VAMA INKIDE LA MARE?

posibila cantare la mare Costinesti/sambata 08 septembrie/teatrul de vara/revin cu amnunte daca se confirma

LATEST NEWS.RESPECT PENTRU IRIS.

Zilele trecute am intrat in studio la invitatia formatiei IRIS de a colabora pe urmatorul lor disc.Va fi un poem rock lansat print-un concert extraordinar pe 5 octombrie la Romaero.Am crezut initial ca va fi vorba de un duet cu Cristi Minculescu lucru care m-ar fi onorat si mai mult decat prezenta pe disc in calitate de "solo singer".Va fi deci o piesa cantata de Chirila pe care deja mi-am pus vocea.Se numeste Vei dori sa stii.Am lucrat si m-am inteles foarte bine cu Mike Godoroja,producatorul muzical al Irisilor si astept cu infrigurare sa vad ce a iesit.Practic ne-am jucat pe un ghid de voce existent si am avut libertatea sa modific linia vocala in directia interpretarii mele ceea ce mi-a dat o mare bucurie de a canta.Voi canta piesa si live pe 5 octombrie.

Ideea acestui post este si aceea de a marturisi ca sunt onorat ca voi fi parte a unuia din discurile Iris.Iata ca fara sa vreau m-am intersectat cu legenda.Quite lucky to be considered, huh?

DINAMO - LAZIO 1-3

Asta ma doare.Ma doare rau de tot.Pentru ca am vazut un stadion incredibil infasurat in steaguri ros-albe.Pentru ca tunetul Nuova Guardia mi-a ridicat parul pe maini si m-a facut sa apartin.Ma doare rau de tot, pentru ca eu apartin lui Dinamo.Pentru ca Dinamo e parte din copilaria mea de care ma tot leg cand mi-e greu.Ma doare pentru ca mereu ne poticnim aici.Ma doare pentru cincizeci de mii de vise spulberate in cateva minute cand steagurile au cazut pe jos a resemnare si gaturile ragusite a mii de fani s-au strans a lacrimi.

Ma doare rau de tot pentru ca mii de oameni s-au unit si au asteptat aceasta echipa cu masa pusa si lumanarile aprinse gata sa faca dragoste nu inainte de a deschide cu pocnet si clinchet sampania.Dar sampania nu a pocnit.Cel putin nu in casa noastra.Ma doare pentru toate sufletele ros-albe care vor rataci cu privirile in gol cautand drumul spre case.Ma doare pentru ca e greu sa te duci a doua zi la munca infrant si frant de oboseala fiecarui gol primit.Ma doare umilinta pentru ca e cel mai impovarator sentiment.Ma dor umerii resemnati ai lui Lobontz care nu a mai avut ce sa faca.Meciul asta nu are nevoie de vreo cronica.Nu face decat sa ne rascoleasaca durerea noua celor care credem orbeste in Dinamo.

Nu vreau sa vorbesc despre jucatori, scheme tactice, posesie , legatura dintre compartimente sau inspiratie pentru ca nu ma pricep la fotbal si dincolo de asta ma doare pana si durerea lor, a jucatorilor si cred ca ea exista.Umilinta e intotdeauna mai mare decat bucuria victoriei.Ma doare rau ce s-a intamplat acum o ora, caci acum scriu, la o ora dupa o seara fara nume.Ma doare tare rau.Si ma doare ca mai credem in minuni acum cand fotbalul e din ce in ce mai multa munca si lupta.

Ma doare ca mai credem intr-un Dumnezeu care ar tine cu superficialitatea.De ce Dumnezezu i-ar iubi pe superficiali in detrimentul celor care
sunt profunzi prin munca?Eu cred ca lui Dumnezeu ii place FOTBALUL. Ma doare ca noua nu ne mai place. Si ce ma dore cel mai rau e ca ne-am si obisnuit cu asta asa cum suporterii se obisnuiesc cu ideea ca nevestele li s-au ingrasat si se refugiaza in visele si sperantele unei seri in care echipa lor mult iubita ar putea sa bata Lazio Roma...

AM NUMARAT OI PANA AM ADORMIT...

