sâmbătă, 29 septembrie 2007
Muzik Zeeley
Blue October/She's my ride home
Grup din Texas, indie-rock, care canta simplu si spune destul de multe.
Texte bune, voce interesanta.Linia de voce mi-aduce aminte de Pink Floyd Division Bell
vineri, 28 septembrie 2007
joi, 27 septembrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(4)
Trag de timp, isi spunea desi nici el nu credea asta. Era convins ca o s-o faca si nu frica il tinea cu tenisii inca lipiti de marginea de beton a blocului.Era intrigat de faptul ca nu reusea sa traga nici o concluzie inainte de plecare.
Si-ar fi dorit ca rezumatul nereusitelor care-l adusesera in pragul sinuciderii sa i se concretizeze intr-un singur gand coerent, logic la sfarsitul caruia sa poata respira usurat, genunchii sa flexeze usor, pentru ca apoi sa-i impinga trupul in gol, in neant. Concluzia intarzia sa apara. Ba mai mult in locul conluziei apareau tot felul de personaje pitoresti care-i pigmentasera viata.
Rasul complet idiot al lui Ivan ii rasuna in cap acum mai mult decat oricand.Ivan radea tare si foarte ritmic, de undeva din gat se forma sunetul ca de magar care facea o excursie prin totate vocalele limbii noastre ::Ha haha hheeehhihuuhuuhoo.
Asa arata un ciclu complet care daca gluma era buna se repeta de zeci de ori reusind s-o eclipseze intr-un final apoteotic in care lumea molipsita de rasul Ivanului uita de gluma care starnise furtuna.Ivan era cel mai bun prieten al lui.
Afemeiat si grobian, betiv de ocazie si optimist frizand de nenumarate ori tampenia, era indragostit de sensibilitatea lui excesiva pe care desi o considera "boala periculoasa in secolul mizeriei", o cultiva ca fiind cea mai mare calitate a "prietenului de pe Saturn" cum il alinta el.
Ivan il iubea sincer pentru ceea ce altii considerau "slabiciune si boala" si ii incuraja sensibilitatea spunandu-i mereu ca cei care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva.Si niciodata nu poti sti ce vei ajunge daca te negi , adauga Ivan cu o mutra serioasa arborata pe fata lata.
Ea nu il suportase nciodata .I se parea ca Ivan e un ratat care ii trage iubitul in jos si nu-l lasa sa se schimbe, sa evolueze.Trebuie sa faci ceva cu viata ta, ii spunea ea.Cu viata noastra.Dar amintirea ei disparu din nou acolo pe terasa lasand loc zambetului provocat de rasul lui Ivan.Ivan va suferi, isi spuse, si pentru prima data inima i se stranse dar isi reveni brusc : e patetic sa dau inapoi la gandul ca va suferi Ivan.Oricum Ivan nu era genul de bocitoare care ridica intrebarea eterna, de secole ramasa fara raspuns: "De ce ai facut asta maicaaaa, deee ceeee?".Ivan ar fi ras mai putin dupa moartea lui, stia bine asta si ochii i se umezira la gandul grasului care avea sa sufere ascunzandu-si ochii inlacrimati in fata vanzatorului de Mac care il va fi intrebat intr-un moment nepotrivit ceva legat de McNuggets.
O sa-mi fie dor de McNUggets, isi spunea. O sa-mi fie dor de Mac.Singurul refugiu cand totul mergea rau, la birou, acasa.Intotdeauna scapa de oameni si de chinul dialogului invocand un drum pana la Mac.
Ziua in care l-au dat afara in prezenta tuturor, ziua aceea momentele alea au fost mai usor de indurat datorita unui dublu cheese.
Il dadusera afara.Ii spusesera sa plece.
Dar era mai mult decat atat.Era ura fata de un om pe care nu il intelegeau. Stia bine ca oamenii urasc ce nu inteleg si toate costumele alea cu matreata pe umeri si freze optzeciste sau unghiile rosii mirosind inca a acetona priveau insetate de dispret la umilinta lui asteptandu-l sa paraseasca incaperea cu capul intre umeri.Si atunci salvator ca un erou de benzi desenate plasat strategic pe biroul lui, un "dublu cheese" i-a facut vesel cu ochiul.
L-a desfacut lent, cat mai lent cu putinta in fata tuturor si mai ales a responsabilului de proiect, un idiot impotent cu viata sexuala dubla( asta da paradox!) apoi a muscat si a mestecat usor si apasat in acelasi timp savurand si prelungind momentul la nesfarsit reprimandu-si lacrimile cu carnea si chifla aburinde.A terminat de mancat, a ragait si
a parasit incaperea lasand pe biroul secretarei ambalajul sufocat de pumnii inclestati.In linistea prilejuita de plecarea lui singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea din strangulare.
