtergere
  22. Timpul este relativ.duah!
    http://cafenea-colt-cu.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  23. Am citit comentariul tau si sincer nu stiu unde sa incep si unde sa termin; am atatea de adaugat...
    Nu vreau sa arunc cu pietre, au facut-o atatia inaintea mea; nici cuvinte de lauda nu am: caut...caut exemple pozitive care ar putea contrazice opinia ta, dar...
    Vizitez Romania o data pe an; nu pot descrie in cuvinte tristetea care ma apuca de fiecare data cand sunt acolo. Ma uit la prietenii mei si vad neputinta in ochii lor; le citesc zbaterea; este o zbatere a oamenilor educati care inteleg ce se intampla si totusi nu pot schimba nimic. Ei sunt generatia care a facut o facultate pe merit si fara bani in buzunar. Au stat in caminele infecte din Bucuresti si si-au impartit mancarea cu gandacii (si astea sunt amintirile frumoase..:-). Ce a devenit viata lor acum? Majoritatea lucreaza in sectorul privat cel putin 10 ore pe zi, au copii si rate la banca pentru un apartament adesea lipsit de confort. Stresul zilei de maine si efortul depus pentru job ii epuizeaza. Mai gasesc ei oare, timpul si energia necesare "educarii"? Din pacate ei sunt singurii care ar mai fi putut schimba ceva, pt ca ei sunt singurii care stiu sa aprecieze valoarea banului obtinut prin munca cinstita. O sa fac acum o afirmatia care cu siguranta va supara pe cativa, dar din pacate, romanii nu sunt o natie de oameni vrenici; nu ne place munca si nu ne-a placut niciodata. Ne-a fost impusa de comunisti cu forta si se numea sugestiv "munca patriotica" :-). In Romania nimei nu face nimic daca trebuie sa o faca gratis. Si ca sa-ti demonstrez ca am dreptate iti propun un experiment. Mergi intr-o sala de clasa si explica-le copiilor de ce trebuie sa reciclam; explica-le despre eminenta problemelor pe care umanitatea le va avea intr-un viitor apropiat si cat de mult reciclarea poate ajuta la prevenirea unora dintre aceste probleme. O sa convingi poate 3 copii cu argumentele astea. Promite-le 10 lei pt fiecare sticla reciclata si ii vei convinge pe toti. :-)
    Timpul se scurge si Romania arata din ce in ce mai jalnic. O acceptam asa jalnica pentru ca noi romanii ne iubim si acceptam familia asa cum este. Noua ne place sa criticam copiii vecinilor nu-i asa?
    Deja m-am intins si mai am mult prea multe de adaugat, asa ca am sa ma opresc aici.
    Continua sa scrii, chiar daca "cu o floare nu se face primavara" asa cum ii place romanului sa afirme.
    Ma intreb: oare a demonstrat cineva asta? :-)

    RăspundețiȘtergere