Intr-o noapte nu puteam sa adorm.De niciun fel.Am incercat sa ma adorm cantand la pian, citind sau zdranganind la chitara pe care am o cam neglijasem in ultima vreme.Nu puteam sa adorm si basta.Creierul meu era o autostrada de ganduri fara limita de viteza sau radare. Mi-am amintit brusc de o solutie pe care parintii nostri ne-o aplicau cu succes in copilarie: numaratul oilor. “Chiar ca e o copilarie” mi-am zis incercand sa ma descurajez brutal. “Nu functiona atunci de ce ar functiona acum?”.Cu toate astea somnul nu venea, traficul pe autostrada era in continua crestere iar eu aveam o nevoie disperata sa dorm. Asa ca am inceput: o oaie, doua oi, trei oi, patru oi, cinci oi, s.a.m.d. Am aplicat o inovatie tehnicii din trecut.Cand eram mic oile numarate treceau prin fata mea si dispareau in neant singurul lucru schimbat fiind numarul lor sclipind pe tabela de marcaj a mintii mele.Fara efect.De data asta am hotarit sa nu mai las oile sa plece.Sa le vad eu pe ele cum se inmultesc in fata ochilor mei si sa le supraveghez ca un cioban adevarat, nu spun care, va las pe voi sa vi-l alegeti.Asa ca mi-am imaginat un tapsan enorm, verde pe care adia vantul indoind colturile ierbii.Cum numaram o oita cum aparea pe tapsan si incepea sa smulga iarba de pe acolo.Usor, usor tapsanul a inceput sa se umple de oile pe care le trimiteam constant.Unele au inceput sa behaie tulburand linistea numaratorii.Dintr-odata o lumina puternica mi-a atacat miseleste pleoapele.Era dimineata.Dormisem un somn adanc fara vise.O suta optzeci si doi....O suta optzeci si doi...O suta optzeci si doi imi staruia in minte.Era ultima oaie care nu cred ca apucase sa se alature turmei mele.Functionase.Si functionase nu datorita numarului oilor- in defintiv o suta optzeci si doi nu e un numar mare nu? - ci datorita faptului ca eu nu am mai putut sa le cuprind cu privirea.Dezordonat fiind, mi-am plasat oile aiurea pe tapsanul verde cateodata la distante mari intre ele, nu le-am inghesuit una in alta.Responsanbilitatea mea fata de ele, grija pentru mioarele mele crestea direct proprtional cu numarul lor.De pe la oaia cu numarul o suta mi-a fost din ce in ce mai greu sa ma concentrez asa ca pe ultimele mioare numarate nici nu le-am mai putut vedea.Erau foarte departe de-abia se mai zareau asa ca am adormit.Gandul ca nu le mai vad si ca in curand o sa am o turma atat de mare incat n-o sa le mai pot cuprinde cu privirea m-a adormit.Frica de responsabilitate m-a adormit.Asa suntem si noi romanii.Frica de responsabilitate ne adoarme.De fiecare data in istoria recenta sau mai indepartata cand a fost cazul sa ne asumam faptele sau consecintele lor,suav si iresponsabil sau constient si imoral, am adormit.Probabil ca un insomniac german s-ar fi dus in mijlocul oilor ca sa le poata cuprinde cu privirea chiar si cu riscul pierderii somnului.

VAMA SHOW/ thanks 4 being there

Si a fost Fratelli.Public bun.Mentiune speciala pentru cei veniti via Bed for Love blog.U were supportive and of great importance.Raul (clape) a facut spectacol,solo-uri inspirate jazzy-funky, s-a urcat cu picioarele pe hammond intr-un final( gest deja devenit obicei) si a "ciocnit" cu publicul. Lumea a cantat cu noi mai putin cativa "baieti de oras" pe care ii strangeau camasile si ar fi fost un efort prea mare.Acelasi lucru l-as putea spune si despre cateva gazele mimoze.Sau poate nu le placea VAMA.E democratie si loc sub soare pentru tooaataa lummeeaa:)In rest oameni mishto in Fratelli care s-au dedat la Jack in diverse combinatii s-au imbatat si au cantat cu Vama.Momentul meu preferat ramane dialogul cu publicul la Bed for Love.SHOW,PLAY,LOVE!!!!


PS
CU Ardealu' ne vedem maine la DEJ orele 21:00/ cantece noi/

ULTIMA ORA VAMA SHOW

Concertul efectiv in Fratelli va incepe in jurul orelor 23 23:30! SEE U THERE!

CITY DRAMA

Ea: grasa, saltareata, cu mers de rata balansandu-se de la stanga spre dreapta dar mai mult spre stanga ceea ce o obliga sa-si ajusteze directia din cand in cand spre a nu parasi trotuarul.De multe ori in interminabilele drumuri spre si de la piata,transpirata si bolborosind in legatura cu volatilitatea pretului la dovlecei se trezeste pe carosabil.Speriata, revine repede pe trotuar lasa sacosele din mana si isi face cruce multumindu-i lui Dumnezeu ca a trezit-o la timp din reveria care o impingea pe banda intai.O broboada mov este singurul accesoriu care nu poate lipsi vreodata din garderoba ei.E guraliva, face parte dintr-un card de rate care macane zilnic in fata blocului in orele de odihna.Imparte dreptatea cartierului necontenit, doarme sforaind puternic langa un fir de barbat care de multe ori se scurge de pe cearsaf strivit de opulenta personalitate fizica a consoartei lui.Locuieste de cand se stie la scara B, undeva in orice cartier doriti sa-i acordati.

El: hacker, tanar, neatent, asculta Muse, incercanat, tacut.

Ea: -Uite ce e maica...De cand te-ai mutat in blocu' asta a aparut servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce pa grilaju' de la intrare

El: -Servetele?

Ea: -Da..servetele cu...nici nu vreau sa spun cu ce...pa grilaju..

El: -Servetele cu ce?

Ea: -Io atita iti spun..da cand te-ai mutat matale si vii tarziu e numa servetele pa jos pa grilaj la intrare...io atita iti spun...

EL: -Da de ce credeti ca servetele au legatura cu mine?

Ea: -Auzi stii ceva? io atata iti spun...

El: -Nu mi-ati raspuns la intrebare...

Ea: -Dooomleeee deee caaand teee-aiii muuutaaatttt mmmaaaattttaaalleeee...io atita-ti spun..;

El: -Da'doamna dar eu...

Ea: -Te rog sa nu fii obraznic..

El: -Nu sunt doamna obraznic da...

Ea: -Si mai vii si tarziu...si nu tii usa cu mana..

El: -Se aude pina la opt?

Ea: -Io atata iti spun ca da cand te-ai mutat matale e plin da servetele pa grilaju de la intratre si noi aicea suntem un bloc da oameni cinstiti si linistiti care a muncit toata viata ca nu mi-ai facut tu apartamentu'...io atata iti zic cum i-an zis si lu iulica de la scara C ca vou credeti ca totu vi se cuvine...va trebuie razboi voua sa vedeti cum e la razboi...ca io m-am trezit toata viata la sase ca sa merg la servici si am mucit cinstit n-am furat ca am vazut io ca cum ai venit aici ti-ai pus termopane...ori aici e bloc de oameni cinstiti care plateste intretinerea la luna nu ramane restantieri..pa nu stiu cate luni...ca de cand sunt aicea am dat bani si la lift si la fondu da rulment...si vii matale cu servetele pa grilaj..io te rog frruuumos sa te conporti civilizat ca altfel chem politia si sectoristu de promitate..