Se facuse o ora de cand statea pe terasa impartit intre amintiri si hotararea de a sari. Pe bulevard viata isi urma cursul. pe blocul turn un baiat imbracat in negru si cu trupul invelit in scotch se pregatea sa-l opreasca.
Nu credea ca il va mania pe Dumnezeu...teoria lui era ca Dumnezeu ii iubeste si pe cei care au abdicat de la principiile luptei cu orice pret.Altfel nu l-ar mai fi trimis pe Isus, nu? Isus nu a venit pentru cei puternici...
Era convins ca "lasati copii sa vina la mine" nu era un indemn adresat copiilor fizici... Avea principii si teorii solide referitoare la mistica si religie lucru care nu il determina sa gandeasca prea mult in zona asta, mai ales acum cand trebuia sa se hotarasca sa sara.Ii lipsea insa concluzia suprema acea fraza care sa-i dea branciul final.
Ori el era bantuit de amintiri frumoase.
va urma
Si-ar fi dorit ca rezumatul nereusitelor care-l adusesera in pragul sinuciderii sa i se concretizeze intr-un singur gand coerent, logic la sfarsitul caruia sa poata respira usurat, genunchii sa flexeze usor, pentru ca apoi sa-i impinga trupul in gol, in neant. Concluzia intarzia sa apara. Ba mai mult in locul conluziei apareau tot felul de personaje pitoresti care-i pigmentasera viata.
Rasul complet idiot al lui Ivan ii rasuna in cap acum mai mult decat oricand.Ivan radea tare si foarte ritmic, de undeva din gat se forma sunetul ca de magar care facea o excursie prin totate vocalele limbii noastre ::Ha haha hheeehhihuuhuuhoo.
Asa arata un ciclu complet care daca gluma era buna se repeta de zeci de ori reusind s-o eclipseze intr-un final apoteotic in care lumea molipsita de rasul Ivanului uita de gluma care starnise furtuna.Ivan era cel mai bun prieten al lui.
Afemeiat si grobian, betiv de ocazie si optimist frizand de nenumarate ori tampenia, era indragostit de sensibilitatea lui excesiva pe care desi o considera "boala periculoasa in secolul mizeriei", o cultiva ca fiind cea mai mare calitate a "prietenului de pe Saturn" cum il alinta el.
Ivan il iubea sincer pentru ceea ce altii considerau "slabiciune si boala" si ii incuraja sensibilitatea spunandu-i mereu ca cei care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva.Si niciodata nu poti sti ce vei ajunge daca te negi , adauga Ivan cu o mutra serioasa arborata pe fata lata.
Ea nu il suportase nciodata .I se parea ca Ivan e un ratat care ii trage iubitul in jos si nu-l lasa sa se schimbe, sa evolueze.Trebuie sa faci ceva cu viata ta, ii spunea ea.Cu viata noastra.Dar amintirea ei disparu din nou acolo pe terasa lasand loc zambetului provocat de rasul lui Ivan.Ivan va suferi, isi spuse, si pentru prima data inima i se stranse dar isi reveni brusc : e patetic sa dau inapoi la gandul ca va suferi Ivan.Oricum Ivan nu era genul de bocitoare care ridica intrebarea eterna, de secole ramasa fara raspuns: "De ce ai facut asta maicaaaa, deee ceeee?".Ivan ar fi ras mai putin dupa moartea lui, stia bine asta si ochii i se umezira la gandul grasului care avea sa sufere ascunzandu-si ochii inlacrimati in fata vanzatorului de Mac care il va fi intrebat intr-un moment nepotrivit ceva legat de McNuggets.
O sa-mi fie dor de McNUggets, isi spunea. O sa-mi fie dor de Mac.Singurul refugiu cand totul mergea rau, la birou, acasa.Intotdeauna scapa de oameni si de chinul dialogului invocand un drum pana la Mac.
Ziua in care l-au dat afara in prezenta tuturor, ziua aceea momentele alea au fost mai usor de indurat datorita unui dublu cheese.
Il dadusera afara.Ii spusesera sa plece.
Dar era mai mult decat atat.Era ura fata de un om pe care nu il intelegeau. Stia bine ca oamenii urasc ce nu inteleg si toate costumele alea cu matreata pe umeri si freze optzeciste sau unghiile rosii mirosind inca a acetona priveau insetate de dispret la umilinta lui asteptandu-l sa paraseasca incaperea cu capul intre umeri.Si atunci salvator ca un erou de benzi desenate plasat strategic pe biroul lui, un "dublu cheese" i-a facut vesel cu ochiul.
