Bilant.2007.

A fost un an ciudat. Am trait intens. Ce am facut anul asta?

Un turneu cu Biloxi Blues in douazeci de orase din tara.
Am finalizat cele zece piese de pe noul disc Vama. Ramane sa intram in studio.

Am facut un blog care a demarat cu o suta de vizitatori in ianuarie si a ajuns la aproape 17OOO in decembrie. Am folosit continut propriu. Fotografii, proza, poezie, comentarii.

Am realizat impreuna cu o echipa minunata Premiile Ioan Chirila, cea de-a treia editie.

Am iubit.
Mi-am facut dusmani. Nu mi-am facut prieteni. Am fost si sunt implicat in continuare intr-un proces dureros cu privire la piesele Vama Veche. Nu l-am intentat eu.

Am cantat si am promovat piesele noi, sase sau sapte piese noi.Am aparut in reviste de scandal si am "hranit" suflete de cititori.

Am infiintat un departament de internet marketing la Agentia de Vise.

Ce n-am facut? Multe..dar vor veni...

A fost un an intens...parca de trecere...spre alt nivel...Multumesc 2007!

Adio 2007.VAMA.Piata Constitutiei/31 decembrie/ 21 30

Ne luam adio de la 2007 in Piata Constitutiei maine 31 dec. Vom canta 5 piese printre care si "Pe sarma".

Care ati mai ramas prin Bucuresti ne vedem acolo!

Laaaaa muuuultiiii aaaniiiiiiii!

Craciun Fericit

Craciunul mai mult decat orice alta sarbatoare este un moment al zambetului.De multe ori romanii uita asta in buluceala egoista din malluri si in lupta acerba soldata cu victoria carnatilor care trebuie dusi acasa la TINE. In casuta unde vei manca porcul, vei bea spritul si vei face bradul.

Daca uitam insa de zambet de lumina pe care colegii de oras ar trebui s-o descopere in ochii nostri suntem mai saraci.Craciunul nu este o sarbatoare individualista este una a comunitatii. Bucuria nasterii lui Isus este a noastra a tuturor Ar trebui sa ne faca sa aruncam cu zambete in stanga si in dreapta. Vreau sa petrec Craciunul intr-un oras in care isi oamenii isizambesc desi nu se cunosc sau se saluta cu politetea venita dintr-un ideal de fericire pe care cu totii il impartasim.

Goana exclusiva si egoista dupa "produsele' care vor asigura 'linistea sarbatorilor" ne face sa uitam ce e mai important. Craciunul e o sarbatoare a spiritului ianinte de a fi o celebrare a porcului. Bradul, cadourile, masa de Craciun sunt doar consecinta unui eveniment care marcheaza inceputurile noastre intru credinta; nasterea lui Isus.
Daca uitam asta nu avem de-a face decat cu un ospat ca oricare altul.

Eu am sa incerc sa zambesc celor care imi ies in cale.

Un prieten de-al meu a dus haine batranilor dintr-un camin.Nu are rost sa va intristez cu imagini pe care le cunoasteti.Cei mai multi dintre locuitorii azilurilor sunt oameni care si-au pierdut familiile sau mai rau, sunt abandonati de acestea, condamnati la singuratate.

Cand prietenul a ajuns la unul dintre ei si i-a propus sa-si aleaga haine dintr-un sac plin, batranul, imbracat la limita acceptabilului, i-a spus; "Nu am nevoie.Am trait mult.Eu sunt foarte bogat.Nu am nevoie de nimic.Mai bine da-le cuiva care are nevoie."

Craciun fericit!

PS. faceti va rog acest exercitiu zilele astea: aruncati zambete necunoscutilor.

Alergatorul. Exercitiu.