El: -Proximitate

Ea: -Ma tie nu ti-e putin rusine?

El: (isi pune castile)ba da..

Ea: -Asa ma mama...asa..fii si tu mai bland..si nu mai arunca servetelele pa grilaj

El: -Servetele?

Ne vedem joi?

Ok, everybody, o mai facem o data? Ca la Cucaracha? Joi 23 august VAMA - accoustic - In Fratelli terasa de pe Lacul Tei(fosta baza Cutezatorii actualul Tennis Club Bucuresti)
E o locatie supermishto!!!Si este primul concert in Bucuresti dupa mult timp!Unplugged!
Ne vedem joi?

Celor care cred ca lumea asta cu ONOARE va scapa...

A fost o vreme, de mult uitata, cand oamenii luptau. Cu sabii grele si armuri, din goana cailor spumegand, pe turnurile cetatilor sau sub zidurile lor, prin foc si fum sau eliberand catapulte, oamenii luptau.Erau vremuri in care Lumea se aseza in matca ei.Oamenii erau puternici si curajosi si construiau.Temple, palate, piramide, poduri, apeducte.
Se adunau cu sutele sau miile sub conducerea vreunui imparat charismatic si luptau sau construiau.Era vremea liderilor de foc condusi de destinul propriilor decizii inflacarate.Era vremea urletului eliberat de piepturile miilor de gladiatori care plecau sa invinga.Era vremea in care o femeie starnea un razboi.Iar barbatii credeau cu tarie ca pentru acea femeie merita sa pornesti un razboi.Era vremea in care prietenii veneau alaturi de ei fara sa cracneasca.
A fost o vreme in care muschii intinsi ai oamenilor erau sursa de inspiratie si izvorul anatomiei. A fost o vreme cand vorbele pretuiau greu si oamenii era atenti la ce spuneau. Se vorbea putin si raspicat caci o vorba aruncata aiurea putea lovi rau peste inima si mandria interlocutorului tau si atunci trebuia sa ridici spada.Caci erau timpuri in care oamenii puteau pierde orice mai putin un lucru. Acest lucru ii ajuta pe cei puternici sa mearga drept si cu capul sus iar pe cei slabi sa viseze ca vor merge vreodata drept. Acest lucru se numea ONOARE. Si nu era un lucru.Era o valoare la fel de pretioasa ca aurul atat de mult cautat.

Pe vremea aceea ONOAREA impartea oamenii in buni sau rai, puternici sau slabi, mandri sau vrednici de mila, nobili sau josnici.Erau vremuri in care oamenii isi strangeau mainile pecetluind intelegeri ce nu puteau fi in veci incalcate.Era vremea cuvintelor ce nu puteau fi intoarse odata rostite. Cei ce nu respectau legamintul cuvintelor erau tradatorii si proscrisii, oameni traiti in suburbiile vietii. Caci CURAJUL si ONOAREA erau pentru nobili si te inobilau in acelasi timp.In numele ONOAREI s-au cladit imperii si s-au nascut civilizatii care s-au stins mai apoi tot in numele ei, lasand in urma cenusa pe care s-au cladit noi imperii.Erau vremurile in care oamenii plecau la lupta pentru nimic mai mult decat o idee, cand pana si ultimul soldat din pluton stia de ce ridica sabia. Era vremea ordinelor de zi si a discursurilor care electrizau multimile. Era vremea in care oamenii mureau pentru ideile lor. Erau zorii si diminetile lumii.

Povestile oamenilor erau marete pline de iubire si curaj.Erau vremurile in care oamenii incercau sa zboare, cucereau pamantul si descopereau stelele. Si mureau pentru fiecare centimetru de adevar castigat. Erau vremuri in care trebuia sa te lupti pentru adevar sau sa arzi pe rug in numele lui.Si oamenii au facut asta.Cu ONOARE. Si lumea s-a miscat.Artistii au pictat, au scris si au cantat povestile lumii desprinse din IUBIRE,CURAJ si ONOARE.Pigmentate cu VIATA si MOARTE.

Era vremea cuvantului.Fascinatia lui era motorul lumii.Si doar cei daruiti si luminati aveau acces la cuvant. Cuvantul ii rasplatea si ii transforma in conducatori.Cei care il foloseau cu grija pretuindu-l au castigat si odata cu ei lumea intreaga.Ceilalti, fanatici si nesabuiti au intors cuvantul impotriva lor si a lumii.ONOARE,CURAJ,IUBIRE si CUVANT. Era vremea lor.Si doar cei luminati si daruiti au slefuit aceste diamante inmultind lumina zorilor lumii....

Au trecut secole peste rasa umana.Cuvantul s-a imultit vazand cu ochii.Incet-incet a devenit o unealta pe care tot mai multi oameni au putut sa o apuce.Unii dinntre ei stangaci, altii furiosi, altii indrazneti sau lacomi dar toti cu fervoarea celui care descopera.Din pacate multi au folosit cuvantul ca pe o unealta a raului. Cele mai urate parti ale oamenilor au inceput sa iasa la iveala.Apoi oamenii au gasit tot felul de mijloace sa pastreze cuvintele.Nimic nu trebuia dat uitarii.Binele si raul, frumosul, schismele, tristetea sau durerea, religia,bolile, sfintii, inventiile, maceluri sau dinastii,masinarii,teatrul, lumea intreaga a inceput sa-si gaseasaca loc pe hartie.Cei slabi si neajutorati odinioara au invatat sa foloseasca unealta.Unii ca sa zboare altii ca sa scurme prin tenebrele propriilor fapturi.

