Bilant.2007.

A fost un an ciudat. Am trait intens. Ce am facut anul asta?

Un turneu cu Biloxi Blues in douazeci de orase din tara.
Am finalizat cele zece piese de pe noul disc Vama. Ramane sa intram in studio.

Am facut un blog care a demarat cu o suta de vizitatori in ianuarie si a ajuns la aproape 17OOO in decembrie. Am folosit continut propriu. Fotografii, proza, poezie, comentarii.

Am realizat impreuna cu o echipa minunata Premiile Ioan Chirila, cea de-a treia editie.

Am iubit.
Mi-am facut dusmani. Nu mi-am facut prieteni. Am fost si sunt implicat in continuare intr-un proces dureros cu privire la piesele Vama Veche. Nu l-am intentat eu.

Am cantat si am promovat piesele noi, sase sau sapte piese noi.Am aparut in reviste de scandal si am "hranit" suflete de cititori.

Am infiintat un departament de internet marketing la Agentia de Vise.

Ce n-am facut? Multe..dar vor veni...

A fost un an intens...parca de trecere...spre alt nivel...Multumesc 2007!

Adio 2007.VAMA.Piata Constitutiei/31 decembrie/ 21 30

Ne luam adio de la 2007 in Piata Constitutiei maine 31 dec. Vom canta 5 piese printre care si "Pe sarma".

Care ati mai ramas prin Bucuresti ne vedem acolo!

Laaaaa muuuultiiii aaaniiiiiiii!

Craciun Fericit

Craciunul mai mult decat orice alta sarbatoare este un moment al zambetului.De multe ori romanii uita asta in buluceala egoista din malluri si in lupta acerba soldata cu victoria carnatilor care trebuie dusi acasa la TINE. In casuta unde vei manca porcul, vei bea spritul si vei face bradul.

Daca uitam insa de zambet de lumina pe care colegii de oras ar trebui s-o descopere in ochii nostri suntem mai saraci.Craciunul nu este o sarbatoare individualista este una a comunitatii. Bucuria nasterii lui Isus este a noastra a tuturor Ar trebui sa ne faca sa aruncam cu zambete in stanga si in dreapta. Vreau sa petrec Craciunul intr-un oras in care isi oamenii isizambesc desi nu se cunosc sau se saluta cu politetea venita dintr-un ideal de fericire pe care cu totii il impartasim.

Goana exclusiva si egoista dupa "produsele' care vor asigura 'linistea sarbatorilor" ne face sa uitam ce e mai important. Craciunul e o sarbatoare a spiritului ianinte de a fi o celebrare a porcului. Bradul, cadourile, masa de Craciun sunt doar consecinta unui eveniment care marcheaza inceputurile noastre intru credinta; nasterea lui Isus.
Daca uitam asta nu avem de-a face decat cu un ospat ca oricare altul.

Eu am sa incerc sa zambesc celor care imi ies in cale.

Un prieten de-al meu a dus haine batranilor dintr-un camin.Nu are rost sa va intristez cu imagini pe care le cunoasteti.Cei mai multi dintre locuitorii azilurilor sunt oameni care si-au pierdut familiile sau mai rau, sunt abandonati de acestea, condamnati la singuratate.

Cand prietenul a ajuns la unul dintre ei si i-a propus sa-si aleaga haine dintr-un sac plin, batranul, imbracat la limita acceptabilului, i-a spus; "Nu am nevoie.Am trait mult.Eu sunt foarte bogat.Nu am nevoie de nimic.Mai bine da-le cuiva care are nevoie."

Craciun fericit!

PS. faceti va rog acest exercitiu zilele astea: aruncati zambete necunoscutilor.

Alergatorul. Exercitiu.

