Am intrat pe ultima sută de metri cu spectacolul la care
repet acum. Înainte să vorbesc despre bucuria de a fi din nou pe scenă am să
expun “creditele” producției. Este vorba de piesa Coada ( Line în original) .
Este un spectacol în regia Iarinei Demian, la Teatrul Bulandra, sala Space de
la Grădina Icoanei. Distribuția, în ordinea intrării în scenă: Fleming – Nicodim
Ungureanu/Cristian Crețu, Stephen – Tudor Chirilă, Molly – Mariana
Dănescu/Irina Ungureanu, Dolan – Ion Grosu, Arnall – Radu Gheorghe. Piesa este
o premieră națională a dramaturgului Israel Horovitz important autor
american cu care și-a făcut debutul și Pacino în spectacolul The Indian wants
bronx.
A fost un drum frumos, dar chinuitor. Din păcate în zilele
noastre să fii actor într-un mod profesionist a devenit un lux. Actorii sunt
poziționați la marginea fenomenului social și asta se simte. Există din ce în
ce mai puțin timp pentru teatru, el este confiscat de timpul pentru
supraviețuire. Actorii aleargă în zeci de părți ca să trăiască.
Poate că asta face teatrul mai interesant, întâlnirile
dintre actori mai încărcate de energie, miza mai mare. În condițiile in care e
atât de greu să profesezi această meserie reușita unui spectacol, a unei
producții capătă altă dimensiuni, altă importanță.
Line este o comedie și o tragedie în același timp. Textul
este uluitor și ca orice text bine scris despre condiția umană este un text
mare. În loc să vă satisfac curiozitatea cu un synopsis personal cred că e mai
indicat să reproduc prefața marelui dramaturg Eugen Ionesco scrisă cu ocazia
apariției piesei într-un volum al lui Horovitz, prefață care a lansat textul ca
o rachetă. Piesa s-a jucat neîntrerupt la Paris timp de 22 de ani.
“Israel Horowitz e un
tânăr foarte drăgut, absolut fermecător – un golănaș american tandru. De cum îl
vezi nu poti să nu-l îndrăgești. La fel ca toți oamenii blânzi, la fel ca toti
cei delicați, scrie despre cele mai crude lucruri pe care ni le putem imagina.
Iar acestea sunt operele care sună a adevăr.
Nu am să vă prezint
sau să vă explic piesa de teatru Line. Stati linistiti! Vă voi spune doar că
este unică, nu are actiune, nu se întâmplă nimic, si totusi se întâmplă TOTUL…
Nimic și Totul, este UNICĂ!
Ce anume se întâmplă?
Ei bine, Line ilustrează temele conflictuale. Mai exact, concurența. Puneți
alături doi oameni, doi necunoscuți, apoi trei, patru, cinci… după care
introduceți între ei o femeie. Conflictul va erupe. Acești străini se cunosc
unul pe altul, si fiindcă se știu, se urăsc, se dispretuiesc! Se vor lupta
pentru locul întâi, pe care desigur îl vor pierde, îl vor câstiga și iar îl vor
pierde… din cauza femeii care desigur, luptă și ea pentru primul loc. Cred că
ar fi gata să se omoare între ei, si chiar să moară de la început dacă nu au
altă cale de a ieși pe locul întâi. Desigur, locul întâi este o iluzie. Nici o
linie nu are capăt… Avem nevoie să credem că există un loc
întâi altfel cum am
putea sa avem competiții?
Nu am sa vă spun cât
de mult imi place piesa asta fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales
dacă eu aș fi cel dintâi care am spus-o.
Mai sunt trei zile și ne urcăm pe scenă în fața publicului
pentru confruntarea de care avem deja atâta nevoie. După zeci de repetiții în
care ne-am luptat cu personajele noastre ca să le scoatem la lumină cât mai
vii, cât mai aproape de adevăr, a venit momentul să vi le arătăm . În ce mă
privește sunt îngrozitor de emoționat pentru că iubesc mult acest personaj
căruia i-am dat o mare parte din viața mea în ultimele două luni. Iubesc mult
și acest text de care m-am îndrăgostit la prima vedere.
Repetițiile la Coada au însemnat mai mult decât teatru. Au
fost bune și rele. Câteodată prea multe rele. Alteori prea multe obstacole greu
de depășit. Le-am depășit pe toate până la urmă și iată-ne cu câteva zile
înainte de premieră. Simt dorința aia de nestăpânit de a mă întâlni cu
publicul. Altminteri orice actor rămâne incomplet. Un spectacol fără public e
ca un act sexual neterminat. Sau poate nici măcar nu e un act început.
Nu mai am multe de spus în afara faptului că vă așteptăm la
teatru, dar promit că în zilele care urmează voi mai scrie despre acest
spectacol, despre lucrurile pe care le-am învățat, despre școala de actorie pe
care am deprins-o în ultimile luni, despre caracter, personalitate, tact,
principii și câte și mai câte.
COADA / Teatrul Bulandra / din 12,13 și 14 aprilie