Ecranul telefonului arata 12:45.Intra in panica.Isi trage in viteza o pereche de blugi si apuca de pe masa un tricou alb fara mesaj.Cheile.Unde sunt cheile. Conversii intra greu in picioare si nu era timp.Cheile. Parca erau pe masa. Nu, pe canapea. Sub dvd-uri poate. Ah gata uite-le.In baie.Gata inchide usa.Stai. Telefonul. Si lumina. Nu lumina nu mai conteaza. Usa. Yala. Scarile. Le coboara cate doua. Ritmic.Patru etaje.Impinge cu umarul usa blocului. Aer rece.Bun.Fugi! Alearga!. Aleea. Strada. Alearga printre oameni pe trotuar. Respiratia e haotica. La inceput. Nu se regaseste. Fuge repede. Picioarele dor.Se dezmortesc. Masinile curg. Paralel cu el. Fuge mai repede. Fete de oameni se succed rapid. Un zambet. Un hohot. Un gand. O tigara. Un deget in nas. Un copil.Rosu , alb, negru,alb, verde, verde, rosu, alb, gri.Sirul de masini se termina.

Ajunge intr-o intersectie.Prima din zi.Se gandeste o fractiune de secunda.Profita de o ambuscada si traveseaza intersectia in diagonala. O masina franeaza langa el.Nu se uita. Accelereaza.Fuge. Isi aude pasii. Rasufla mai adanc. Si ritmic. Corpul i se destinde.Fuge printre oameni. Sparge un grup galagios de pustani de liceu.Fuste de blugi si rucsace. Striga dupa el.Nu se uita inapoi. Bulevardul asta e frumos, gandeste. Are case, nu blocuri. Fuge. Casele se deruleaza lent. Masini in stanga.
Jaloneaza printre oameni. Un batran cu sacosa si trenci. Ramane in urma.Doi elctricieni in salopete albastre ranjind.Raman in urma. Sare peste catelul unei doamne apoi oportiune libera si alta intersectie. Inaintea ei insa o strada se deschide spre dreapta. Vireaza. E pietruita si pustie. Claxoanele raman in urma ca si cum cineva ar fi inchis o fereastra. Isi asculta respiratia si inghite aer. Ii trece prin cap sa se opreasca o secunda.Gandul ii aduce oboseala. In picioare. Forteaza revenirea. Face stanga. Un butic cu banane.O masina de gunoi. Un tipat.Zgomotul claxoanelor revine.

In zare se deschide o mare de masini. Nu mai e mult pana acolo. Mainile danseaza aiurea.Le aduce pe langa corp. Fuge. Din ce in ce mai tare. Plonjeaza intre masini si-si umple plamanii cu noxe. Fete frumoase de zece ori cat el zambesc de pe blocuri. Copacii sunt rari si goi. Scuipa. Scuipa si alearga. Un chistoc de tigara. O banca. Un xerox. Shaowrma. Fuge printre mirosuri. Semaforul e rosu.Semaforul e rosu.Semaforul erosu. Ce frumoasa e. De ce intra singura intr-un loc atat de urat? Gang. O fractiune de tigan. Batrani. Batrani.Barbat.Oameni.Batrani.Privit de sus dintr-un elicopter sau de pe vreun bloc alergatorul deseneaza "s"-uri, linii drepte si unghiuri cand ascutite semn al unor decizii contradictorii cand drepte care denota siguranta. Inima pompeaza. Fuge, nu se opreste.

Pieptul incepe sa doara. Aerul rece zgarie traheea. Mai e de alergat. Se departeaza de multime si apuca pe niste strazi intortocheate cu case boieresti si multi copaci. Masini parcate ordonat.Respira si inspira la fiecare doua masini.Se opreste!...............................Respiratia alearga inainte.Se incovoaie. Isi sprijina mainile pe genunchi si aplecat priveste in jos. Doua furnici traverseaza o crapatura mare din trotuar.Este liniste. Le urmareste cu privirea. Dispar in canionul din trotuar pentru ca sa apara cateva secunde mai tarziu pe partea opusa. Se indreapta si fuge din nou. Pasii sunt egali. Nu numara, nu gandeste. Alearga. Rupe cu pieptul impins inainte obstacole imaginare.

O strada mai intunecoasa cu o piateta mica. Doua mame imping carucioare imense albe. Trece in viteza. Zambet de prunc pe retina.Inchide ochii putin.Accelereaza.Stie ca se apropie provocarea. Se aude. Mai aproape, tot mai aproape.Nu doar claxoanele.Un murmur care se amesteca printre ele. Sunt oamenii. De data asta sunt multi. Inca o strada. Aluneca. Se redreseaza.Cat pe ce sa cada. Zgomotul se umfla. Aerul se ingreuneaza. Provocarea e aproape. Inima pompeaza. Se pregateste.Din sensul opus se apropie un alt Alergator. Vine tare. Pare speriat. Privirile se incruciseaza. A trecut. Gluga hanoracului inca balanseaza pe retina. Parea speriat.

