marți, 18 ianuarie 2011

Scrisoare catre copii

Dragi copii,

Multi dintre voi aveti casele voastre. Parintii vostri va iubesc si se lupta sa aveti de toate. Casele in care locuiti sunt ale lor. Sunt cumparate cu banii lor. Bani munciti. Chiar daca parintii unora dintre voi platesc rate pentru aceste case in care locuiti, peste zece sau cincisprezece ani casele vor fi ale lor cu totul. Vor fi proprietatea parintilor vostri si dupa moartea lor vor fi proprietatea voastra. Sa fii proprietar inseamna sa ai ceva ce ai dobandit prin munca ta. Ceva ce ai cumparat cu bani munciti de tine.
In casele in care locuiti multi dintre voi aveti camerele voastre. Fiecare dintre voi isi aranjeaza camera cum vrea. Sau aproape cum vrea. Oricum, este camera voastra acolo unde sunt lucrurile voastre preferate, calculatorul, cartile, revistele, blugii, ciorapii, tricourile, secretele - da, mai ales secretele - castile, iPod-ul, jucarii din anii trecuti, papusi imbatranite, posterele cu formatia preferata, mazgalelile de pe perete, nenumarate urme si indicii ale prezentei si personalitatii voastre.

Chiar daca in mod tehnic aceasta camera, camera voastra, nu va apartine - nu aveti un act pe numele vostru care sa ateste ca voi sunteti propietarul camerei - prin felul in care ea este organizata si prin suma tuturor obiectelor care ii compun universul este a voastra pentru ca in mod sigur pe nimeni altcineva nu ar prea interesa continutul mult prea personal al camerei. Putem spune, deci, ca impreuna cu parintii vostri sunteti si voi proprietari.

Acum, hai sa facem un exercitiu de imaginatie. Dar va rog sa-l faceti bine. Sa va implicati in acest exercitiu cu fiecare propozitie care va urma de acum inainte. Este o seara linistita de decembrie. Mama si tata sunt in bucatarie. Sora ta cea mica doarme. In sfarsit, a adormit asa ca in casa e un moment de liniste. Se aud vorbele soptite ale parintilor tai. Am sa continui la singular pentru ca experienta asta imaginativa trebuie sa fie a fiecaruia dintre voi, in mod singular.
Din cand in cand se aud hohotele infundate ale mamei. Tatal tau se prosteste in bucatarie. Gesticuleaza cu un pahar de vin in mana, se maimutareste si o face pe mama sa rada in hohotele astea retinute care ar putea s-o trezeasca pe sora ta cea mica. Inchizi usa. N-o sa vina nimeni, stii. Te abandonezi propriului tau univers. Este liniste. Intri pe net sa vezi ce fac ceilalti. Esti atat de sigur ca toata lumea in casa isi vede de treaba lui incat deschizi usor geamul. Aerul rece da buzna inauntru si aduce parca sarbatorile cu el. Iti aprinzi o tigara. Iti bate inima, dar ce poate fi mai tare decat sa fumezi a treia tigara dintr-al treilea pachet al vietii tale in casa cu parintii tai nefumatori. Prea tare, cum ai spune tu. Ai vrea sa-ti pui si castile pe urechi ca sa fie totul perfect. Dar asta ar insemna sa nu ii auzi pe ai tai daca vin.

Trei explozii asurzitoare tulbura linistea asta perfecta. Linistea in care nu se auzea decat bazaitul calculatorului si hohotele razlete ale mamei. Realizezi imediat ca doar sperietura te-a facut sa crezi ca sunt explozii si ca de fapt nu sunt nici la vecinul de deasupra, ci bufnituri in usa voastra de la intrare. Te repezi spre hol in acelasi timp cu tatal tau care intreaba cu o voce puternica: - Cine e?
In spatele lui, mama ta strange cu ambele maini clanta usii de la bucatarie pe care incearca s-o inchida incet ca si cand n-ar vrea sa deranjeze pe cineva. - Militia e, deschideti!!!! Tatal tau deschide usa. Un ofiter si doi soldati inarmati intra primii, apoi, doi civili care rostesc sec in timp ce soldatii atintesc armele catre voi urland sa nu va miscati: - Aveti trei ore sa impachetati. Casa asta se rechizitioneaza, de azi inainte apartine poporului.

Nu intelegi nimic, nu-ti vine sa crezi, ca prin vis il auzi pe tatal tau tipand, spune ceva, apoi il vezi jos la picioarele soldatilor cu gura plina de sange. Esti perplex, neputincios, nu poti sa te misti si realizezi intr-un tarziu ca o dara de lichid fierbinte se scurge pe partea interioara a copasei, catre gamba, spre calcai. Te cuprinde rusinea, caci frica te-a cuprins de mult. Nu stii cand ai ajuns in camera, sora ta cea mica plange, mama alearga prin toate casa, in hol sunt trei geamantane mari in care nu incape nimic si tu nu intelegi inca ce se intampla. Nu intelegi ca trebuie sa parasesti casa asta si ca tot ce este in ea nu-ti mai apartine, nu mai esti proprietar decat pe ceea ce poti cara cu tine in cele trei valize mari cascate in mijlocul holului.
Cei doi barbati imbracati civil fumeaza linistit la bucatarie in timp ce soldatii au inceput sa se plimbe prin casa, ba unul dintre ei intra peste tine in camera si iti smulge iPod-ul, il baga in buzunar, capul iti vajaie ingrozitor si privirea ti se intuneca, vezi ca printr-o sita, te-a pocnit pentru ca ai protestat.

