2011

La multi ani! Un an mai bun!

Citesc

O carte mare te face sa vrei sa scrii.

Tablou dintr-o rutina inzapezita

Craciunul a trecut. Magia sarbatorilor e moarta, daca a existat vreodata. Renii au plecat, nu mai sunt sursa de glume. Cele zece milioane de costume ale lui Mos Craciun sunt impachetate si puse bine in camari. Lumina sfanta nu ne mai intra in suflete. Resimtim o usoara apasare gastrica. Nu-si pune nimeni intrebari. Copiii s-au plictisit si privesc cu jind spre alte jucarii mai noi, mai performante. Papusile nu mai traiesc cu anii. Li se rup bratele, li se demodeaza hainele. Oamenii rasufla greu. Mai sunt ceva vizite de facut intre Craciun si Revelion. Fiecare trebuie sa mai primeasca cate ceva. Cati mai sunt? Sunt sase. Ba nu, sunt opt. Si Marcel? Nu vine si Marcel? Trebuie sa-i luam si lui ceva, nu? Da, era sa-l uitam pe Marcel. Nimeni nu trebuie uitat. Schimburi de cadouri. Schimburi de amabilitati. Mai vrea cineva tort? Ti-au placut sarmalele? De unde ai luat vinul asta? Ia stai. Ce mai dau astia la televizor? Vai, ce porcarie, nu se mai satura, unde am ajuns? Mai, noi o sa mergem, ne chemi un taxi? A fost foarte placut ar trebui sa ne vedem mai des. Liniste. Liniste in taxi. Ce parere are Iisus despre toate astea. Incerci sa-l portretizezi, incerci sa-i surprinzi faptura intr-un gand care sa reziste mai mult de cateva secunde. Pentru asta e nevoie de mai multi. Singur e greu sa-l fixezi pe Iisus. Am gresit anul asta, Doamne? Am gresit? Unde am gresit? Cum as putea sa renunt? Cum as putea sa inteleg? Cum as putea sa lupt? Unde-i linistea, unde-i pustia? Unde sa te retragi pentru cateva zile, ca sa pui intrebarile esentiale? Nu sunt pozitiv, Doamne. Nu sunt in rand cu lumea. Suntem grabiti si tristi, Doamne. Nu e timp. Urmeaza alta vizita, alte amabilitati, nu poti refuza, ai promis, nu se face, s-au pregatit oamenii aia... Fiecare vorbeste despre fericirea celuilalt. Orice casa are o Biblie. Asa se cade. Suntem ortodocsi. Biblia nu lipseste din nicio casa. Cel mai vandut roman al tuturor timpurilor. Arareori terminat. Ce paradox. In fiecare casa e o Biblie, dar nimeni nu se mai zbate s-o citeasca cap coada. Nasterea. Nasterea Domnului. Strazile ar trebui sa fie pline de zambete. Lumina a venit, dar n-a intrat. Confundam lumina cu frigul. Deschide fereastra. O sa intre frigul si Lumina odata cu el. Poate ca trebuie sa-ti fie frig ca sa primesti Lumina. Altminteri ramanem in intunericul cald. Iluzia ca e bine. Cititi copiilor Nasterea. Deschideti Biblia si cititi-le. Copiii se vor bucura. Cand citesti cu voce tare povestea Nasterii te trec fiori. Nu va grabiti. Cititi cu voce limpede, asezata, impuneti un ritm anume lecturii. Copiii vor casca ochii mari si veti simti ca impartasiti lumina. Trenul alearga peste pustele inzapezite. E atat de alb, totul in jur. Geamul siroieste pe dinauntru. Trenul traverseaza pustele albe. Din cand in cand, pete neagre reprezentand cate un palc de copaci sau un canton uitat de lume or sirul stalpilor electrici zgarie visul alb al zapezii. Gandurile fug, fug, fug peste intinderea inghetata. Esti un om intr-un tren. E un tren peste pustele albe. N-o sa mai fim singuri niciodata. Nu va mai fi pustiu. Vom fi cu totii impreuna. De-a pururi. De-a pururi impreuna. Craciunul e alb. Trenul alearga nebun peste intinderile inzapezite. Unde se duce trenul asta? Unde va opri?... Ce repede a trecut... Ce repede a trecut totul...