Ultima strada. Se vad masinile.Inca o suta de metri. Optzeci. Cinci zeci. Douazeci. Alergatorul se izbeste puternic de bulevard.Cat vezi cu ochii in departare masini. Mii de masini care par ca stau.In stanga si in dreapta alte mii de oameni pazesc traficul.Destine in miscare.Sunt multi. O masa mare cenusie. In continua miscare. Alergatorul se arunca intre ei. Sute de chipuri i se desfasoara prin fata ochilor.Cursa pare fara sfarsit. Bulevardul e lung. Inima pompeaza.Nu se vede capatul. Masinile se pierd in zare. Semafoare agatate de aer. Verzi. Rosii.Verzi.

Alearga printre ei. Nimic nu mai doare. Sau asa pare. Pare ca nu doare. Respira repede. Gandurile cad de undeva de sus. Nu le prinde. Nu le apuca. Fuge printre oameni. E greu acum. Fuge strecurat. Si totusi repede. Nu e timp. Nu e timp. Se impiedica. Se loveste de o iubire. Se dezechilibreaza. Vede cerul pentru un moment. Isi revine.Fuge. Sunt multi.Oamenii. Din sens opus. Intra printre masini. Stanga. Dreapta. Stop. O psihoza e gata sa dea peste el. Urlete. Magazine. Isi priveste sufletul. O secunda. Fuge. Uite-o pe ea. Repede. Nu vrea s-o scape. Esarfa rosie. Urmareste esarfa rosie.A aparut din nou. Ii da la o parte. Oamenii curg. Ea intra intr-un gang. Nu ajunge. Fuge. Lasa gangul in urma. Si anii. Saruta-ma. Acum. Dar nu esti tu. Saruta-ma. Dar esarfa rosie? Fuge. Trece pe langa ani. Intoarce capul
.Nu vede nimic.

Capetele oamenilor acopera anii. Incepe sa ploua. Picuri fierbinti de transpiratie raciti de ploaie. Aburii parasesc corpul. Nu mai e oboseala. Nu mai e durere. Fierbinteala ii vijie prin tot corpul. Nu se opreste. Nu are cum. Sare peste un tomberon. Cade. E jos. Respira adanc. Nu il ajuta nimeni. Se inraieste. Se ridica. Muschii gem. Forteaza. Forteaza.In dreapta se deschide o vacanta. Nu face dreapta. E de neoprit.Rasufla greu. Nu mai e rasuflare. E doar un jet de aer care intra si iese din gura necontrolat. Calca prin balti. Stropeste oameni. Se opreste ploaia. Vine primavara. Se face verde. Intersectii blocate. Ani pierduti. Nu e pauza.Pe bulevard. Fuge. Fuge. Isi vede copii.Ii depaseste.Ii lasa in urma nu e timp.Copii plang. El fuge. Ma intorc eu, gandeste.

Mii de masini.In fuga isi cauta telefonul. Il gaseste. Se uita la ceas. 12:45. Fuge. Nu se schimba. Incearca. Depresiile atarna pe blocuri. Inima ii bate in pofte. Doreste. Consuma aer. Fuge. Orgoliul ii da putere. Bulevardul e lung. din ce in ce mai lung. Alta intersectie. de aici nu mai sunt strazi laterale. E doar bulevardul. Fara iesire. Pana in piata mare. Acolo se termina.Acolo se termina...Isi vede anii. Se face vara. Trotuarele sunt fierbinti. Isi arunca tricoul. Pielea e zbarcita.Alearga. Se minte. Isi pipaie pielea.Se minte. Ce fata frumoasa.Vrea s-o sarute. Din fuga. Fata se fereste scarbita. Isi pipaie pielea.Alearga. Nu se mai uita inapoi. Se face seara. Mii de oameni strajuiesc bulevardul. Destine in miscare. Am plecat de acasa pe la 12.Eram grabit. N-am vazut nimic...Doamne, cat am alergat azi...

bedforlove at gmail dot com

bedforlove at gmail dot com

Acest blog are de azi mail. Daca doriti sa-mi scrieti legat de ideile voastre, proiecte, daca doriti sa trimiteti fotografii, planuri, vise, intrebari, sunt binevenite si, probabil, intr-o mica masura voi incerca sa raspund.Nu promit.Nu ar fi fair.