Peste cateva ore casa ta este o amintire. Poti sa-ti imaginezi asta. Stai intr-o duba inchisa, ca o duba de marfa si nu stii incotro se indreapta. In dreapta ta e unul dintre soldati. In fata ta, pe o bancheta ingusta, mama plange si o tine in brate pe sora ta cea mica ale carei urlete ii fac pe soldati sa-si iasa din pepeni din cand in cand si sa strige: - Fa-o sa taca!!! Cauti cu speranta catre tatal tau care e plin de sange, sange inchegat si respira anevoios, aproape fonfait. Te uiti la el si vezi ca respiratia se indeseste ii curg mucii din nas, ii sterge cu manseta inrosita a unei camasi bej. Apoi, n-ai mai vazut asta niciodata pana acum, tatal tau izbucneste in plans si plange langa mama si langa sora ta, toti trei plang, iar tu inlemnesti de frica si ti se rupe sufletul pentru cei din fata ta si te intrebi unde merge duba asta.

Ai sa afli repede cand te vei trezi pe peronul garii intr-o imbulzeala de nedescris. Pe tatal tau il despart de tine, iar asta este un moment cand incepi si tu sa urli si sa-ti scuipi plamanii de durere si de frica pentru ca il iau cu adevarat de langa tine. Urli ca un nebun si vrei sa te smulgi dintre oamenii intre care ai fost inghesuit de un cordon lung de soldati care ii separa pe barbati de copii si femei. Te cuprinde disperarea si te agati de mama ta ca sa n-o pierzi si pe ea. Stati imbratisati si incercati sa-l mai prindeti cu privirea pe tata care e dus cu o alta multime de barbati. Urletele te sufoca si te sperie, te inghesui in tren impreuna cu alte femei si copii, e un vacarm, e un infern, nu e real ce se intampla, intrebarile zboara prin aer, nimeni nu accepta, nimeni nu intelege, femei lesina, femei isterice, femei doborate, indurerate, copii disperati, muti, priviri incapabile, o lumina slaba care se intinde ca o panza de paianjen peste toata padurea asta umana de FRICA.

Dragi copii ai anului 2011,
trenurile astea au plecat in multe directii. In 1940 bunicii si tatal meu au fugit din calea rusilor inspre Romania ca sa nu ajunga in acele trenuri care duceau spre Siberia. In anii cincizeci trenurile astea mergeau la Canal (Canalul Dunare Marea Neagra) sau la Gherla sau la Adjud sau la Pitesti.

Ce trebuie sa stiti este ca Partidul Comuniust Roman a luat proprietatile oamenilor. De multe ori s-a intamplat asa cum am descris eu mai sus. Pentru ca una din ideile comunismului era aceea ca totul este al poporului si ca cei care AVEAU si muncisera din greu ca sa AIBA trebuia sa dea totul celor care NU AVEAU. Doar ca in comunism s-a demonstrat ca cei care NU AVEAU au ramas la fel de saraci.

Intre 1947 si 1989 aproape nimeni nu mai avea in Romania ceea ce dobandise inainte de razboi. Oamenii au putut sa devina proprietari doar pe apartamente de bloc si masini Dacia. Casa Poporului se ridica, dragi copii, pe un cartier care a fost ras de pe fata pamantului.

In comunism nimeni nu mai avea voie sa aiba. Daca depaseai o anumita suma de bani intrai in vizorul Securitatii.

Ce sanse au avut romanii in general? Unii au fugit in munti si au incercat sa reziste de acolo impotriva Partidului Comunist Roman care le luase totul. Altii au crezut ca lucrurile nu pot merge atat de rau, au ramas si au ajuns la Canal sau in inchisorile comuniste. Cei mai multi au plecat capul si au trait in frica, saracie, foame si adeseori teroare. Timp de cincizeci de ani. Unii au colaborat cu Securitatea, altii nu.
Securitatea a fost institutia care a ajutat Partidul Comunist si pe Ceausescu sa tina tara sub teroare, sa priveze romanii de libertate si de toate drepturile care vin la pachet cu libertatea.

In 1989 Ceausescu si Partidul Comunist au cazut. Si atunci la Timisoara oamenii au spus: Nimeni din cei care au facut parte din Securitate si nici activistii comunisti sa nu poata sa participe la primele trei alegeri generale pentru ca ei au reprezentat RAUL cel mai mare in aceasta tara. Nu putem sa fim in continuare condusi de comunisti.

Dar, dragii mei copii, acesta propunere nu a trecut. Astfel, activistii comunisti si cei care au facut parte din Securitate au putut sa candideze la conducerea tarii noastre. Si din fosti ofiteri de Securitate ei au devenit afaceristi si politicieni. Timp de douazeci de ani.

