In zilele noastre problema rezida in faptul ca fericirea se redefineste cu viteza cu care twitter creste. Astfel, vom fi mereu cu un pas in urma propriei noastre proiectii. Neputinta omului modern sta in desprinderea de propria-i umbra.
Ce sa facem daca traim in urma umbrei noastre, nu mai suntem noi ce dam o directie umbrei ci ea ne indruma pe noi in viata. E prea complicat in zilele noastre sa luam noi propriile decizii, mai bine sa fim calauziti de ceva ce nu se vede, e mai simplu mai usor. Si noua ne place cel mai mult ceea ce este cel mai usor. Iubim prea mult utopicul intr-o lume atat de cruda.
Traim intr-o lume in care nu am fost indragostita niciodata. Greu de crezut dar adevarat.Poate sunt eu insensibila sau poate sunt pur si simplu prea rationala. Cu toate astea apreciez pe cei care reusesc. Si totusi, cand vad ce se intampla in jurul meu parca nici nu mi-as dori. Insa, as incerca sentimentul doar ca pe un sport extrem...recunosc la 24 de ani inca astept acel gol pe care sa il simt cand ma arunc de pe o stanca la un bungee jumping.
Fericirea are multe "chipuri", insa nu l-as aminti decat pe unul singur: prima zi in care iti descoperi libertatea dupa ce ai trait foarte mult timp crezandu-te liber.
Nu cred in fericire,exista doar clipe care te umplu de o stare deosebita cand gravitatia se frange,te inalti si poti zbura fara aripi.Dar aceste clipe sunt atat de fugare...apar si dispar in acelasi moment.Ca sa poti afirma,sunt fericit(a)ar trebui sa se inlantuie,sa formeze minute,ore, zile...Acest lucru nu se va intampla pentru ca constientizezi imediat ca exista gravitatie,si cobori din nou cu picioarele pe pamant.Mi se pare mult mai important ca viata sa fie asezata intr-un echilibru stabil.Sa razi si sa plangi in aceiasi masura,sa iubesti sa sa urasti cu aceiasi patima,sa traiesti fiecare clipa cu intensitate impreuna cu toti oamenii buni si rai la un loc si apoi cand vine vremea,sa mori impacat cu tine insuti si cu lumea intreaga.Oare viata nu este calatoria catre moarte?Daca poti parcurge acest drum fara sa cazi pastrand echilibrul,chiar daca te impiedici,chiar daca esti lovit din fata sau din spate,cred ca e mai important decat sa spui am fost fericit o zi un an... Nimeni nu poate fi fericit o viata intreaga.
Da` ia mai lasa subiectele astea "tabu" si mai hraneste`ne si pe noi cu activitatile tale. Sau astea sunt ?! Fericirea trista? sau cum ? pac pac pac si gata ? :) mai tudor mai tudor ..hai iesi de unde tre sa iesi...odata ! te pup
Eu iti scriu in legatura cu alt subiect decat cel postat pe blog de tine astazi. Am ramas oarecum uimita de aparitiile tale in Z.F. din ultima perioada. Ma bucur si te felicit pe aceasta cale ca ai "intrat" in acest domeniu in care intr-adevar asa cum afirmai cunosti "altfel de oameni" de la care ai ce invata. Iti spun asta pentru ca eu lucrez in domeniu investitiilor, anume sunt Investment Manager la o companie de asigurari si imi desfasor activitatea din pasiune si nu obligatie fata de angajator:).
In schimb nu prea mai stiu nimic despre activitatea ta de artist de teatru si as dori sa-mi recomanzi o piesa unde te pot vedea. Andreea 30ani Bucuresti
Pana la urma de ce trebuie sa ne facem toti cont pe Twitter? Pentru ca asa e trendul? Faptul ca toti vor sa-si faca un cont pe Twitter sau pe Facebook mi se pare un tip nou de totalitarim, iar faptul ca nu ai asa ceva deja te face un fel de paria in ochii celorlalti. Sau asa e cel putin aici in Canada unde locuiesc, pentru ca toate firmele si persoanele scriu tweets-uri (ciripeli) sau pe Facebook. Mi se pare o tampenie sa iti faci publica viata in felul asta. Un politician de aici din British Columbia a fost nevoit sa renunte la candidatura sa in parlamentul provincial pentru ca boul si-a pus o poza indecenta pe contul sau de Facebook.
Ce sa facem daca traim in urma umbrei noastre, nu mai suntem noi ce dam o directie umbrei ci ea ne indruma pe noi in viata. E prea complicat in zilele noastre sa luam noi propriile decizii, mai bine sa fim calauziti de ceva ce nu se vede, e mai simplu mai usor. Si noua ne place cel mai mult ceea ce este cel mai usor. Iubim prea mult utopicul intr-o lume atat de cruda.
RăspundețiȘtergereTraim intr-o lume in care nu am fost indragostita niciodata.
RăspundețiȘtergereGreu de crezut dar adevarat.Poate sunt eu insensibila sau poate sunt pur si simplu prea rationala.
Cu toate astea apreciez pe cei care reusesc.
Si totusi, cand vad ce se intampla in jurul meu parca nici nu mi-as dori.