The Vama Show @ Parcul Cismigiu

Credite foto: Luchian Comsa

VAMA @ Kasho, Brasov

Craciunul nu e...

Craciunul nu inseamna cadouri, daca asta inseamna nervi. Craciunul nu inseamna imbulzeala, ci mai degraba retragere. Craciunul nu e goana irezistibila de a fi in rand cu lumea care pune bucatele pe masa "ca asa-i traditia". Craciunul nu e traditie. Craciunul nu e ghiftuiala oarba, nu e napustire hulpava dupa ce ai postit. Craciunul nu e razboi in trafic pentru familie. Craciunul nu e familie daca familia zbarnaie de tensiuni nerostite. Craciunul nu e Mos Craciun in alb si rosu. Craciunul nu e colind cu orice pret, supracantat, la ore nepotrivite. Craciunul nu e o perioada in care "ne deschidem inima ca sa intre lumina sfanta". De ce ar fi inchis in restul anului? Craciunul nu e slogan dulceag sau vorbe mari. Craciunul nu e reamintirea valorilor morale lipsa. Craciunul nu e un program special la televizor. Si nici zambet fals nu e Craciunul. Craciunul nu e prilej de regret ca nu ai cu cine petrece sarbatorile. Craciunul nu e bilant. Craciunul nu e lumina electrica in exces sau bradul pe care te-ai luptat sa-l aduci acasa ca un erou modern. Craciunul nu e lupta. Craciunul nu e promotie. Nu-l gasesti pe rafturile care urla ca e Craciunul. Nu e cozonac, caltabos, toba, sorici sau vin rosu. Craciunul nu e ilustrata si nici fericire tampa impachetata in spoturi publicitare cu reni si Mos Craciuni pentru diferite nise. Craciunul nu e nimic din toate astea. Nu e drum'n base, nici popcorn sau clubbing. Craciunul nu e discoteca si nici fantezie sexuala de iarna. Craciunul nu e bere. Craciunul nu e nimic din tot zgomotul asta surd si disonant ca o orchestra mondiala care se acordeaza la nesfarsit fara sa mai inceapa sa cante. N-are niciun rost asa. Nu e despre asta. Nu pentru mine. Mi-o spun in fiecare an, incercand cu disperare sa inot spre marginile vartejului care ma trage la fund unde in malul vascos zac resturi de sarmale, conserve, reprosuri, un fel de mazga sufleteasca, o inertie vesteda.

Craciunul e altceva. Craciunul este momentul in care s-a schimbat TOTUL. Craciunul e momentul in care Oamenii au descoperit Speranta prin Iubire. Vorbe mari, nu? Da de unde, vorbe prea mici plutind pe Marea Moarta. Dar, pentru ca vorbele astea mici care plutesc in deriva sa ajunga la destinatie si sa umfle panzele celor care mai au curajul sa navigheze, e nevoie sa sarbatorim Craciunul. Pentru EL. Pentru tot ce ne da in fiecare zi. Pentru tot ce uitam sa-i inapoiem.

As fi vrut sa inchei altfel. De fapt, Craciunul nu e nici macar ce am scris eu aici. Nu poti scrie despre Craciun in mijlocul Marii Moarte.

Cadoul meu pentru voi

Acesta este cadoul meu pentru voi. Sunt onorat ca va pot oferi aceasta inregistrare din concertul Ad Libitum de Craciun. Nu am avut niciodata prilejul sa simt ceva atat de intens cantand un colind. Pentru mine timpul s-a largit, s-a dilatat, lumea a incetinit, astfel incat am putut sa VAD din nou in trecut. Acolo, in copilaria mea, cand am cantat prima data Stille Nacht la Biserica Luterana din Bucuresti. Va urez Craciun fericit si o fac si in numele celor de la Ad Libitum. Daca va place, dati mai departe...

ad libitum ft tudor chirila - stille nacht

Asculta mai multe audio clasica