Timp este putin stim cu totii.Dar puteti fi siguri ca acest mail e citit de mine si nu de cineva din echipa agentiei. Limbajul decent este o conditie a comunicarii.

Ideile, scrierile, proiectele ,portretele, fotografiile interesante risca sa apara pe acest blog.


Din lucruri frumoase nu a murit nimeni:)

PS In masura in care doriti sa nu faceti public continutul mailurilor va rog specificati.

Vama.Multumiri.

Pai cam asa ar trebui sa sune: multumiri celor care au apreciat prestatia noastra la Maruta. Si noi credem in aceasta piesa, in mesajul ei si ne bucuram ca mai sunt si altii.

Multumiri celor noi veniti pe blog.Comentariile sunt binevenite in contextul unui limbaj decent.Iubim polemicile. Dar de bun gust. Vulgaritati nu toleram...

Multumim veteranilor care au sprijinit si urmarit aparitiile pieselor de pe noul disc.Aveti inca putina rabdare.Vineeee.

E o gura de aer proaspat de care aveam nevoie, acest entuziasm pentru " Pe sarma".

Din culise:
probele de sunet s-au facut fara clopo(tobe) care era blocat in trafic. Ba chiar ne-am pus problema ca vom fi nevoiti sa cantam cu tobosarul band-ului emisiunii daca Clopo nu ar fi ajuns astfel ca am repetat de vreo doua ori cantecul la probe.

Am baut cu Dan o cafea la bufetul din buftea si am mancat un sandwich cu snitzel de pui fara maioneza. Iubesc atmosfera de bufet.La bar era o fata dragutza si politicoasa.

Echipa lu' marutza e ok mai ales fetele de la makiaj: le-am spus bancul cu jaful de la
banca de sperma.Au murit de ras.

Veveritzele din band sunt vii:) reale si au cantat frumos 18 ani.

Thanx again everyone.

PS. Maruta e foarte ok.

Vama la Marutza

Astazi Vama va interpreta Pe Sarma la show-ul lui Marutza Happy Hour.

Speram sa oferim o bucata buna de live si dupa aia comentam p'acilea.

See U There!!

Perisoare vs Comunicare

Ma apucasem sa scriu dar a sosit ciorba de perisoare. am impresia ca perisoarele sunt o piedica in comunicare. Ma intreb ce mananca baietii astia prin parlament... asta in cazul in care mancarea ar putea sa-ti ia mintile. Desi in ultima vreme am observat ca mintile nu se mai iau, se dau... de bunavoie. in sfarsit...Nu aveam mare lucru de spus era un accident al lui Mos Craciun azi pe la doua...Dar fiind singurul martor nu cred ca as fi fost convingator..Am observat in ultima vreme in oras tot felul de impostori care se dau drept Mos Craciun..Cred ca prichindeii sunt intr-o mare confuzie...va spun eu copii si-a schimbat costumul..e albastru.. NUUU..NUuu acela cu un S galben pe piept..nuuu ala e altu..of...

De mana cu Dumnezeu

Cand esti mic Dumnezeu se plimba cu tine de mana prin lume.Il tii strans.La un moment dat va opriti intr-un loc cu multa lume si culori. Dumnezeu iti spune ca lipseste putin si revine. Te roaga sa-l astepti in locul unde v-ati oprit. Apoi pleaca. Tu astepti putin in loc dar lumea si culorile te atrag catre un balci cu calusei.

Te plimbi te uiti te invarti apoi vrei sa te intorci la locul in care te-a lasat Dumnezeu. Nu mai reusesti.E multa lume si nu stii exact de unde ai plecat. Din acel moment il vei tot Cauta. Stii ca nu te-a parasit dar nu ii mai poti fi atat de aproape. Unii oameni nu parasesc locul si Dumnezeu se intoarce ii ia de mana si merg impreuna mai departe...