Insa, as incerca sentimentul doar ca pe un sport extrem...recunosc la 24 de ani inca astept acel gol pe care sa il simt cand ma arunc de pe o stanca la un bungee jumping.
de aceea mi-am creat propria realitate
RăspundețiȘtergerese redefineste dar nu se poate concretiza...iar modernismul nu este obligatoriu...putem alege
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergerehttp://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/08/cititorule-te-respect.html
RăspundețiȘtergereFericirea are multe "chipuri", insa nu l-as aminti decat pe unul singur: prima zi in care iti descoperi libertatea dupa ce ai trait foarte mult timp crezandu-te liber.
RăspundețiȘtergereIn zilele noastre problema rezida in faptul ca fiecare traieste in universul propriu si crede ca este cel general.
RăspundețiȘtergereiarasi tema fericirii....esti obsedat...pacea e mai presus...fericirea e overrated...trebuie sa fi un creier vesnic insetat dupa dopamina
RăspundețiȘtergereda,e luna a 8-a ,ai putea scrie zilnic :)
Nu cred ca fericirea se redefineste ...pentru fiecare din noi fericirea inseamna acel "ceva" care poate pentru altii nu inseamna nimic!
RăspundețiȘtergerenumai suport twitter-ul!!!! nu stiu de ce dar e insuportabil rau si oricum am citit nu mai stiu pe unde ca nu mai e asa la moda...sper si eu :))
RăspundețiȘtergereFericirea omului ....era sa zic "nou", se redefineste cu viteza cresterii lacomiei.
RăspundețiȘtergereNeputinta omului este neputinta visului sau.
Nu cred in fericire,exista doar clipe care te umplu de o stare deosebita cand gravitatia se frange,te inalti si poti zbura fara aripi.Dar aceste clipe sunt atat de fugare...apar si dispar in acelasi moment.Ca sa poti afirma,sunt fericit(a)ar trebui sa se inlantuie,sa formeze minute,ore,
RăspundețiȘtergerezile...Acest lucru nu se va intampla pentru ca constientizezi imediat ca exista gravitatie,si cobori din nou cu picioarele pe pamant.Mi se pare mult mai important ca viata sa fie asezata intr-un echilibru stabil.Sa razi si sa plangi in aceiasi masura,sa iubesti sa sa urasti cu aceiasi patima,sa traiesti fiecare clipa cu intensitate impreuna cu toti oamenii buni si rai la un loc si apoi cand vine vremea,sa mori impacat cu tine insuti si cu lumea intreaga.Oare viata nu este calatoria catre moarte?Daca poti parcurge acest drum fara sa cazi pastrand echilibrul,chiar daca te impiedici,chiar daca esti lovit din fata sau din spate,cred ca e mai important decat sa spui am fost fericit o zi un an...
Nimeni nu poate fi fericit o viata intreaga.
Da` ia mai lasa subiectele astea "tabu" si mai hraneste`ne si pe noi cu activitatile tale. Sau astea sunt ?! Fericirea trista? sau cum ? pac pac pac si gata ? :)
RăspundețiȘtergeremai tudor mai tudor ..hai iesi de unde tre sa iesi...odata !
te pup
Buna Tudor,
RăspundețiȘtergereEu iti scriu in legatura cu alt subiect decat cel postat pe blog de tine astazi. Am ramas oarecum uimita de aparitiile tale in Z.F. din ultima perioada. Ma bucur si te felicit pe aceasta cale ca ai "intrat" in acest domeniu in care intr-adevar asa cum afirmai cunosti "altfel de oameni" de la care ai ce invata. Iti spun asta pentru ca eu lucrez in domeniu investitiilor, anume sunt Investment Manager la o companie de asigurari si imi desfasor activitatea din pasiune si nu obligatie fata de angajator:).
In schimb nu prea mai stiu nimic despre activitatea ta de artist de teatru si as dori sa-mi recomanzi o piesa unde te pot vedea.
Andreea 30ani Bucuresti
Redefinim poate doar cuvantul, niciodata izbavirea. Neputinta-i ultimul pact al necredintei.
RăspundețiȘtergeredoar inghetatele sunt fericite , sunt cele mai linse chestii.
RăspundețiȘtergeream cateva poze de la peninsula. watch! http://www.flickr.com/photos/lampilla/
RăspundețiȘtergerePana la urma de ce trebuie sa ne facem toti cont pe Twitter? Pentru ca asa e trendul? Faptul ca toti vor sa-si faca un cont pe Twitter sau pe Facebook mi se pare un tip nou de totalitarim, iar faptul ca nu ai asa ceva deja te face un fel de paria in ochii celorlalti. Sau asa e cel putin aici in Canada unde locuiesc, pentru ca toate firmele si persoanele scriu tweets-uri (ciripeli) sau pe Facebook. Mi se pare o tampenie sa iti faci publica viata in felul asta. Un politician de aici din British Columbia a fost nevoit sa renunte la candidatura sa in parlamentul provincial pentru ca boul si-a pus o poza indecenta pe contul sau de Facebook.
RăspundețiȘtergereErata: am vrut sa spun "totalitarism" in loc de "totalitarim".
RăspundețiȘtergere