Acum, copii, va rog sa-mi raspundeti la o intrebare simpla: cine credeti voi ca se afla in Parlamentul Romaniei, la putere si in partidele politice din Romania?


Copii, v-am scris aceasta scrisoare ca sa va ganditi putin. Sa stiti ca este un singur lucru pe care tehnologia, retelele sociale, presa sau televiziunile nu il pot face pentru noi. E un lucru pe care nici parintii, profesorii, bunicii sau prietenii nu-l pot face pentru noi. De fapt, nimeni in lume nu poate sa faca asta pentru noi: Nimeni nu poate sa gandeasca pentru noi.

Iar acum va invit sa va ganditi. Cu toate datele de mai sus credeti ca in aceasta tara schimbarea a fost reala, categorica, dramatica? Sau a fost schioapa, mascata, plapanda?

Si atunci cine sa inceapa schimbarea daca nu aceia care s-au nascut in libertate, dragi copii?

P.S. Ceea ce am scris eu mai sus nu e nici pe departe lamuritor in ceea ce priveste Comunismul in Romania si consecintele lui. Va sfatuiesc sa va intrebati parintii, sa cautati pe net, prin carti sau sa scotociti amintirile bunicilor.
Daca vrem sa aflam de ce traim rau in prezent trebuie sa mergem in trecut si gandindu-ne, incercand sa aflam ADEVARUL, poate vom intelege ce trebuie si pe cine trebuie SA SCHIMBAM!

Succes, copii.

58 de comentarii:

  1. Bravoo! Am citit intr-un crescendo taota postarea. Ma bucur ca ai scris desprea asta si sper ca cei carora te adresezi in mod special sa aiba curiozitatea minima sa citeasca, verifice, sa intrebe, sa SIMTA si apoi sa-si hotarasca atitudinea !

    RăspundețiȘtergere
  2. Scrisoarea catre liceeni e tardiva asa ca ai sapat mai jos ?

    RăspundețiȘtergere
  3. bravo tudor..eram in piata universitatii cind s-apropus punctul 8 de l atimisoara..de ce a trimis ilici minerii??ca punctul 8 sa nu treaca..si nu a trecutba mai mult acum partidul comunist exista din nou..isi da cineva seama de pericolul existent?si de uriciunea falsificarii istoriei?si de comoditatea si dolcele farniente in care majoritatea traiesc?

    RăspundețiȘtergere
  4. In ritmul asta ai sa faci o scrisoare catre bebelusi ... glumesc. Superba si adevarata numai ca nu va avea efect asupra lor ci asupra noastra, care am trait si experimentat durerea anilor intunecati...Doar prin suferinta capeti intelegerea, ii vezi dispusi sa sufere ? Intelegerea ta nu se poate transfera prin cuvinte catre cei tineri. Nu sunt pesimist si nu-mi place sa critic asa ca eu i-as indemna mai degraba la actiune, la experimentare ... Creaza un scenariu pe care ei sa-l poata experimenta.

    RăspundețiȘtergere
  5. Chiar acum cateva zile m-am uitat la cateva fotografii cu bunicii mei. Erau clasate in doua categorii: inainte si dupa '40. Plang si ma gandesc cu groaza ca ei au trecut prin asta.
    Numele de familie le-a fost rusificat adaugandu-i-se sufixul "ov"/"ova", iar una din cele doua valize pe care le-au luat cu ei continea numai icoane la care ma uit acum cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  6. Cutremuratoare scrisoare :( e foarte trista ...kiar iti dau lacrimile cand o citesti si realizezi adevarul :( foarte foarte trist :(

    RăspundețiȘtergere
  7. Bravo Tudor.

    Apropo de cei ce nu au acceptat sa devina sclavi - luptatorii anticomunisti din munti, recomand Portretul luptatorului la tinerete.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu sunt copil. Chiar daca citesc, imi este povestit sau vad poze, tot nu pot simtii ce a fost acolo. Am fost crescuti diferit, cu o alta mentalitate, alte viziuni, alte vise, alte orizonturi, alte resurse. Unii dintre prietenii mei nu concep asa ceva. Cum adica sa vina si sa imi ia iPodu din mana? Cine se crede ? Chiar daca nu putem simtii, putem intelege si mai presus de asta putem sa ne schimbam, noi si incet incet tara. Mi-a placut foarte mult postarea, una dintre cele mai bune din ultimele luni.

    RăspundețiȘtergere
  9. Tudor, Tudor, Tudoooor!
    .................
    Diferenta dintre capitalism si comunism e ca in capitalism propaganda a reusit iar propagandistii au mai mare libertate. Cine-i acum in parlament nu conteaza...
    Manipularea si toxicizarea mediatica e la fel de distructiva ca si crimele comunistilor....

    RăspundețiȘtergere
  10. Very nice!!! Foarte frumos ilustrat, mai ales prin adaugarea elementelor indispensabile unui adolescent din zilele noastre (ipod..pc etc).