Ecranul telefonului arata 12:45.Intra in panica.Isi trage in viteza o pereche de blugi si apuca de pe masa un tricou alb fara mesaj.Cheile.Unde sunt cheile. Conversii intra greu in picioare si nu era timp.Cheile. Parca erau pe masa. Nu, pe canapea. Sub dvd-uri poate. Ah gata uite-le.In baie.Gata inchide usa.Stai. Telefonul. Si lumina. Nu lumina nu mai conteaza. Usa. Yala. Scarile. Le coboara cate doua. Ritmic.Patru etaje.Impinge cu umarul usa blocului. Aer rece.Bun.Fugi! Alearga!. Aleea. Strada. Alearga printre oameni pe trotuar. Respiratia e haotica. La inceput. Nu se regaseste. Fuge repede. Picioarele dor.Se dezmortesc. Masinile curg. Paralel cu el. Fuge mai repede. Fete de oameni se succed rapid. Un zambet. Un hohot. Un gand. O tigara. Un deget in nas. Un copil.Rosu , alb, negru,alb, verde, verde, rosu, alb, gri.Sirul de masini se termina.

Ajunge intr-o intersectie.Prima din zi.Se gandeste o fractiune de secunda.Profita de o ambuscada si traveseaza intersectia in diagonala. O masina franeaza langa el.Nu se uita. Accelereaza.Fuge. Isi aude pasii. Rasufla mai adanc. Si ritmic. Corpul i se destinde.Fuge printre oameni. Sparge un grup galagios de pustani de liceu.Fuste de blugi si rucsace. Striga dupa el.Nu se uita inapoi. Bulevardul asta e frumos, gandeste. Are case, nu blocuri. Fuge. Casele se deruleaza lent. Masini in stanga.
Jaloneaza printre oameni. Un batran cu sacosa si trenci. Ramane in urma.Doi elctricieni in salopete albastre ranjind.Raman in urma. Sare peste catelul unei doamne apoi oportiune libera si alta intersectie. Inaintea ei insa o strada se deschide spre dreapta. Vireaza. E pietruita si pustie. Claxoanele raman in urma ca si cum cineva ar fi inchis o fereastra. Isi asculta respiratia si inghite aer. Ii trece prin cap sa se opreasca o secunda.Gandul ii aduce oboseala. In picioare. Forteaza revenirea. Face stanga. Un butic cu banane.O masina de gunoi. Un tipat.Zgomotul claxoanelor revine.

In zare se deschide o mare de masini. Nu mai e mult pana acolo. Mainile danseaza aiurea.Le aduce pe langa corp. Fuge. Din ce in ce mai tare. Plonjeaza intre masini si-si umple plamanii cu noxe. Fete frumoase de zece ori cat el zambesc de pe blocuri. Copacii sunt rari si goi. Scuipa. Scuipa si alearga. Un chistoc de tigara. O banca. Un xerox. Shaowrma. Fuge printre mirosuri. Semaforul e rosu.Semaforul e rosu.Semaforul erosu. Ce frumoasa e. De ce intra singura intr-un loc atat de urat? Gang. O fractiune de tigan. Batrani. Batrani.Barbat.Oameni.Batrani.Privit de sus dintr-un elicopter sau de pe vreun bloc alergatorul deseneaza "s"-uri, linii drepte si unghiuri cand ascutite semn al unor decizii contradictorii cand drepte care denota siguranta. Inima pompeaza. Fuge, nu se opreste.

Pieptul incepe sa doara. Aerul rece zgarie traheea. Mai e de alergat. Se departeaza de multime si apuca pe niste strazi intortocheate cu case boieresti si multi copaci. Masini parcate ordonat.Respira si inspira la fiecare doua masini.Se opreste!...............................Respiratia alearga inainte.Se incovoaie. Isi sprijina mainile pe genunchi si aplecat priveste in jos. Doua furnici traverseaza o crapatura mare din trotuar.Este liniste. Le urmareste cu privirea. Dispar in canionul din trotuar pentru ca sa apara cateva secunde mai tarziu pe partea opusa. Se indreapta si fuge din nou. Pasii sunt egali. Nu numara, nu gandeste. Alearga. Rupe cu pieptul impins inainte obstacole imaginare.

O strada mai intunecoasa cu o piateta mica. Doua mame imping carucioare imense albe. Trece in viteza. Zambet de prunc pe retina.Inchide ochii putin.Accelereaza.Stie ca se apropie provocarea. Se aude. Mai aproape, tot mai aproape.Nu doar claxoanele.Un murmur care se amesteca printre ele. Sunt oamenii. De data asta sunt multi. Inca o strada. Aluneca. Se redreseaza.Cat pe ce sa cada. Zgomotul se umfla. Aerul se ingreuneaza. Provocarea e aproape. Inima pompeaza. Se pregateste.Din sensul opus se apropie un alt Alergator. Vine tare. Pare speriat. Privirile se incruciseaza. A trecut. Gluga hanoracului inca balanseaza pe retina. Parea speriat.