Cuvantul a inceput sa inconjoare lumea cu o viteza uluitoare.Oamenii il aruncau de la unii la altii asemeni unui taciune incins care iti arde mainile...Cuvantul a devenit pe cat de frumos pe-atat de infricosator si periculos...asemeni uraniului gresita lui manuire putea genera dezastre...Apoi intr-o zi oamenii s-au trezit in fata unei minuni nemaivazute pina atunci.Au realizat ca toti la un loc isi pot vedea sau asculta cuvintele unii altora folosind niste ecrane mici, luminoase...minunea se numea simplu Internet.
Mintile oamenilor au explodat.Creativitatea si imaginatia au inceput sa se manifeste din plin.La baza minunii statea bineinteles cuvantul..Evoluat, pervers si hain, angelic si sfredelitor cuvantul se ingrasa zi de zi hranit de dorintele oamenilor de a-si spune unii altora lucruri...cu atat mai mult cu cat minunea potenta cel mai periculos dusman al omului: orgoliul.In cazul nostru orgoliul de a fi in fata, in primele randuri orgoliul vizibilitatii, orgoliul nascut din dorinta de a fi cunoscut de mii de oameni fie macar si in fata unui ecran luminos.

In spatele ecranelor sistemul a inceput sa nasca monstrii. Ei sunt inadaptatii, cei care neaga viata reala, cei carora le e frica sa mai rosteasca cuvantul, incapabili de a-si infrunta interlocutorul si de a-l privi in ochi, neputinciosi in a-si striga durerea sau bucuria in fata lumii reale, in fata oamenilor, speriati pina la moarte de consecinta propriei pareri, incapabili sa-si iubeasca aproapele prin muzica vorbei rostite in ciuda unei imense nevoi de a o face.
Lor internetul le-a devenit adapost, bunker al frustrarilor si temerilor izvorate din cine stie ce trecut, paravan al dorintelor nemarturisite, monstri in razboi cu viata care nu le-a dat puterea personalitatii si frumusetea CURAJULUI.

In fiecare seara monstrii se aduna pe la casele lor si isi deschid ecranele luminoase, unii insetati de cuvintele oamenilor, gata sa le mestece si sa le inghita pentru ca mai apoi sa le scuipe – replici ale demolarii cu orice pret - altii masturbandu-se pe ascuns in fata imaginilor cu femei ideale pe care in viata reala nici macar nu le-ar putea atinge cu privirea...altii intruchipand personaje justitiare pe forumuri de discutii caci da, internetul este apogeul libertatii si o forma superioara de democratie...monstrii stiu ca pot scuipa fara sa fie pedepsiti, isi pot elibera fecalele mintii din spatele anonimatului personalizat de vreo porecla ciudata.

Ei, monstrii, sunt activi aici si manuiesc cu usurinta sabia cuvantului si taie, taie, taie in carne vie, lovesc in tot ce poate fi daramat si latra surd sau sapa santuri in jurul cetatilor solide.Sunt activi, voteaza, se aduna in haite, creaza forumuri, injura, scuipa si isi ling buzele de placere cand sunt luati in seama si reusesc sa semene samanta dicordiei.
Ei sunt cei care manjesc o fecioara adolescentina cu eticheta preacurviei...sunt gata oricand sa dezgroape un mort si sa urineze pe mormantul memoriei lui...ei sunt cei care lovesc in vreun poet efervescent doar ca sa-i vada clatinarea...se bucura de orice insucces...minimalizeza orice reusita evidenta a vreunui alt OM...ei sunt eroii unui razboi pe care il poarta singuri...fara ca macar sa aiba vreun dusman....strigatul luptei lor nu se aude nicaieri si se pierde in neantul ecranelor luminoase...

Diminetile insa, monstrii ies in lume speriati si umili, vlaguiti de ura proferata in timpul noptii, paralizati de viata reala, de contactul cu ceilalti oameni, incapabili de a privi drept in ochi...aici ei sunt nimeni si nimic sunt doar niste clone esuate ale ideii de OM...nu-si gasesc locul si se simt permanent incoltiti de normalitate, transpira brusc cand trebuie sa stranga o mana sau sa urce in lift cu alti oameni,umbla cu capul in jos si cauta sa-i recunoasaca pe cei din aceeasi specie ca sa se adune si sa poata face fata
lumii pina la lasarea serii cand linistea caselor si ecranele luminoase le vor da puterea si curajul sa scuipe si sa improaste din nou ...sunt multi si nefolositori ca buruienile din gradina dar numarul lor creste si odata cu ei creste si dorinta de a demola prin cuvant...de multe ori oamenii ii ignora ii considera un apendice, un organ nefolositor in economia trupului lumii...monstrii se aduna insa si se organizeza si raspandesc ciuma cuvintelor scapati de sub control propagati de minunea comunicarii.
Ei sunt viermii negri ai libertatii de exprimare, ingrasati de idealismul celor care mai cred in decenta.Ei sunt hienele cuvintelor si apendicele pe care il formeaza se umfla pe zi ce trece amenintand cu peritonita.In fiecare seara monstrii se aduna in spatele ecranelor luminoase cautand sa distruga lucruri facute de Oameni.In fiecare seara monstrii se hranesc cu propria fiere.Paradoxal puterea lor este limitata de insasi unealta care i-a facut sa iasa la suprafata.In afara ecranelor luminoase e nevoie de mult mai mult pentru a te face auzit...In afara ecranelor luminoase e viata reala...In viata reala trebuie inca sa Vorbesti ca sa te faci auzit. Acolo in fiecare dimineata ONOAREA si CURAJUL incearca sa nu piarda batalia cu restul lumii...