Ceilalti....

Leul in iarna (2)

Stia si singur ca asa e. Cu cativa ani in urma reusise sa-i faca sa-l lase sa construiasca o piramida de cuvinte in centrul orasului. Era un proiect greu. Mii de cuvinte asezate intr-o ordine numai de el stiuta urmau sa formeze o piramida care in lumina soarelui si a lunii reflecta din diverse pozitii propozitii sau fraze care aveau sa schimbe viata celui care le citea.

Nimeni nu a dat atentie proiectului in faza initiala. Dar fundatia o data terminata si primele cateva mii de cuvinte zidite in corpul piramidei cateva hiene se pare ca trecusera pe la santier intr-o seara cu luna plina. Ceea ce citira le facu sa inteleaga ca piramida odata terminata nimic nu va mai fi la fel. Intr-o prima faza au incercat sa blocheze proiectul ca fiind inutil pentru comunitate. Edilii erau insa convinsi ca era nevoie de o opera de arta de dimensiuni gigantice chiar daca nu intelegeau foarte clar despre ce vorba.

Nu ma deranjeaza cuvintele, mormaia primarul, poa' sa adune acolo toate limbile pamantului. Ati citit, il intreba, capetenia hienelor, inr-o anumita pozitie a lunii sunt adevaruri care sunt convins ca au sa va deranjeze. Primarul se lasa induplecat sa mearga la santier cand luna va fi din nou plina. Era oarecum hilara delegatia aceea a costumelor negre printre skaterii care foloseau santierul piramidei ca baza de free style. Se adunau noptile acolo si pana la venirea gaborilor trezeau linistea cu zgomotul placilor in lupta cu unghiurile.

Aproape gata...

Azi noapte am reusit sa termin versurile a inca doua piese de pe urmatorul disc Vama.La sapte dimineata am reusit performanta de a fi singur in lista mea de messenger. Am dormit trei ore bune si ta taaaammm: sunt fresh and mighty:)

Titlurile de lucru sunt Dumnezeu nu apare la stiri si Sambata seara in oras

In ianuarie intram in studio.Nu ar trebui sa dureze mai mult de doua saptamani.Probabil ca la sfarsitul lui februarie vom avea gata mixat materialul. Asta inseamna ca in martie lansam.

Mi-am comandat ciorba de perisoare si paste cu legume, la birou.Foarte bun.
Pe strada cand am venit un maidanez charismatic hartuia lenes o blonda.

By the way pe 27 decembrie ne vedem in Diesel, dragi clujeni.Si tot in aceeasi zi dar mai devreme ajutam un prieten sa-si popularizeze o cafenea in mall-ul de acolo. Va fi un recital de 45 de minute. ciresele vor fi in Diesel, i guess.

Leul in iarna (1)

Inchise usa, se lipi cu spatele de ea si se prelinse usor pe gresie.Respira usurat si indurerat.
Simtea ca se sufoca.Muscasera din el toata ziua. Bufnita ii spusese ca asa o sa fie. “ E sacrificiul pe care trebuie sa-l faci pentru ca ai incercat sa te desprinzi. Pentru tine apusul soarelui n-o sa fie niciodata linistit. Pentru ca vei fi mereu cu gandul in zori. Sa nu dormi niciodata pe partea stanga ii mai spuse bufnita rotindu-si capul in jurul gatului. Iti apesi inima cu propria greutate".

Ii curgea inca sange din rana pe care o avea pe bratul drept. Se sfarsise o zi grea. Mult prea multe hiene si numai spatii libere. Fusese obligat sa alerge.Aveau grija sa-l tina departe de orice zid care ar fi putut sa-i protejeze spatele. Totusi de cateva ori luase avans mult in fata lor. Asta l-a facut sa se poata intoarce si sa intre in ei. Atunci s-au speriat. A sfartecat o hiena cu o precizie demna de stramosi. Elegant si rapid, mult prea rapid. N-a fost destul pentru a-i descumpani.