Ultima strada. Se vad masinile.Inca o suta de metri. Optzeci. Cinci zeci. Douazeci. Alergatorul se izbeste puternic de bulevard.Cat vezi cu ochii in departare masini. Mii de masini care par ca stau.In stanga si in dreapta alte mii de oameni pazesc traficul.Destine in miscare.Sunt multi. O masa mare cenusie. In continua miscare. Alergatorul se arunca intre ei. Sute de chipuri i se desfasoara prin fata ochilor.Cursa pare fara sfarsit. Bulevardul e lung. Inima pompeaza.Nu se vede capatul. Masinile se pierd in zare. Semafoare agatate de aer. Verzi. Rosii.Verzi.

Alearga printre ei. Nimic nu mai doare. Sau asa pare. Pare ca nu doare. Respira repede. Gandurile cad de undeva de sus. Nu le prinde. Nu le apuca. Fuge printre oameni. E greu acum. Fuge strecurat. Si totusi repede. Nu e timp. Nu e timp. Se impiedica. Se loveste de o iubire. Se dezechilibreaza. Vede cerul pentru un moment. Isi revine.Fuge. Sunt multi.Oamenii. Din sens opus. Intra printre masini. Stanga. Dreapta. Stop. O psihoza e gata sa dea peste el. Urlete. Magazine. Isi priveste sufletul. O secunda. Fuge. Uite-o pe ea. Repede. Nu vrea s-o scape. Esarfa rosie. Urmareste esarfa rosie.A aparut din nou. Ii da la o parte. Oamenii curg. Ea intra intr-un gang. Nu ajunge. Fuge. Lasa gangul in urma. Si anii. Saruta-ma. Acum. Dar nu esti tu. Saruta-ma. Dar esarfa rosie? Fuge. Trece pe langa ani. Intoarce capul
.Nu vede nimic.

Capetele oamenilor acopera anii. Incepe sa ploua. Picuri fierbinti de transpiratie raciti de ploaie. Aburii parasesc corpul. Nu mai e oboseala. Nu mai e durere. Fierbinteala ii vijie prin tot corpul. Nu se opreste. Nu are cum. Sare peste un tomberon. Cade. E jos. Respira adanc. Nu il ajuta nimeni. Se inraieste. Se ridica. Muschii gem. Forteaza. Forteaza.In dreapta se deschide o vacanta. Nu face dreapta. E de neoprit.Rasufla greu. Nu mai e rasuflare. E doar un jet de aer care intra si iese din gura necontrolat. Calca prin balti. Stropeste oameni. Se opreste ploaia. Vine primavara. Se face verde. Intersectii blocate. Ani pierduti. Nu e pauza.Pe bulevard. Fuge. Fuge. Isi vede copii.Ii depaseste.Ii lasa in urma nu e timp.Copii plang. El fuge. Ma intorc eu, gandeste.

Mii de masini.In fuga isi cauta telefonul. Il gaseste. Se uita la ceas. 12:45. Fuge. Nu se schimba. Incearca. Depresiile atarna pe blocuri. Inima ii bate in pofte. Doreste. Consuma aer. Fuge. Orgoliul ii da putere. Bulevardul e lung. din ce in ce mai lung. Alta intersectie. de aici nu mai sunt strazi laterale. E doar bulevardul. Fara iesire. Pana in piata mare. Acolo se termina.Acolo se termina...Isi vede anii. Se face vara. Trotuarele sunt fierbinti. Isi arunca tricoul. Pielea e zbarcita.Alearga. Se minte. Isi pipaie pielea.Se minte. Ce fata frumoasa.Vrea s-o sarute. Din fuga. Fata se fereste scarbita. Isi pipaie pielea.Alearga. Nu se mai uita inapoi. Se face seara. Mii de oameni strajuiesc bulevardul. Destine in miscare. Am plecat de acasa pe la 12.Eram grabit. N-am vazut nimic...Doamne, cat am alergat azi...

bedforlove at gmail dot com

bedforlove at gmail dot com

Acest blog are de azi mail. Daca doriti sa-mi scrieti legat de ideile voastre, proiecte, daca doriti sa trimiteti fotografii, planuri, vise, intrebari, sunt binevenite si, probabil, intr-o mica masura voi incerca sa raspund.Nu promit.Nu ar fi fair.