BIG THANKS!!!!

As vrea sa multumesc (in numele intregii echipe VAMA) tuturor celor prezenti pe 18 august la cantarea din Club Cucharacha( Mamaia ).A fost poate una din cele mai frumoase cantari din ultima vreme si asta datorita voua, un public exuberant, sincer si mishto.Alcoolizat indeajuns cat sa para cea mai frumoasa galerie din liga engleza.Inca o data multumim pentru o seara care ne da putere sa facem muzica in continuare!Thank u for singin along SHOW, PLAY, LOVE!!!!!

VAMA VECHE vs REZONANTA MAGNETICA

Stiti cum functioneaza rezonanta magnetica? Am aflat de curand si sunt fascinat.Se creaza un camp magnetic in jurul unui magnet a carui forta de atractie este de cincisprezece mii de ori mai mare decat atractia gravitationala.Corpul nostru e introdus intr-un fel de “cosciug sf” si in momentul in care se actioneaza campul magnetic atomii de hidrogen din corp se aliniaza si se ordoneaza.O data cu disparitia campului revin la normal. Aceasta aliniere si relaxare da nastere unui semnal pe care computerul il percepe si transforma in semnal digital, apoi pixeli, imagine si astfel se scaneaza tri dimensional tot corpul nostru .Spre deosebire de tomografie rezonanta magnetica nu produce radiatii.Doar camp magnetic.Medicul care mi-a explicat cum functioneaza, iertata-mi fie reproducerea pe alocuri inexacta a procesului, mi-a spus ca daca intri cu un telefon mobil in camera de rezonanta magnetul ti-l smulge din mana si il izbeste cu o forta uluitoare de peretii “cosciugului”pana cand campul e dezactivat.De aceea bolnavii cu proteze metalice sau stimulatoare cardiace nu pot efectua o asemenea investigatie.In America unui bolnav i-a sarit din gura implantul.Nu e basm.Au fost si imagini filmate.
Cred ca Vama Veche are nevoie de o rezonanta magnetica.Ganditi-va la toate fiarele care sustin betoanele turismului local atrase de un imens magnet in functiune.Apocaliptic nu? Fundatii desprinse din pamant, masini zburand prin aer, boxe smulse brusc din prize in care curentul n-a murit si se aude inca vreo zece secunde urletul vreunui manelist celebru, umbrele branduite cu diversi sponsori, scaune de metal, toate intr-un vartej de praf si nisip demn de Catrina sau mai stiu eu ce uragan cu nume de fata de colegiu.Apoi liniste.In urma ar ramane lemnul si piatra din care s-ar putea reconstrui Vama.Si vaietele “agentilor economici” disperati ca rezonatorul le-a nenorocit afacerile.

Cand s-a ingropat iubirea?

Daca peste zece ani ai fi oarba, dintre toate mainile care iti vor fi modelat sanii, le-ai recunoaste pe ale mele? Daca mi-as apropia buzele de urechea-ti cum am facut-o de atatea mii de ori de-mi spuneai ca se aude marea din gura mea infiorata, oare s-ar mai auzi atunci? Mi-ai mai recunoaste limba fierbinte? Printre toate aromele care iti vor fi bantuit dorintele, ti-ai mai aminti mirosul verde-crud-laptos al trupului meu? Ai mai sti ca degetul care iti scrie apasat pe spate “te iubesc” e acelasi pe care il sarutai hazliu inainte sa-ti pui mana sub cap ca sa te conduca in imparatia somnului?

Dintre sutele de pasi care au batut drumul nocturn de la patul tau in bucatarie si inapoi, i-ai mai recunoaste pe ai mei apasati si stangaci?Spune-mi iubita mea...Mi-ai mai recunoaste oftatul, dintr-o mie, cand imi merge greu? Daca mi-ai pipai pielea stransa-n riduri moi imprejurul jurul cotului ai sti ca sunt eu? Dar rasuflarea mea, amestec de tutun si alcool, pacalita cu vreo cinci lame de guma pentru copii? Ai mai recunoaste icnetele tastelor asuprite de mainile mele in noptile in care te culcai mai devreme? Oare nu sunt eu singurul care ma strecuram in pat fara sa-ti tulbur visele?

Ma opresc putin din scris acum... Unde vreau sa ajung cu atatea intrebari la care n-as putea suporta povara raspusului gresit...? Si de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale iubito?De ce-ar mai conta peste ani?Ce ciudati suntem noi oamenii...Ne proiectam fericirea si dramele in viitor, negand iresponsabili prezentul.Caci daca as accepta prezentul iubito, tu n-ar mai trebui, oarba fiind peste zece ani, sa raspunzi la toate incertitudinile unei iubiri ingropate...Dar cand s-a ingropat iubirea? In prezent iubito...In prezent...

MORE PHOTOS

Vartej...