    RăspundețiȘtergere
  11. @baldovin diferentele dintre comunism si capitalism sunt multe. Capitalismul are si partile lui rele categoric. Una din diferente e ca in comunism aceasta "scriere" n-ar fi fost posibila. Comunismul e unul dintre marile esecuri ale rasei umane si lumea trebuie sa inteleaga asta. Sub orice forma. Prin urmare eu cred ca nu trebuie comparat cu nimic. Este un RAU cu valoare intrinseca, de necomparat.

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi pare rau ca spun asta dar multi dintre cei ce sunt azi copii nu vor intelege probabil niciodata aceste lucruri, asa cum probabil nici eu nu le-am inteles intru totul. Eram copil atunci dar intre timp am citit si am studiat si am realizat ca numai avand acea experienta o poti intelege.
    In ziua in care voi avea un copil vreau sa fiu sigur ca va sti sa gandeasca pentru el. Restul lucrurilor pot fi mai mult sau mai putin controlate, important e sa isi pastreze mintea limpede. Cred ca o asemenea generatie ar putea face diferenta.

    RăspundețiȘtergere
  13. With all due respect, nu prea am inteles ce ai vrut sa demonstrezi:
    1. Comunismul si atrocitatile lui sunt extra super rele.
    2. Toata clasa politica actuala poarta amprenta comunismului.
    E cumva in the house vreun pericol de revigorare a comunismului (si a atrocitatilor sale), prin actuala clasa politica?
    Oterwise, concluziile nu au o sustinere reala in paradigma explicativa folosita.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ei bine, bineinteles ca noi, tinerii de astazi suntem aproape incapabili sa intelegem in totalitate prin ce au trecut oamenii ce au trait in acea perioada..poate doar sa ne formam o anumita idee, sa incercam sa ne imaginam.Insa, trebuie sa recunosc ca aceasta postare m-a zdruncinat rau.Mi-a adus din nou aminte de viitorul meu, ce consta, in principal, doar intr-o decizie luata corect.Cat de mult mi-as dori ca eu, alaturi de multi altii sa fim aceia care ar schimba ceva, ar imbunatati lucrurile..Dar in privinta asta, nu sunt prea optimista.De fapt, chiar zilnic incerc sa gasesc o solutie pentru a urma o facultate care, dupa terminarea acesteia, sa imi pot gasi o slujba care mi-ar putea asigura, intr-o anumita masura, o viata decenta.Fara a le cere alor mei ajutorul, fara a depinde de nimeni.Si nu am multe posibilitati.Vreau sa urmez jurnalismul, dar nu imi ofera oportunitati dupa absolvire.Vreau sa fac ceva ce imi place, nu management, inginerie, medicina etc, doar pentru ca acestea sunt cele mai bine platite in prezent, desi eu nu ma descurc la materiile necesare in aceste specializari.Si din nefericire, nu cred ca am posibilitatea sa ma dezvolt aici, in tara.

    RăspundețiȘtergere
  15. @claus uitarea este singura cauza a revigorarii comunismului sau altor sisteme in istorie. Evreii stiu foarte bine de ce condamna holocaustul zilnic aproape. Si fac foarte bine. La fel fac americanii cu comunismul. Problema actuala a Romaniei nu e comunismul ci capitalismul hibrid ca o consecinta a lipsei de epurare politica la timp. Asta e daca vrei, parabola mea.

    RăspundețiȘtergere
  16. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  17. Mie se pare ca schimbarea a fost drastica si dramatica pentru cei care chiar au inteles-o, sau pentru cei care inca au mai putut accepta o schimbare. A fost inceata si poate fara rost pentru toti 3 bunicii mei,si altii pe care comunismul a reusit sa le "inroseasca" mintea. De fiecare data imi zic ca era mai bine..ca eram relaxati, ca aveam siguranta zilei de maine. Cand am vorbit la romana am avut o tentativa de meci de debate, comunism vs democratie, profa de romana, mi-a zis cuvantul diplomatie, sa-l tin bine minte. mi-a mai zis cum intelectualii au fost prin '65-'66"rescolarizati", si cum vedea ca tot nu ma conving, mi-a zis de EliAde, stia ca-mi place. Dar totusi, toti zic ca inainte scoala era scoala. Pana la urma, ce sa cred?

    RăspundețiȘtergere
  18. Anna, poate ca au reusit sa jefuiasca si sa goleasca tot. Dar dangatul de oi se mai aude slab, in departare. Ne spune doina celor care au murit in munti, cu capul drept, dar sunt nemuritori, in noi. Si,in acelasi timp, vesteste desteptarea copiiilor de azi, ce nu concep ca poate veni cineva sa le ia Ipod ul din mana...Asculta cu atentie -dincolo de bruiaj, de deznadejde, de haos, uitare si durere, vei auzi totusi, dangatul de oi... sunand a dor, curaj si nemurire!

    RăspundețiȘtergere
  19. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Capitalism? Comunism? Nume pentru sisteme niște sisteme. Doar somnul rațiunii noastre naște monștri.