Raspandisera in oras zvonul slabiciunii lui si incepusera sa-l vaneze. Lumina lunii mangaia un samovar de argint ramas de la bunici. Era asezat pe o masa rotunda de lemn cu trei picioare. Nu se putea ridica de pe jos. Era bine acum. Era liniste. Cand era mic iubea sa-si priveasca fata deformata in samovar. Taica-sau nu apucase sa-l invete sa muste. Murise fara sa deranjeze pe nimeni intr-o seara de primavara anemica. Nu fusese un vanator destoinic. Era renumit insa pentru eschive si felul inteligent in care-si obosea adversarii. Aproape ca nu mai era nevoie de lovitura finala. Toti spuneau ca taica-sau trecuse prin viata dansand nu muscand. Vanatoarea era pentru el o datorie nu o pasiune. Si leoaicele il iubeau. Nu observa ecranul telefonului, clipind.

Nu erau atat de multe hiene pe vremea tatei, isi spuse. Oare cand s-au inmultit asa? Si cu ce se hranesc? Luna se muta de pe samovar si aluneca usor pe masa apoi pe parchetul alb. Se ridica greu cu un oftat prelung. Inca ii curgea sange. Sufletul mai ramase putin acolo jos. Se indrepta spre frigiderul din bucatarie. Mai avea un rest de vin de la un ospat cu o leoaica tanara. Isi turna un pahar. Apoi puse muzica. Avea un living simplu. Parchet alb. Pereti de un gri deschis. Geamuri mari ca niste vitrine. Obloane grej. O masa lunga din aluminiu si sticla mata undeva in dreapta. In fata ei o canapea gri inchis pe care se intinse cat era de lung. Rafturi rosii si albe ieseau din peretele care desemna fundul incaperii. Carti dv-uri cd-uri pliante, in deordine. Pe acelasi perete se afla televizorul si sculele de muzica. Inchise ochii.

De afara razbateau urletele petrecaretilor. Era vineri. Lumea iesea. El nu vroia sa iasa. Nu avea cu cine. Nu se apropiau de el. Intr-o vreme lupii din vest ii tinusera tovarasie. Dar proiectul acela se terminase. Ar fi vrut sa paraseasa orasul. “ N-o sa poti sa pleci pana cand nu vei termina piramida ii spusese bufnita.Apoi cand soarele se va rasfrange asupra ei orasul va afla adevaruri pe care nici macar
algoritmul tau nu le banuieste. De-abia apoi vor darama piramida. Prea multa lumina” si bufnita isi lua zborul falfaind in noapte.

va urma

Mult zgomot pentru nimic...

...e simplu sa fii derutat daca urmatorul paragraf este undeva in mijlocul unei stiri stufoase:

"Pe de altă parte, Curtea de Apel Bucureşti a hotărât, în luna octombrie, printr-o hotărâre irevocabilă, că Tudor Chirilă poate interpreta melodiile fostei trupe până la soluţionarea dosarului de fond, adică cel de la Tribunalul Bucureşti."

Nu am facut decat sa citez o parte din stirea Mediafax preluata de presa.

Concluziile le trageti voi.Stirea intreaga e in presa de azi.Identica.Cu cea de ieri:)

Povestea merge mai departe...Precizari pentru voi.

Pana la decizia finala, definitiva si irevocabila mai este.
Ceea ce avem acum este o decizie de prima instanta care nu este executorie. Noi facem apel si de-abia de atunci incolo putem vorbi de o decizie definitiva si ulterior, irevocabila.
Pe de alta parte in luna octombrie exista o decizie definitiva si irevocabila care nu interzice interpretarea operei ai caror co autori suntem, pana la solutionarea procesului de fond.

As vrea sa observati ca nu imi permit si nici nu doresc sa fac vreun comentariu la adresa deciziei de prima instanta tocmai pentru faptul ca avem un proces in derulare si orice comentariu acum mi se pare superfluu.

Povestea merge mai departe...

Pozitia mea cu privire la stirea aparuta in presa pe 10.12.2007, ca urmare a hotararii Tribunalului Municipiului Bucuresti.


Nu este o solutie definitiva. Vom face apel, ne vom face apararile si vom incerca sa dovedim ca solicitarile fostilor membri ai formatiei sunt neintemeiate, lucru pe care l-am dovedit si la Instanta de Fond si Recurs din cadrul procesului de Ordonanta Presedintiala - solutie definitiva si irevocabila.