Avion si umbrela

WEEKEND LA MARE

Bulgaria.Prieteni.Masina.Iorgu trage cu mitraliera.Iorgu ai omorit tot in jur ce mai vrei?Cincizeci de kilometri.Drum printre dealuri stancoase.
Parca nu duce nicaieri.Combinatie de stepa ruseasca si Dobrogea uscata.Drum in panta.Brusc marea.Respiratie taiata.Drum ingustat.
Plonjeaza in mare.Terasa.Lemn si piatra.Pe malul marii.Scoici.Rapane.Frigarui de scoici.Scoici in abur cu usturoi.Midii pane.Paine pufoasa.Vin bun.Belea de vin.Traminer.Muscat ottonel.
Ardei copti cu smantana.Rechin.Lumina ireala.Rasete.Kalinka serveste.Kalinka zambeste.Soarele apune.Tot in mare.Amorteala.Cotcodaceala.Barfa de vacanta.De sezon
Esspresso.Iorgu adoarme.Mitraliera tace.Perfect day.43 de euro.50 cu bacsis.

BLASFEMIE

Sa-ti provoci insingurarea este o blasfemie...Este impotriva naturii umane care tinde sa se adune...izolarea ca forma de refuz a lumii exclude dupa parerea mea cel mai frumos si crestinesc sentiment: iubirea pentru aproapele tau. Fuga de semeni nu are nici o legatura cu Iisus. Ce frumos a venit Iisus catre oameni.Ce usor fugim noi cateodata de ei.Sub masca si chipul insinguratului se ascund egoismul, frica si mai tarziu nebunia.Marii insingurati ai omenirii au sfarsit rau.Ce paradox.Omul care a capacitat simultan IUBIREA si URA intregii lumi a sfarsit singur pe cruce.Dar Isus nu s-a insingurat.Isus a fost parasit.Recunostinta nu e apanajul multimilor...

NEXT on VAMA

iata urmatorele concerte VAMA pe luna august

15 aug/costantza/piata ovidiu/ziua marinei/
18 aug/mamaia/club la cucaracha/din ciclul Studio No 7- Jack Daniels/vama accoustic/
19 aug/negresti oas, next to satu mare/open air
23 aug/bucuresti/fratelli social club/Studio No 7- Jack Daniels/vama accoustic/

situatia noului disc vama:

sunt compuse 13 cantece din care sapte au versuri.Trag tare pentru a termina si celelate sase.ne pregatim de lansarea unui nou videoclip in octombrie.pentru ca lansarea propriu-zisa( the vama show) implica cea mai mare fortza logistica de pana acum vom amana lansarea discului pentru februarie 2008.in concerte se canta deja piesele noi.noul clip se va filma in septembrie. candidate sunt trei piese:fotomodele, pe sarma si dement funk.tot in septembrie vom inchide "magazinul" pentru zece zile si ne vom retrage intr-o tabara de creatie inainte de intrarea in studio.incercam sa lansam conceptul de doku-klip.stay tuned.

FEMEILE AU NEVOIE DE... ATENTIE!!!! - continut explicit

Recomandare - Continut explicit. Celor pudibonzi si pretiosi le recomand in lectura inlocuirea cuvantului "pula" cu cuvantul "floare". Sensul va ramane neschimbat. Va multumesc. Nu voi tolera comentarii cu acelasi continut. Decenta pls.


Femeile au nevoie de protectie, tandrete si pula.Barbatii stiu asta dar sunt convinsi ca pula le poate inlocui pe primele doua. Ei nu stiu ca pula este in multe cazuri primul lucru de care femeia s-ar dispensa in cautarea fericirii. Barbatii uita mereu de tandrete si protectie. Uita pentru ca sunt suficienti, invingatori, virili si lipsiti de nuante.Pana si orgasmul e lipsit de nuante la barbati.Nici macar nu il putem mima.Astfel ca prima intrebare care vine in mintea barbatului inselat este: O fi mai bun la pat ca mine? Apoi invariabil: Are pula mai mare? Nici prin cap nu-i trece barbatului suficient, invingator si viril ca adversarul care tocmai i-a luat urma prin asternuturile iubitei a avut mai mult timp, a pus intrebari nerostite demult, a mangaiat, a avut rabdare si a ascultat atent cu blandete in privire. Ce are cheliosul ala cu burta in plus fata de mine? Ala e barbat? Ce dracu are ala in plus? O pula mai mare?

Nu, frate, are mai multi bani! vine invariabil etrnul raspuns. Asa e, de multe ori,zicem si noi. Dar nu despre acele femei si barbati vorbim noi. Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun.

Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat.Cu lacrimi in ochi varsate pe ascuns cand masina ruleaza monoton si ea priveste absent peisajul de pe scaunul din dreapta, femeia va decide sa renunte la pula care ii da fiori de multe ori pe saptamana - nu e de ajuns...El, tinar carierist si stresat, conduce si nu intelege ce dracu ar mai trebui sa faca pentru linistea cuplului.Ca doar depune toate eforturile.Trage masina pe dreapta si se usureaza in plin camp. Se urca inapoi fara sa-si aduca aminte ca ea l-a rugat sa-i aduca puloverul din portbagaj.Vor ajunge in curand la munte.

Undeva la acelasi hotel se vor intalni cu un barbat jovial trecut de prima tinerete dar cu zambet irezistibil si povesti fantastice.Femeile au nevoie de protectie si tandrete.Femeile renunta cel mai usor la pula.Barbatii renunta la tandrete si protectie.Acest razboi surd al neintelegerii va da nastere profitorilor .Cine sunt ei? Pe termen scurt amantii. Pe termen lung cei intelepti si rabdatori.Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi.E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului.Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar...