    RăspundețiȘtergere
  21. am citit fiecare propozitie cu atentie.si deodata,am simtit cum imi dadeau lacrimile.m-am inchipui in situatia respectiva.groaznic!!! pentru cateva secunde,m-a durut sufletul.
    e greu sa realizez ca exista atatia oameni plini de rautate si insensibili.si totodata e foarte trist.
    sper doar la o lume mai buna.si stiu ca e greu.dar eu sper...

    RăspundețiȘtergere
  22. Pe la jumatatea paginii imi dadeau lacrimile si apoi m-am oprit ptr o secunda din citit,gandindu-ma ca tu esti doar un nebun care ai asternut niste cuvinte pe o pagina web,iar eu sunt o fraiera ca ma las atat de usor impresionata de cateva randuri scrise.Apoi am continuat sa citesc din curiozitate si din prisma faptului ca la mine frica nu are de ce sa existe.. Inafara de mama si de propria viata,nu prea mai am nimic de pierdut.Viata mi-a luat o parte din persoanele pe care le iubeam mult prea repede,la o varsta frageda.Si ma gandeam ca nu se compara ce zici tu acolo cu ce am trait eu,in libertate,cum zici tu.Imi cer scuze ca am deviat un pic de la subiect. Intr-adevar ai dreptate.Noi trebuie sa avem grija pe cine alegem sa ne hotarasca viitorul ca tara,ca popor.Am ascultat scrisoarea catre liceeni.Eu vreau sa traiesc in libertate si vreau sa am o tara care sa nu fie datoare,ba din contra.Vreau sa cred ca undeva acolo mai sunt si altii care gandesc ca mine.

    RăspundețiȘtergere
  23. Multumesc, Tudor; pina la tine, nimeni nu a condamnat atit de personal si transant comunismul. Ce pacat ca multi nu stiu sa citeasca ce ai scris tu, desi stiu sa citeasca.

    RăspundețiȘtergere
  24. Toata discutia asta m-adus cu gandul la Ada Milea si la al ei "Ceausescu n-a murit". Adevar prezent.

    RăspundețiȘtergere
  25. @tudor
    Hmm... as nai adauga o chestie la ce ai spus tu, legat de uitare si necesitatea pastrarii vii a memoriei pentru a evita chestiile rele ale trecutului.
    O sa fac distinctia intre:
    1. Memoria comemorativa (de care vorbeai si tu) si pe care as traduce-o prin prezenta si acceptarea in viata noastra de zi cu zi a "urmelor" trecutului (exp: Auzchwitz si Birkenau, Memorialul Durerii de la Sighet, urmele zidului Berlinului, amintiri materiale/ povesti de la bunici, militari, parinti etc si amd)
    si
    2. Memoria fricii, pe care ai redat-o tu mai degraba in scrisoare. Sa zicem ca l-as traduce prin acel: "trebuie sa facem orice pentru a evita greselile trecutului".
    Eu cred ca acea istorie de care vorbeai si tu ofera exemple concrete ca memoria fricii poate crea niste "monstri". Si exemplele cele mai recente in acest sens sunt raspunsul Americii la 9/11 si terorismul. De altfel, chiar si comunismul s-a hranit cu frica.
    Mie personal, acest post mi-a transmis frica si o incrancenare nejustificata.
    Oricum, perspectivele asupra unei abordari nu trebuie sa conincida.

    RăspundețiȘtergere
  26. Romanii n-au "schimbat" nimic: au intors doar plapuma cu care s-au invelit de pe o fata- pe alta. Din pacate, ea a ramas la fel de calduroasa.

    RăspundețiȘtergere
  27. Claus, multi dintre cei care au citit scrisoarea spun ca le-au dat lacrimile. Te intreb eu : de frica? (:

    RăspundețiȘtergere
  28. Felicitari, Tudor, pentru postare!
    E important ptr cei care nu au trait comunismul sa inteleaga ce a insemnat el, iar ptr asta sa citeasca si sa-i asculte pe cei care au trait vremurile acelea. In ceea ce priveste restrictionarea accesului la functiile de conducere publice a celor care au facut parte din vechea structura, ar fi trebuit sa fie un lucru firesc in caderea comunismului, dar din pacate cei care ne conduc au ramas vechii nomenclaturisti, care au reusit sa inchida gura celor care au protestat impotriva lor si continua sa ne dea iluzia unei democratii.

    RăspundețiȘtergere
  29. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  30. mersi tudor. ai spus-o pe intelesul nostru, al celor la care trebuie sa ajunga mesajul.

    RăspundețiȘtergere
  31. @Dan
    Nu ma pot pune in pielea nimanui. Fiecare cititor in parte stie ce simte.