Timp este putin stim cu totii.Dar puteti fi siguri ca acest mail e citit de mine si nu de cineva din echipa agentiei. Limbajul decent este o conditie a comunicarii.

Ideile, scrierile, proiectele ,portretele, fotografiile interesante risca sa apara pe acest blog.


Din lucruri frumoase nu a murit nimeni:)

PS In masura in care doriti sa nu faceti public continutul mailurilor va rog specificati.

Vama.Multumiri.

Pai cam asa ar trebui sa sune: multumiri celor care au apreciat prestatia noastra la Maruta. Si noi credem in aceasta piesa, in mesajul ei si ne bucuram ca mai sunt si altii.

Multumiri celor noi veniti pe blog.Comentariile sunt binevenite in contextul unui limbaj decent.Iubim polemicile. Dar de bun gust. Vulgaritati nu toleram...

Multumim veteranilor care au sprijinit si urmarit aparitiile pieselor de pe noul disc.Aveti inca putina rabdare.Vineeee.

E o gura de aer proaspat de care aveam nevoie, acest entuziasm pentru " Pe sarma".

Din culise:
probele de sunet s-au facut fara clopo(tobe) care era blocat in trafic. Ba chiar ne-am pus problema ca vom fi nevoiti sa cantam cu tobosarul band-ului emisiunii daca Clopo nu ar fi ajuns astfel ca am repetat de vreo doua ori cantecul la probe.

Am baut cu Dan o cafea la bufetul din buftea si am mancat un sandwich cu snitzel de pui fara maioneza. Iubesc atmosfera de bufet.La bar era o fata dragutza si politicoasa.

Echipa lu' marutza e ok mai ales fetele de la makiaj: le-am spus bancul cu jaful de la
banca de sperma.Au murit de ras.

Veveritzele din band sunt vii:) reale si au cantat frumos 18 ani.

Thanx again everyone.

PS. Maruta e foarte ok.

Vama la Marutza

Astazi Vama va interpreta Pe Sarma la show-ul lui Marutza Happy Hour.

Speram sa oferim o bucata buna de live si dupa aia comentam p'acilea.

See U There!!

Perisoare vs Comunicare

Ma apucasem sa scriu dar a sosit ciorba de perisoare. am impresia ca perisoarele sunt o piedica in comunicare. Ma intreb ce mananca baietii astia prin parlament... asta in cazul in care mancarea ar putea sa-ti ia mintile. Desi in ultima vreme am observat ca mintile nu se mai iau, se dau... de bunavoie. in sfarsit...Nu aveam mare lucru de spus era un accident al lui Mos Craciun azi pe la doua...Dar fiind singurul martor nu cred ca as fi fost convingator..Am observat in ultima vreme in oras tot felul de impostori care se dau drept Mos Craciun..Cred ca prichindeii sunt intr-o mare confuzie...va spun eu copii si-a schimbat costumul..e albastru.. NUUU..NUuu acela cu un S galben pe piept..nuuu ala e altu..of...

De mana cu Dumnezeu

Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.

Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...

Ceilalti....

Leul in iarna (2)

Stia si singur ca asa e. Cu cativa ani in urma reusise sa-i faca sa-l lase sa construiasca o piramida de cuvinte in centrul orasului. Era un proiect greu. Mii de cuvinte asezate intr-o ordine numai de el stiuta urmau sa formeze o piramida care in lumina soarelui si a lunii reflecta din diverse pozitii propozitii sau fraze care aveau sa schimbe viata celui care le citea.

Nimeni nu a dat atentie proiectului in faza initiala. Dar fundatia o data terminata si primele cateva mii de cuvinte zidite in corpul piramidei cateva hiene se pare ca trecusera pe la santier intr-o seara cu luna plina. Ceea ce citira le facu sa inteleaga ca piramida odata terminata nimic nu va mai fi la fel. Intr-o prima faza au incercat sa blocheze proiectul ca fiind inutil pentru comunitate. Edilii erau insa convinsi ca era nevoie de o opera de arta de dimensiuni gigantice chiar daca nu intelegeau foarte clar despre ce vorba.