L-a desfacut lent, cat mai lent cu putinta in fata tuturor si mai ales a responsabilului de proiect, un idiot impotent cu viata sexuala dubla( asta da paradox!) apoi a muscat si a mestecat usor si apasat in acelasi timp savurand si prelungind momentul la nesfarsit reprimandu-si lacrimile cu carnea si chifla aburinde.A terminat de mancat, a ragait si
a parasit incaperea lasand pe biroul secretarei ambalajul sufocat de pumnii inclestati.In linistea prilejuita de plecarea lui singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea din strangulare.
Se facuse o ora de cand statea pe terasa impartit intre amintiri si hotararea de a sari. Pe bulevard viata isi urma cursul. pe blocul turn un baiat imbracat in negru si cu trupul invelit in scotch se pregatea sa-l opreasca.
Nu credea ca il va mania pe Dumnezeu...teoria lui era ca Dumnezeu ii iubeste si pe cei care au abdicat de la principiile luptei cu orice pret.Altfel nu l-ar mai fi trimis pe Isus, nu? Isus nu a venit pentru cei puternici...
Era convins ca "lasati copii sa vina la mine" nu era un indemn adresat copiilor fizici... Avea principii si teorii solide referitoare la mistica si religie lucru care nu il determina sa gandeasca prea mult in zona asta, mai ales acum cand trebuia sa se hotarasca sa sara.Ii lipsea insa concluzia suprema acea fraza care sa-i dea branciul final.
Ori el era bantuit de amintiri frumoase.
va urma
De maine...poimaine...Muzicaaaaaa!!!!
De maine sper cu frecventa regulata, zilnica, o sa puteti gasi aici pe blog o selectie de muzica, zic io de nisha, ce nu se da pe la european top twenty sau la marile posturi [ de radio nu de blog:) ceva de genul "muzica zilei" sau asa...ar trebui sa reflecte cam ce ascult eu in aceasta perioada si impartasesc cu voi..ma mai gandesc inca daca vreau sa postez varianta intr-o engleza extratterestra de la Pig Story da mi-e ca se va raspandi repede pe net si lumea o va imbratisa inaintea variantei originale...Hmm..De maine oricum Muziccccaaaaaaa...
PS. la ora 18 un nou episod din Sinucigasul...stay tuned.
PS. la ora 18 un nou episod din Sinucigasul...stay tuned.
miercuri, 26 septembrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(3)
Se gandise la toate pana in cele mai mici amanunte.Dispretuia ideea sinuciderilor grabite de vreun impuls de moment.Nu te poti juca asa cu chestia asta, isi spunea.Era convins ca sinucigasii de moment regretau imediat dupa comiterea gestului.I se parea amuzant sa regreti in aer.Amuzant si in acelasi timp infricosator.Nu te poti juca cu viata.Asta era motivul pentru care isi pregatise moartea cu minutie.
Totul trebuia pus bine la punct.Cautase blocul vreo luna.Dupa ce se hotarase asupra lui, incercase cat mai timid si nobservat cu putinta sa dea tarcole la diverse ore imprejurimilor si chiar scarii blocului.
Intr-o zi facuse rost de un maldar de cataloage de pe la Ikea reusind astfel sa intre nestinhgerit in bloc, in chip de curier.Indraznise chiar sa sune la usile celor de la etajul 12 si sa afle ca ba nu erau acasa, ba niste muncitori renovau la nesfarsit un apartament iar a patra usa de langa lift delimita viata a doua studente la filosolofie.
Intrase in vorba cu oamenii pentru ca ii venise ideea de a intruchipa un amarat care incerca sa vanda cataloage a caror prima destinatie era difuzarea gratuita asa ca oamenilor nici prin cap nu le trecuse ca parlitul cu ochi frumosi din fata lor, atat de insetat de ceva banuti, ar fi putut nutri ganduri negre si prevestitoare de moarte.
Afla astfel ca pe la ora noua de dimineata nimeni nu mai era acasa pe palierul de la etajul 12 al blocului turn.In rest nu a mai avut nevoie decat de o vesta de la DISTRIGAZ, asta ca sa fie acoperit in caz ca cineva l-ar fi vazut urcand pe terasa.
I se parea ca Distriggaz suna mai credibil desi muncitorii de pe acolo nu au treaba pe terase.Asa ca in acea zi frumoasa de toamna cu cer sticlos si adieri de vant, un baiat cu pantaloni si tenisi negri si o vesta albastra Distrigaz privea orasul pentru ultima oara de pe terasa unui bloc turn.Urcase pe la noua si cinci si trecusera deja douazeci de minute.