    RăspundețiȘtergere
  32. Am sa fiu sincera. E o mica creatie literara foarte reusita. Atinge la inceput, dar dupa ai dat-o in "istorie", in ce s-a intamplat inainte de acei "copii" carora te adresezi tu si ai stricat tot. Dar era previzibil ca asa se va intampla.
    Sa stii ca durerile tale refulate, si ale celor care au trait in perioada lui Ceausescu nu ne privesc pe noi. Nu au de ce, nu fac parte din trecutul nostru si e cu atat mai bine sa le ignoram, pentru ca vor muri mai usor. Mor cu voi.
    Si e cu atat mai patetic cu cat tu nu te-ai aflat in situatia celor despre care vorbesti si esti superficial. Crezi ca simti ca ei si nu o faci. E urat, Tudor.
    Noi nu suntem aici ca sa va implinim voua idealurile, noi nu suntem aici ca sa va razbunam. Suntem aici pentru noi, pentru prezentul si pentru viitorul nostru. Si avem si noi micul nostru trecut la care tinem, un trecut pe care il vom evoca cu siguranta mai tarziu.
    Fiecare isi cladeste lumea lui pe experientele lui. Poate suna egoist, chiar e, dar e firea umana si asa esti si tu.
    Asa ca patetismul si superficialitatea din scrisoarea asta sunt de-a dreptul josnice.
    Si ... Tudor poti mult mai ...bine.

    RăspundețiȘtergere
  33. Foarte reuşită partea narativă (ai suflu epic), îmi aminteşte de "Pianistul" al lui R.Polansky. Am văzut scena în alb - negru, roşu să zicem că apare, un punct, în întunericul camerei, vârful ţigării aprinse, apoi negru intens, sângele închegat pe faţa tatălui, şi, din nou roşu, poate un cordon petrecut peste valiza în care încape toată viaţa personajului...Un cordon roşu care încearcă (şi reuşeşte atâţia ani!) să ţină închise vieţile.

    RăspundețiȘtergere
  34. Cel putin in comunism ne-am indatorat ca sa construim fabrici, sa fim noi producatori si altii consumatori.
    In capitalism am stricat tot ceea ce-am construit si ne-am indatorat fara sa construim nimic.
    Libertatea de care "beneficiem" ne-a facut nechibzuiti, risipitori si cheltuitori- acum ne dam seama si strangem cureaua.
    Asa ca nu imi pasa cum era in comunism si cum sufereau cei care aveau prea mult.

    RăspundețiȘtergere
  35. Sincer sa fiu,ma uit la celelalte tari din fostul bloc comunist si vad ca in cele mai multe s-au petrecut foarte mari schimbari inspre bine (Cehia,Polonia,Ungaria).Noi am avut exemplele astea si pentru ca nu au fost urmate vom plati zeci de ani,poate si mai mult deoarece acea mentalitate "Daca muncesti n-ai,dar daca furi ai" prinde chiar si in generatia mea nascuta dupa revolutie.

    Toate cele bune,Cristi din Gherla

    RăspundețiȘtergere
  36. @ emmyemma
    Daca nu cunosti trecutul, cum ai putea sa intelegi prezentul si sa construiesti viitorul? Cu atitudinea asta, imi pare foarte rau pentru tine, dar nu faci decat sa dai un exemplu negativ celor de varsta ta.

    RăspundețiȘtergere
  37. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  38. ,,ce vorbesti ba? era bine atunci! toti aveam servici, toti aveam unde sta! nu vezi ca acum trebuie sa muncesti ca sa ai ceva? ce ma intereseaza pe mine ca bunicuto o avut casa inainte de '40? sa fie sanatos! l-am pus io sa-si faca?''

    din pacate sunt multi azi care mai gandesc asa si care sunt nostalgici dupa un ceausism iliescian

    RăspundețiȘtergere
  39. @Anna, esenta comentariului meu era cu totul alta si nu facea referire la ambitiile mele personale.

    RăspundețiȘtergere
  40. Comunismul nu va mai exista in Romania decat atunci cand lumea va inceta sa mai spuna "pe vremea lui Ceausescu...."- cand nu-l vor mai regreta atat si cand nu vor mai vota oameni ce in trecut l-au sustinut pe acesta. E ciudat sa regreti un om de ale carui barbaritati au avut parte cei din familia ta nu-i asa? Felicitari lui Tudor pentru superba postare! Sa speram ca nu ne-a intrat pe o ureche si ne-a iesit pe amandoua..

    RăspundețiȘtergere
  41. Alexandra , frumos, foarte frumos. Iti multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  42. felicitari, tudor, pt. articol!

    noi, toti cei care am citit aceasta postare, suntem ceea ce suntem tocmai pt. ca am trait si traim inca teroarea comunista. indiferent de varsta.

    nu poti trai in prezent fara sa iti asimilezi si intelegi trecutul si fara sa il depasesti. nu exista altfel o evolutie.

    si cum nu poti lasa in urma ceva ce nu cunosti, ignoranta este de fapt cea care ne tine pe loc. e usor sa comentezi, dar mult prea greu sa traiesti astfel de realitati istorice!

    de aceea inca o data felicitari pt. acest articol, o minunata pledoarie impotriva ignorantei.

    as vrea doar sa adaug in lista exemplelor tale un link inspre ceea ce a insemnat in comunism "fenomenul pitesti".

    este parerea obiectiva a unui cercetator care studiaza de ani buni acest fenomen si care tocmai a scos o carte si a lansat un film cutremurator despre ce s-a intamplat atunci.