VOI pentru FLORIAN PITTIS(3)

mara said...
a plecat prea "tanar" dintre noi, lasandu-ne un sfarsit care nu e aici; un cuvant; adio, deci pe curand; un vis de primavara. va multumesc Domnule Florian Pitis pt muzica care va ramane mereu in inima noastra, indiferent de unde ne vei canta.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!

daniela said...
nu cred ca pot eu sa spun ceva despre activitatea acestui mare Om .ne pierdem valorile.....Ii multumesc chear si aici pt un singur lucru The Rolling Stons a vorbit cu atata dragoste despre ei de parca au trait in aceeasi casa .prin intermediul domnului Pittis am cunoscut muzica celor de la stons si m-am indragostit de ea. multumesc desi ..........

petre said...
Nu l-am cunoscut pe domnul Pitis personal, in schimb am un prieten care a lucrat cu dansul direct(la radio 3 net ).Eu stiu doar ca mi-a colorat copilaria.Minunatele clipe pe care le petreceam in fata televizorului ascultand-ul si fiind fascinat de ceea ce vedeam la Telenciclopedia.
Ma bucur doar ca a fost roman, ceea ce ma face si pe mine sa ma simt mandru ca sunt roman si respir acelasi aer cu astfel de oameni...

VOI pentru FLORIAN PITTIS(2)

alchiri said...
As vrea ca oamenii sa nu moara nicioadata-asa imi spuneam cand eram copil....as vrea dar nu se poate...oamenii mor. Oamenii dispar pt totdeauna nu mai zambesc, nu mai rad, nu mai canta, nu te mai imbratiseaza, nu te mai cearta.......mor.
A murit si "Domnul Pittis" nu ne va mai povesti, nu ne va mai canta......dar va ramane in noi cat vom trai si apoi in copii nostri cat vor trai si ei...caci la fiecare ne-a lasat o parte din sufletul sau prin cantecele sale, prin tot ce a facut.
Ca si Tudor iti multumesc "Domnule Pittis" ca m-ai facut partasa la viata ta, la trairile tale, iti multumesc pt curaj, pt tot!

lucien said...
eu o sa-mi amintesc de colibri, de cantecele lui, de vocea de la teleenciclopedia. a fost un artist si un om bun.


Roxi said...
Domnule Pittis, imi doream atat de mult sa te vad, sa te aud la "Folk You"! Nu-mi vine sa cred ca ai murit; a murit "greierasul", personajul meu preferat din celebrul film "Veronica se intoarce".Trist.Mereu vei ramane in mintea romanilor si nu numai.
Cu mult respect,
Roxi

Ambasadoarea said...
Inger,
iti bat copiii
la portile sufletului
Deschideti pumnul-
atinge-i pe par.
In inima mea esti viu
si vibrezi
ca o coarda de vioara
atinsa de vant.
Poet fara voie
renasc intr- o para
si-ti plang norocul
de a-L intalni pe Dumnezeu...


soad said...
"acum nimic nu este ca-n aceea zi de mai" - vis de primavara.....

k3lu said...
ieri a plouat...da, ieri, duminica, cerul a plans...era ploaia care a venit...si le-a contopit pe toate, le-a trasmis celor care "sunt si cugeta" ca simpli "Pitis fani" sa umble, in tenisi albi, cu miros de mar, primavara-n par!!!
"doamna", era tanar si prin vine ii curgea "bunicile si unchii", se hranea cu lapte din "sfarcuri" de cometa...si povestea despre viata, desprea arta...si noi!
s-a stins o stea din galaxie...o stea pe care suntem datori sa o purtam in sufletele noastre...sa intelegem ca s-a dus sus, sus la dreapta Lui, sa-i povesteasca cum este viata intre arta, muzica, sport...sa-i spuna si Lui ca teatrul este viata, sa-i spuna si Lui ce este muzica fara folk sau rock, sa-i povesteasca despre fotbal...
o sa ramai "cu mot", MOTULE, pentru ca am invatat sa traim si sa murim cu tine, frumos, elegant, discret, "colibric".
Iti multumesc, domnule Pitis pentru ca ne-i ridicat nivelul de cultura...pentru ca ne-ai invatat sa ne incaltam in "conversi", pentru ca "folk you", pentru "rolling stones", "woodstock-ul sufletelor noastre", pentru noptile nedormite din vama veche, 2 mai...
iti multumeste un simplu om, care va recita in nopate, urcat pe un ims, undeva aproape de mare:" sunt tanar doamna, tanar", asa cum vei ramane in memoria mea, un om elegant cu parul lung, cu tenisi albi...

Mircea

andreea said...
Si eu cand am auzit vestea am avut un gust amar, mereu veti ramane viu in amintirile noastre prin cantece... Pe antena 2 a fost o emisiune, in memoria Florian Pittis, despre concertul Rolling Stones, povestea lor, despre rock ca este masculin ca versurile se termina cu silabe accentuate, ma uitam si nu imi venea sa cred ca nu mai este printre noi, mi se parea atat de viu, atat de plin de viata, cum zicea si dansu, sunt tanar, mereu tanar, vesel... e trist, acum imi amintesc ce zicea si domnul Octavian Paler " a muri inseamna a te muta intr-o stea" alt om care nu mai e printre noi ... dar am speranta ca le e mai bine acolo intr-o stea ... Dumnezeu sa il odihneasca

Costin Stroie said...
Gata, trag cortina, spectacolul meu s-a sfarsit (...) va rog indreptati-va acum spre casele voastre. In lume e-o veselie mare si ploua si ploua mereu...

Ascultam acest epilog ieri dupa-amiaza, in drum spre Bucuresti... Ploua... Ne vei lipsi, drag prieten...

Noapte-Buna said...
"tine minte : sfarsitul nu-i aici "

si cam atat.

Andrei said...
Pittis s-a dus sa se plimbe printre nori alaturi de Pellea, Caragiu, de Calugareanu, de Mihalea.

make_things_matter said...
nu am cuvinte.

dumnezeu sa-l odihneasca.