Nu ma deranjeaza cuvintele, mormaia primarul, poa' sa adune acolo toate limbile pamantului. Ati citit, il intreba, capetenia hienelor, inr-o anumita pozitie a lunii sunt adevaruri care sunt convins ca au sa va deranjeze. Primarul se lasa induplecat sa mearga la santier cand luna va fi din nou plina. Era oarecum hilara delegatia aceea a costumelor negre printre skaterii care foloseau santierul piramidei ca baza de free style. Se adunau noptile acolo si pana la venirea gaborilor trezeau linistea cu zgomotul placilor in lupta cu unghiurile.

Aproape gata...

Azi noapte am reusit sa termin versurile a inca doua piese de pe urmatorul disc Vama.La sapte dimineata am reusit performanta de a fi singur in lista mea de messenger. Am dormit trei ore bune si ta taaaammm: sunt fresh and mighty:)

Titlurile de lucru sunt Dumnezeu nu apare la stiri si Sambata seara in oras

In ianuarie intram in studio.Nu ar trebui sa dureze mai mult de doua saptamani.Probabil ca la sfarsitul lui februarie vom avea gata mixat materialul. Asta inseamna ca in martie lansam.

Mi-am comandat ciorba de perisoare si paste cu legume, la birou.Foarte bun.
Pe strada cand am venit un maidanez charismatic hartuia lenes o blonda.

By the way pe 27 decembrie ne vedem in Diesel, dragi clujeni.Si tot in aceeasi zi dar mai devreme ajutam un prieten sa-si popularizeze o cafenea in mall-ul de acolo. Va fi un recital de 45 de minute. ciresele vor fi in Diesel, i guess.

Leul in iarna (1)

Inchise usa, se lipi cu spatele de ea si se prelinse usor pe gresie.Respira usurat si indurerat.
Simtea ca se sufoca.Muscasera din el toata ziua. Bufnita ii spusese ca asa o sa fie. “ E sacrificiul pe care trebuie sa-l faci pentru ca ai incercat sa te desprinzi. Pentru tine apusul soarelui n-o sa fie niciodata linistit. Pentru ca vei fi mereu cu gandul in zori. Sa nu dormi niciodata pe partea stanga ii mai spuse bufnita rotindu-si capul in jurul gatului. Iti apesi inima cu propria greutate".

Ii curgea inca sange din rana pe care o avea pe bratul drept. Se sfarsise o zi grea. Mult prea multe hiene si numai spatii libere. Fusese obligat sa alerge.Aveau grija sa-l tina departe de orice zid care ar fi putut sa-i protejeze spatele. Totusi de cateva ori luase avans mult in fata lor. Asta l-a facut sa se poata intoarce si sa intre in ei. Atunci s-au speriat. A sfartecat o hiena cu o precizie demna de stramosi. Elegant si rapid, mult prea rapid. N-a fost destul pentru a-i descumpani.

Raspandisera in oras zvonul slabiciunii lui si incepusera sa-l vaneze. Lumina lunii mangaia un samovar de argint ramas de la bunici. Era asezat pe o masa rotunda de lemn cu trei picioare. Nu se putea ridica de pe jos. Era bine acum. Era liniste. Cand era mic iubea sa-si priveasca fata deformata in samovar. Taica-sau nu apucase sa-l invete sa muste. Murise fara sa deranjeze pe nimeni intr-o seara de primavara anemica. Nu fusese un vanator destoinic. Era renumit insa pentru eschive si felul inteligent in care-si obosea adversarii. Aproape ca nu mai era nevoie de lovitura finala. Toti spuneau ca taica-sau trecuse prin viata dansand nu muscand. Vanatoarea era pentru el o datorie nu o pasiune. Si leoaicele il iubeau. Nu observa ecranul telefonului, clipind.