    http://www.fenomenulpitesti.ro/

    Alin Muresan, Pitesti - cronica unei sinucideri asistate
    + documentarul Demascarea

    recomand cartea si filmul tuturor celor interesati a-si explica si intelege prezentul, privit din prisma trecutului.

    poate asa dsra emmyemma va intelege ca generatia bunicilor ei nu a avut aceasta sansa "sa fie aici numai pt. ei, pentru prezentul si pentru viitorul lor".

    pur si simplu nu au avut-o.

    au fost luati din amfiteatrele facultatilor si dusi la pitesti pentru a fi integrati in cel mai violent si sadic program de reeducare imaginat vreodata de mintea omeneasca.

    citeam textul tau si imi aminteam de jurnalul lui Merisca, Taramul Gheenei. cutremurator.

    poate asa va intelege dsr cu pricina ca unii contemporani ai generatiei sale, nu din superficialitate, refulare sau resentiment sunt interesati de trecutul bunicilor lor, ci din respect pt sansa pe care altii (chiar acesti bunici)le-au dat-o sa isi implineasca visele in libertate (asa iluzorie cum e ea) si nu in pivnitele inchisorilor comuniste sau in baragan, sau la canal...

    RăspundețiȘtergere
  43. ah, era sa uit! acest link o va conduce de dsra emmyema inspre un articol pe care l-am scris in 2008 ca raspuns la atitudinea (atat de generalizata, din pacate) a unor tineri atat de liberi (din ne+fericire), precum ea.

    http://www.observatorcultural.ro/Ca-pe-vremea-lui-Ceasca...*articleID_19165-articles_details.html

    RăspundețiȘtergere
  44. "Asa ca nu imi pasa cum era in comunism si cum sufereau cei care aveau prea mult".

    Nici nu stiu cu ce sa incep! Postarea ta m-a dus cu gandul la bunicul care de fiecare data are lacrimi in ochi cand imi povesteste cum au venit si i-au luat caii, caruta si tot ce au mai gasit prin gospodarie. Se infiinta C.A.P.-ul. Apoi i-au masurat curtea, pamantul din spatele casei si au hotarat ei cam cat sa fie partea statului si cat partea strabunicii, a bunicului si a celor sase frati ai lui. Nu, nu au suferit doar cei care aveau prea mult! Bunicii au muncit apoi ca sclavi la C.A.P., pamantul statului, in conditii inumane, iar parintii mei au fost indoctrinati politic de mici copii. Din fericire eu am trait foarte putin sub acel regim si destul de putin inca, in zapaceala de dupa, insa cred ca nu trebuie sa uitam trecutul, oricat de dureros ar fi. Cu atat mai mult trebuie sa invatam din experienta celor de dinaintea noastra, la fel cum ar trebui sa invatam si din experienta personala. Stiu ca nu va pasa, dar comunismul este o greseala a trecutului despre care trebuie sa aflam cat mai multe pentru a nu o mai repeta. E pacat sa nu va informati cand aveti atatea mijloace disponibile, e pacat ca nu va pasa si ca luati totul de-a gata si e pacat ca ii credeti pe cei care va povestesc nostalgic cat de bine era atunci.
    Multumesc, Tudor pentru ce ai scris, am crescut cu muzica ta (care pentru mine suna a libertate deplina) si ma bucur sincer ca am avut libertatea de a face asta. Schimbarea e oricum inevitabila, sa speram ca dupa 20 de ani de pseudo capitalism (sau ce-o fi fost asta) ne vom scmba si noi in bine. Vreau sa cred ca publicul tinta apreciaza si intelege incercarea ta. Trebuie sa stim cine am fost pentru a sti cine suntem si cine vom fi in viitor!

    RăspundețiȘtergere
  45. Alina, bunicii mei au trecut prin fix acelasi lucru. Uneori ai nevoie de o operatie ca sa te simti bine. Nu stiu decat despre bunicii mei care au avut un apartament fara sa fie sugrumati de datorii bancare pana la sfarsitul vietii lor, nu stiu decat de faptul ca atunci nu inspiram atatea noxe, nu stiu despre bunicii mei sau parintii mei sa nu fi avut un serviciu stabil.
    In libertate, exista patronul. Ce face patronul? Va propun sa invatam acum din prezent: patronul este fiinta infernala care te face sa simti ca munca nu mai este bratara de aur, ci o adevarata batjocura, te sileste sa faci norme, sa ajungi sa muncesti si 12 ore pe zi ca sa aiba patronul burta mare, sa ajungi sa muncesti si in weekenduri fara intrerupere si totul la promotie- la acelasi salariu derizoriu.

    Si desi nu o recunoastem si laudam un articol pe care nu il intelegem in totalitate, prin actiunile noastre tot la trairi comuniste ne intoarcem: actiuni de a stinge lumina la o anumita ora pentru a salva planeta sau de a strange gunoaiele dupa altii. Si tocmai, bunicii nostri au amintiri nostalgice dupa ce au trecut prin ce au trecut. Nici asta nu ne spune nimic? Nici de aici nu avem nimic de invatat?