Razvan said...
Nu am avut privilegiul/onoarea sa il cunosc. Ce mi s-a inamplat insa a fost ca, din cand in cand, sa stau la o masa invecinata pe la Valea Regilor. Am tras cu urechea, sorbind cu nesat fiecare frantura de cuvant pe care o rostea. Mereu am vrut sa ma duc sa ii strang mana, sa il felicit, insa curajul m-a parasit de fiecare data: Florian Pittis era pentru mine prea mult Led Zeppelin, prea mult Pink Floyd, prea mult Rolling Stones... era prea mult legenda pentru mine.
Poate suna fals, poate e prea tarziu, poate imi fac eu idoli prea usor. Poate doar m-am nascut putin prea tarziu sau putin prea devreme...

~-Mi|-|@i-~ said...
Domnul Florian Pitis...CARPE DIEM! Traiti-va clipa! El si-a trait clipa pana in ultimul moment! Dumnezeu sa-l odihneasca!

VOI pentru FLORIAN PITTIS

E tarziu in noapte.Ma pregateam sa scriu altceva.Ma pregateam inseamna cam de prin jurul pranzului cand am aflat.Am aflat ca Florian Pittis a murit.Ce sec si umilitor suna acest verb.A muri.Primul lucru care mi-a venit in minte a fost caseta cu Pasarea Colibri pe care am terfelit-o in facultate si cevat timp dupa...Nu l-am cunoscut pe Florian Pittis atat de bine incat sa imi permit o comemorare aici si acum.Pe de alta parte importanta acestui om in vietile noastre nu poate trece neobservata mai ales atunci cand ne-a soptit discret "ramas bun".De aceea va invit pe toti cei care vizitati acest blog sau cititi acest post sa ii dati "Motului" ceea ce merita: Dragostea si Amintirea voastra intr-un comentariu...Toate comentariile voastre vor fi publicate pe prima pagina.Eu nu pot scrrie in numele vostru dar o sa incep prin a o face in numele meu.Deci:

Draga Domnule Pittis as vrea sa iti multumesc pentru Pasarea Colibri si pentru tot ce muzica acelor vremuri a starnit in mine.Iti multumesc pentru concertul de la Laptarie in care am stat in fund, cu gura cascata pret de vreo doua ore, intrebandu-ma daca o sa am si eu parte de asa ceva si visand domol...A curs ceva bere in seara aceea in gatul meu de pustan iremediabil.Imi pare rau ca fac parte din multimea de ignoranti care isi aduce aminte de tine la plecare...din fericire insa, atata lume te iubeste in cat absenta gandului meu firav n-ar avea cum sa-ti raneasca memoria.Cu mult drag si respect, un coleg pe nume Tudor.

MEDUZE-INGERI

Urasc sa-mi deschid laptopul.Ma plictiseste asteptarea.Mi-aduce aminte de momentele copilariei in care trebuia sa treaca cinci minute cu periuta de dinti in gura fara sa inteleg de ce.Acum inteleg de ce.Urasc gingle-ul lui Bill Gates.Windows, windows,windows.Urasc sa-mi car bagajele in casa la sfarsit de week-end.Mai ales cand ma intorc de la mare.Mi se pare ca duc marea in apartament si-o sufoc cu perna.Imi place sa ma bag in pat cu cateva fire de nisip rezistente la dus.Unii au in casa fototapete cu plajele lumii.Mi se pare groaznic si generator de depresii.Pozele alea se decoloreaza si ajung sa te obosesca fara sfarsit.Dharma are sase ani si e indragostita lulea de mine.Nu vrea sa recunoasca dar ma iubeste.I-o spun mereu si se bosumfla.Intr-o zi am ramas numai noi doi pe terasa la mare.Dintr-o data mi-a strigat: - Frustratule!!! – Ce-ai spus? zic. – Am spus ca esti un frustratule!- Tu stii ce e aia? – Hai lasa-ma ca ma obosesti!! – Ok.Te las.Da’ maine nu mai inot cu tine! – Tu nu intelegi ca ma obosesti? Mai tarziu adoarme in bratele mele si viseaza meduze-ingeri.Taximetristii nu dau rest.Se cred indreptatiti sa rotunjeasca suma.Dinspre ei viata se vede altfel.Tu esti ala care ai si trebuie sa dai.”Multumesc” iese din discutie.De ce sa multumesti pentru ce ti se cuvine?Portarii institutiilor te intreaba unde mergi de parca e de domeniul evidentei ca tu nu ai ce cauta acolo.Ridica sprancenele la finalul intrebarii si parca le auzi gandurile: Eh? Acuma ce mai spui? Ai vazut ca te-am prins? Nu-si pot ascunde dezamagirea cand afla ca ai totusi o destinatie care corespunde cladirii.Daca as avea timp as gresi destinatia intr-o zi ca sa fac un portar fericit.Atunci poate nevasta lui n-ar mai trebui sa mearga la doua noaptea dupa tigari.Exista o fatalitate pe care nu o pot evita.Nu ajung niciodata sa schimb bateriile de la telecomanda.Ajung mereu in situatia de a ma afla cu ea in mana la zece centimetri de televizor.Televizorul porneste mereu.Si nu schimb bateriile.Dharma are sase ani si ma iubeste.E foarte serioasa in legatura cu asta...Urasc sa-mi deschid laptopul.Pe masura ce imbatranesc oamenii dorm din ce in ce mai putin...Dharma viseaza meduze-ingeri.Trebuie sa-i intelegem pe portarii institutiilor: viata lor se scurge in afara oricarui conflict.

NEW PHOTOS DARLINGS!!!

SIBIU.SINGUR.





PARADOX