Totul trebuia pus bine la punct.Cautase blocul vreo luna.Dupa ce se hotarase asupra lui, incercase cat mai timid si nobservat cu putinta sa dea tarcole la diverse ore imprejurimilor si chiar scarii blocului.
Intr-o zi facuse rost de un maldar de cataloage de pe la Ikea reusind astfel sa intre nestinhgerit in bloc, in chip de curier.Indraznise chiar sa sune la usile celor de la etajul 12 si sa afle ca ba nu erau acasa, ba niste muncitori renovau la nesfarsit un apartament iar a patra usa de langa lift delimita viata a doua studente la filosolofie.
Intrase in vorba cu oamenii pentru ca ii venise ideea de a intruchipa un amarat care incerca sa vanda cataloage a caror prima destinatie era difuzarea gratuita asa ca oamenilor nici prin cap nu le trecuse ca parlitul cu ochi frumosi din fata lor, atat de insetat de ceva banuti, ar fi putut nutri ganduri negre si prevestitoare de moarte.
Afla astfel ca pe la ora noua de dimineata nimeni nu mai era acasa pe palierul de la etajul 12 al blocului turn.In rest nu a mai avut nevoie decat de o vesta de la DISTRIGAZ, asta ca sa fie acoperit in caz ca cineva l-ar fi vazut urcand pe terasa.
I se parea ca Distriggaz suna mai credibil desi muncitorii de pe acolo nu au treaba pe terase.Asa ca in acea zi frumoasa de toamna cu cer sticlos si adieri de vant, un baiat cu pantaloni si tenisi negri si o vesta albastra Distrigaz privea orasul pentru ultima oara de pe terasa unui bloc turn.Urcase pe la noua si cinci si trecusera deja douazeci de minute.
marți, 25 septembrie 2007
Premiile Ioan Chirila
Acesta este un tanar care scrie bine.Se numeste Andrei Craciun si am putea spune ca este victoria Premiilor Ioan Chirila, castigatorul sectiunii Talentul Anului.Cititi-l aici Va asteptam din 1 octombrie.
luni, 24 septembrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(2)
Se imbracase in negru.Dintr-o ratiune mult mai simpla decat cea a solemnitatii momentului.Se imbracase in negru pentru ca nu voia sa-si pateze hainele cu sangele improscat dupa socul caderii.De fapt nu voia ca lumea sa vada sange.Toata viata fusese un pedant si un ingrijit, si isi regasise reflexia in perceptia celorlati despre el.Asta il facuse mereu atent la reprezentarea in fata oamenilor.Acum, cu putin timp inainte de moarte nu vroia sa abdice de la principiile estetice autoimpuse.
Traise curat si in afara oricarui exhibitionism si asa avea de gand sa si moara desi sa cazi in mijlocul traficului pe un bulevard intens circulat era o forma de spectacol cel putin iesita din comun.Se gandea insa ca nu poti impaca si capra si varza.
Pe sub tricou si pantalonii negri tot corpul ii era infasurat strans cu banda pentru izolatiile electrice astfel ca organele nu i se puteau imprastia pe asfalt dupa impact.Urma sa fie mai usor si pentru cei de la morga si in acelasi timp isi scutea familia de socul unui cadavru dezintegrat.
Oricum, se gandea ca poate are noroc cu aterizarea si membrele o sa ramana la locul lor.Detesta spectacolul ieftin si potential al imprastierii unui trup pe care dupa saritura nu l-ar mai fi putut controla.Asa ca se mumificase cu role de scotch si se imbracase in negru.
Traise curat si in afara oricarui exhibitionism si asa avea de gand sa si moara desi sa cazi in mijlocul traficului pe un bulevard intens circulat era o forma de spectacol cel putin iesita din comun.Se gandea insa ca nu poti impaca si capra si varza.
Pe sub tricou si pantalonii negri tot corpul ii era infasurat strans cu banda pentru izolatiile electrice astfel ca organele nu i se puteau imprastia pe asfalt dupa impact.Urma sa fie mai usor si pentru cei de la morga si in acelasi timp isi scutea familia de socul unui cadavru dezintegrat.
Oricum, se gandea ca poate are noroc cu aterizarea si membrele o sa ramana la locul lor.Detesta spectacolul ieftin si potential al imprastierii unui trup pe care dupa saritura nu l-ar mai fi putut controla.Asa ca se mumificase cu role de scotch si se imbracase in negru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)