Nu erau atat de multe hiene pe vremea tatei, isi spuse. Oare cand s-au inmultit asa? Si cu ce se hranesc? Luna se muta de pe samovar si aluneca usor pe masa apoi pe parchetul alb. Se ridica greu cu un oftat prelung. Inca ii curgea sange. Sufletul mai ramase putin acolo jos. Se indrepta spre frigiderul din bucatarie. Mai avea un rest de vin de la un ospat cu o leoaica tanara. Isi turna un pahar. Apoi puse muzica. Avea un living simplu. Parchet alb. Pereti de un gri deschis. Geamuri mari ca niste vitrine. Obloane grej. O masa lunga din aluminiu si sticla mata undeva in dreapta. In fata ei o canapea gri inchis pe care se intinse cat era de lung. Rafturi rosii si albe ieseau din peretele care desemna fundul incaperii. Carti dv-uri cd-uri pliante, in deordine. Pe acelasi perete se afla televizorul si sculele de muzica. Inchise ochii.

De afara razbateau urletele petrecaretilor. Era vineri. Lumea iesea. El nu vroia sa iasa. Nu avea cu cine. Nu se apropiau de el. Intr-o vreme lupii din vest ii tinusera tovarasie. Dar proiectul acela se terminase. Ar fi vrut sa paraseasa orasul. “ N-o sa poti sa pleci pana cand nu vei termina piramida ii spusese bufnita.Apoi cand soarele se va rasfrange asupra ei orasul va afla adevaruri pe care nici macar
algoritmul tau nu le banuieste. De-abia apoi vor darama piramida. Prea multa lumina” si bufnita isi lua zborul falfaind in noapte.

va urma

Mult zgomot pentru nimic...

...e simplu sa fii derutat daca urmatorul paragraf este undeva in mijlocul unei stiri stufoase:

"Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, în luna octombrie, printr-o hotărâre irevocabilă, că Tudor Chirilă poate interpreta melodiile fostei trupe până la soluţionarea dosarului de fond, adică cel de la Tribunalul Bucureşti."

Nu am facut decat sa citez o parte din stirea Mediafax preluata de presa.

Concluziile le trageti voi.Stirea intreaga e in presa de azi.Identica.Cu cea de ieri:)

Povestea merge mai departe...Precizari pentru voi.

Pana la decizia finala, definitiva si irevocabila mai este.
Ceea ce avem acum este o decizie de prima instanta care nu este executorie. Noi facem apel si de-abia de atunci incolo putem vorbi de o decizie definitiva si ulterior, irevocabila.
Pe de alta parte in luna octombrie exista o decizie definitiva si irevocabila care nu interzice interpretarea operei ai caror co autori suntem, pana la solutionarea procesului de fond.

As vrea sa observati ca nu imi permit si nici nu doresc sa fac vreun comentariu la adresa deciziei de prima instanta tocmai pentru faptul ca avem un proces in derulare si orice comentariu acum mi se pare superfluu.

Povestea merge mai departe...

Pozitia mea cu privire la stirea aparuta in presa pe 10.12.2007, ca urmare a hotararii Tribunalului Municipiului Bucuresti.


Nu este o solutie definitiva. Vom face apel, ne vom face apararile si vom incerca sa dovedim ca solicitarile fostilor membri ai formatiei sunt neintemeiate, lucru pe care l-am dovedit si la Instanta de Fond si Recurs din cadrul procesului de Ordonanta Presedintiala - solutie definitiva si irevocabila.

Mentionez ca drepturile de coautori ale colegilor mei nu au fost incalcate, in conditiile in care organizatorii de spectacole au platit remuneratiile ce se cuvin in baza Legii drepturilor de autor.

E pacat ca din acest proces are de pierdut ideea de Vama Veche. Publicul insa nu are nici o vina. Speram ca, intr-un final, justitia romana in care credem, sa solutioneze echitabil acest caz, fara sa creeze un precedent, care ar risca sa prejudicieze in viitor si artistii, si publicul. Este un proces lung si, pana la o solutie definitiva si irevocabila, ne vedem pe scena!:)

La doctor.

- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana...
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin...asa...
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament...
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus...e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa...ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic...
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist...
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne' urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul...
- Mda, nu e bine...Nu e bine deloc...Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament...o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta...
- Mda...
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata...

Tom Jones putin umflat?