    RăspundețiȘtergere
  46. apropo de citit pe marginea acestui subiect, va invit sa vedeti ecranizarea animata a unui roman interesant legat de comunsim si de totalitarism in general... si faza cu "egalitatea"...http://zebdrunkcasual.blogspot.com/2011/01/animal-farm.html ... genial george orwell! va astept cu comnetarii

    RăspundețiȘtergere
  47. Buna Tudor
    Am citit postarea ta si mi s-a strins inima.M-am casatorit cu un francez de citiva ani.Soacra mea tot imi povesteste ca ea trait rau in razboi si ca nu aveau ce sa manince.Am incercat si eu sa-i explic ca,desi nu am virsta ei am trait mai rau ca ea in timpul comunismului.Ca pentru doua kilograme de carne stateam la coada o noapte intreaga .Imposibil sa o fac sa inteleaga.Ca ea nu a trait nimeni asa de rau.Si mi-e ciuda ca nu intelege ca mai sunt si altii care au dus-o poate mult mai rau decit ea;Socru-meu( fie-i tarina usoara),zicea ca francezilor le trebuie o dictatura ,ca i-ar pune la punct.Si i-am zis sa zica "Doamne fereste" ca nu stie cum este.Ca daca acum avem ce ne trebuie,cu dictatura ne-am lins pe bot.Nimic nu ne mai apartine.Imposibil sa -i faci sa inteleaga pentru ca habar n-au cum e sa traiesti cu frica zilei de miine.

    RăspundețiȘtergere
  48. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  49. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  50. Este esential sa ne cunoastem trecutul-Cine uita, nu merita, spunea Nicolae Iorga. Si este recomandat si pentru afectiunile coloanei vertebrale ;) Nu stiu altii cum sunt, dar eu merg altfel pe strada cand stiu ca inaintea mea au fost oameni ca Valeriu Gafencu, Nicolae Steinhardt, Mircea Vulcanescu, monseniorul Vladimir Ghika...si avem atatea alte repere. Ma intreb cum ar arata un viitor cladit pe idei precum cele din - “Ganduri pentru zilele ce vin“, ale monseniorului Vladimir GHIKA -martir al credintei, mort in inchisorile comuniste romanesti in 1954.
    http://www.youtube.com/watch?v=7UDeV2D4nHg

    RăspundețiȘtergere
  51. ...Pe cand o scrisoare adresata celor ajunsi la varsta senectutii(poate unii mai pricep ceva).Interesante si subscriu la indemnurile tale.Spune-mi ca am inteles gresit simbolul si trimiterea la sageata"miscatoare" din prima scrisoare. Cu toata gandirea mea liberala,liberalismul ANTONESCIAN imi repugna.
    ps.
    Am fost si sunt o fana Tudor Chirila.

    RăspundețiȘtergere
  52. Felicitari in primul rand! Problema noastra, a romanilor, la ora actuala este ca nici macar nu vrem sa ne cunoastem istoria. Si nu vorbesc de istoria scrisa in manuale...Mama mea a fost detinuta politic in iunie '90. Am crescut cu povestile astea de mica, insa tot ce stiu eu si probabil si altii, nu o sa fie acceptat ca un adevar perfect valabil, pentru ca suntem prea slabi ca sa-i suportam consecintele. Cat timp nu o sa se spuna nimic nici lumea nu o sa inteleaga nimic. Nimic nu s-a schimbat pentru ca cei care am inteles ce se intampla nu am facut nimic pentru ca era prea greu sa o faca. Eu am doar 16 ani...si deocamdata nu pot sa fac decat sa inteleg, si sa te felicit pe tine ca ai avut curajul si puterea sa faci ceva. Multumim pentru aceasta scrisoare!

    RăspundețiȘtergere
  53. Putem incepe de la ceva: unii avem copii, inca mici, si am trecut- macar oblic- prin experiente de familie similare. Pe langa povestile cu elfi si gormiti, azi incap si cele despre Canal, despre strabunici si despre carti arse in curte. Astfel copiii de acum se apropie firesc de Ulise, si ne cer sa o vada pe youtube pe Callas. Noi suntem cei care ducem azi cele trei valize de atunci, si avem inca ceva de predat mai departe, chiar daca filtrat prin amintiri de adolescent de acum 20 de ani. Avem un avantaj- putem zambi, si bland si ferm, fara sa muscam din nimeni, ii putem formata pe cei care maine vor gandi si actiona. Da, se poate spune ca noi am pierdut acest tren. Dar poate ca nici nu a fost al nostru. Noi nu am murit, si in plus ne-am adapat la surse din Lumea Veche. Este nevoie de baze, nu e nici o rusine sa ne asternem pentru cei care vor creste din noi.

    RăspundețiȘtergere
  54. Pe mine m-a atins..sincer...si aceasta si scrisoarea catre liceeni...pot intelege prin ce au trcut oamenii si as vrea sa-mi fac generatia sa se lupte ptr un lucru comun:Adevarata libertate

    RăspundețiȘtergere