Nu e un blog de barfe acesta dar nu pot sa nu-mi exprim uimirea care frizeza indignarea.
Prin piata zvonurile sunt ca recitalul Tom Jones in Romania, de revelion-romexpo ar costa in jur de 850 mii de euro.

Pai hai sa ne gandim putin: Rolling Stones a costat in jur de doua milioane de dolari in conditiile in care cota de piata este de cateva ori mai mare iar scenotehnica aferenta productiei reprezenta un colos de opt etaje.Echipamentele au venit de afara cu cateva suplimentari locale, insesizabile.

Dupa parerea mea si nu numai a mea un recital Tom Jones cu echipa cu tot nu s-ar putea "duce" peste 200 mii de euro.

Cine incaseaza diferenta? Sau se numeste lobby?:)Sau marile privatizari s-au incheiat?
Pe bune copii...cine incaseaza? Un offshore din Cipru?

- ....

- Auzi?
- Ce?
- N-ai auzit?
- Ce?
- Lumea...se schimba.Face zgomot.
- Nu aud...
- Nu esti atent..
- Nu. Nu aud.
- Fa-mi o poza te rog.
- De ce?
- Mi s-a facut dor de mine.
- Si? Uita-te-n oglinda.
- In oglinda e prezentul. Mi-e dor de cea care eram.
- Ti-e dor de trecut?
- Da.
- De ce?
- Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic..
- Eu iubesc prezentul.
- De ce?
- E imprevizibil.
- Vezi? Suntem diferiti...
- Ce iubesti la mine?
- Tot ce nu pot fi eu..
- Ninge..
- Da.
- O sa cumparam cadouri de Craciun?
- Da.
- O sa fie frumos?
- Da.
- Ca in copilarie?
- Nu.
- De ce?
- Nu vrei sa-ti fac poza aia?

Sambata. Vama Show. In Cabaret.

Cabaret e un bar din centrul istoric pe Blanari. Acolo au facut furori seri de karaoke "live" cu mult spritz, voie buna si fete corporatiste care scapau de inhibitii urcandu-se pe bar.

Acum Cabaret mai are un sediu. Langa terasa Fratelli in baza Tennis Club Bucuresti.Acolo ne vedem sambata.Pe la 23 30. Ne dorim un concert relaxat in care sa cantam mai multe piese noi desi publicul din cabaret nu e un public exclusiv Vama. Dar premizele unei "supercantari" exista. Deci: Ne vedem sambata!!!!

Be there!!!!

Legea drepturilor pacientului

Am trecut printr-o perioada in care am fost nevoit sa aud povesti din spitale.Povesti pe care le stim cu toti si in care difera locatia, boala sau gradul de moralitate al cadrelor medicale.

In spitalele noatre pretul platit pentru sanatate este mare.La propriu el inseamna multi bani.Dar dincolo de bani mai platesti un pret.Acela al umilintei.Starea de pacient te aduce automat intr-o situatie inferioara esti privit cu dispret si ajutat pentru ca, deh, pentru asta sunt ei platiti s-o faca.Indraznesti sa speri la un zambet,informare sau tratament normal.Atunci trebuie sa suplimentezi.

In sfarsit nu va spun nimic nou.Dar ma omoara resemnarea de care suntem cu toti cuprinsi cana ajungem prin spitale.Si as vrea sa stiti ca exista o lege: legea drepturilor pacientului, legea 43/2006.E un inceput in lupta cu responsabilizarea cadrelor fata de bolnavi.

"Boala" in sine este incarcata cu un grad de umilinta al carui cuantum nu mai trebuie supmimentat de oamenii a caror datorie este sa te ajute sa depasesti mai ales in plan psihic momentul.

Desi incompleta dupa parerea mea legea mi se pare un inceput

Maxx aseara.Decembrie ultimul bal.

Foarte frumos la maxx aseara. A fost un public cald si receptiv.Am cantat "Undeva in vama" o piesa prea intima si prea sentimentala penru un alt fel de public.Asa ca va multumim. A fost ultimul bal de boboci anul acesta incheind o suita fericita de noua concerte.

In curand legea pacientului...

Simtiti Craciunul in aer? Sau...

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(10)

Parea o paiata in delir ale carei maini mai lungi decat ale unui om obisnuit desenau prin aer traiectorii ciudate. Parca toata energia sunetelor care nu se mai puteau forma pe corzile lui intepenite de durere si lacrimi se transferase in mainile care tremurau spasmotic.Incepu sa-si piarda echilibrul si se lovea de masinile care inaintau incet.Impasibili soferii il treceau cu vederea.
Nu mai parea constient de sine iar spectcolul pe care il oferea era vrednic de mila cui ar fi avut rabdare sa observe.Gura i se stramba in articulari mute iar ochii fixau oblic niste puncte care il faceau sa para ca priveste in gol.
Devenise o mazeta cu maini isterice, privire tampa si echilibru precar. Toata fiinta lui respira incertitudine si dezechilibru. Broboane de sudoare i se ivisera intre santurile fruntii incruntate.

In vremea asta sufletul fierbea in preaplinul dorintei de a dezvalui oamenilor revelatia iubirii. Corpul nu il mai ajuta insa. I se parea nedreapta neputinta asta de a-si varsa sufletul si vorbele pe strazi.
I se parea nedreapta si o lua ca pe o sicana a destinului.Cu toate astea nu abdica de la ideea de a spune lumii iubire si incepu sa caute alte mijloace de expresie.Tot ce-i venea insa la indemana in dansul grotesc printre masini erau gesturi vecine cu o mima de prost gust ca aceea a copiilor care tocmai au aflat despre joc iar primele lor incercari sunt si cele mai rudimentare.
Desena cu mainile balabanite nesfarsite inimi pe care le unea cu gesturi ridicole sau le sfasia pentru a le reuni din nou.Apoi, brusc, se imbratisa strans si privea spre cer dand ochii peste cap si clatinandu-si trupul cand spre stanga cand spre dreapta.

Nu apuca sa observe cum un barbat solid a carui masina tocmai fusese atinsa in jocul necontrolat al gesturilor coboara sprinten si hotarat.Pumnii venira scurt si bine plasati ca doua ciocane ritmice.Barbatul parea un profesionist obisnuit cu actiunea.Cu o mana il apucase strans de gat pentru a-i domoli tremurul astfel incat pumnii sa nu-si rateze tinta.I se paru ca fata izbeste un zid nevazut si cazu moale pe caldaram.Barbatul scuipa scarbit peste trupul contorsionat si se urca in masina.Purta o geaca de piele neagra si pantaloni de trening ieftini, bleu-marin cu doua dungi albe.Sinucigasul se dezmetici mult mai tarziu privind cerul.Norii isi urmau cursul de la inceputul zilei.Zacea pe trotuar.Lumea trecea pe langa el fara implicare.Pana si lui i se parea normal sa nu fie bagat in seama.

Isi pipai fata.Cand ajunse la buze tresari dureros.Erau umflate.Tot atunci simti gustul sangelui prin papile.Ii amintea de copilarie.Inauntrul lui se facuse gol.Ca si cum toata iubirea care-l coplesise mai devreme si cu care voia sa contamineze intreaga lume, se scursese printr-o gaura nevazuta.
In locul ei se instala confortabil un sentiment de rusine cu care simtea ca nu mai poate si nu mai vrea sa lupte.Rusine pentru spectacolul gratuit pe care il oferise in strada, rusine pentru revelatia penibila care il coplesise mai devreme, rusine la gandul ca cedase unor impulsuri scolaresti acolo sus pe marginea blocului, rusine pentru pumnii care il trezisera brusc la realitate.

Nu apuca sa-si puna problema ca revelatia iubirii era unica solutie si ca oamenii erau prea mici pentru a pune in practica teoria, la unison.Si nu realiza ca nici unul din argumentele in fata carora sufletul lui se umplea de rusine nu statea in picioare in fata resorturilor superbe care il coborasera in strada.Nu realiza decat ca trebuie sa se intoarca-n viteza acolo sus pe terasa.Viteza nu se exprima in frecventa pasilor sau iuteala gesturilor ci mai degraba intr-o luciditate alba, ca raza unui proiector cu lumina inteligenta.



sustin in continuare leziunemedulara.blogspot.com

Next on "Sinucigasul"

Duminica unul din ultimele episoade cu " Sinucigasul.Moartea dupa plutire."
Intre timp vizitati leziunemedulara.blogspot.com