Mentionez ca drepturile de coautori ale colegilor mei nu au fost incalcate, in conditiile in care organizatorii de spectacole au platit remuneratiile ce se cuvin in baza Legii drepturilor de autor.

E pacat ca din acest proces are de pierdut ideea de Vama Veche. Publicul insa nu are nici o vina. Speram ca, intr-un final, justitia romana in care credem, sa solutioneze echitabil acest caz, fara sa creeze un precedent, care ar risca sa prejudicieze in viitor si artistii, si publicul. Este un proces lung si, pana la o solutie definitiva si irevocabila, ne vedem pe scena!:)

La doctor.

- Sufar de blocuri si de seminte, sufar de praf si de neputinte, sufar de cabluri suprapuse pe cer, sufar de gri si de prea mult fm.Ma doare foarte tare Casa Poporului..
- Va doare zilnic?
- Nu, de vreo trei- patru ori pe saptamana...
- Va doare si noaptea?
- Nu.
- Aplecati-va putin...asa...
- Sunt dependent de esapament, de trotuar ingust si eveniment de sala si antrenament sunt dependent de independent si independent de rationament...
- Stati putin, astea nu sunt simptome grave cele enumerate mai sus...e mai degraba o surmenarea dar partea cu rationamentul ma preocupa...ati luat ceva?
- Pentru rationament am luat neovolutiune fiole dar pentru independenta nu mi-au dat nimic...
- Cine v-a vazut?
- Un medic urbanist...
- Si v-a dat neovolutiune fara intradorinta fiole? De 20 mg?
- Da.
- Ce impostori domne' urbanistii astia.Stiti cate cazuri avem ca dumneavoastra? Sute!Nesimtiti! Au un deal cu casa de aigurari si prescriu doar neovolutiune.Criminali.Priviti des?
- Privesc, cam de doua ori pe saptamana.
- Ce priviti?
- Cerul...
- Mda, nu e bine...Nu e bine deloc...Inhiba procesul de urboforeza si nu mai dati randament...o sa va trec pe anticer. E foarte eficient.Oricum e bine ca ati venit din timp ca altfel cine stie puteati sa faceti un inceput de Kohlinger
- Ce e aia?
- Sindrom de stea moarta...
- Mda...
- Ok. Deci luati ce v-am dat si ne vedem saptamana viitoare.
- Si cu Casa Poporului?
- Daca nu va doare noaptea sau la miscari bruste nu ne ingrijoram deocamdata...

Tom Jones putin umflat?

Nu e un blog de barfe acesta dar nu pot sa nu-mi exprim uimirea care frizeza indignarea.
Prin piata zvonurile sunt ca recitalul Tom Jones in Romania, de revelion-romexpo ar costa in jur de 850 mii de euro.

Pai hai sa ne gandim putin: Rolling Stones a costat in jur de doua milioane de dolari in conditiile in care cota de piata este de cateva ori mai mare iar scenotehnica aferenta productiei reprezenta un colos de opt etaje.Echipamentele au venit de afara cu cateva suplimentari locale, insesizabile.

Dupa parerea mea si nu numai a mea un recital Tom Jones cu echipa cu tot nu s-ar putea "duce" peste 200 mii de euro.

Cine incaseaza diferenta? Sau se numeste lobby?:)Sau marile privatizari s-au incheiat?
Pe bune copii...cine incaseaza? Un offshore din Cipru?

- ....

- Auzi?
- Ce?
- N-ai auzit?
- Ce?
- Lumea...se schimba.Face zgomot.
- Nu aud...
- Nu esti atent..
- Nu. Nu aud.
- Fa-mi o poza te rog.
- De ce?
- Mi s-a facut dor de mine.
- Si? Uita-te-n oglinda.
- In oglinda e prezentul. Mi-e dor de cea care eram.
- Ti-e dor de trecut?
- Da.
- De ce?
- Trecutul e sigur. Acolo nu mi se mai poate intampla nimic..
- Eu iubesc prezentul.
- De ce?
- E imprevizibil.
- Vezi? Suntem diferiti...
- Ce iubesti la mine?
- Tot ce nu pot fi eu..
- Ninge..
- Da.
- O sa cumparam cadouri de Craciun?
- Da.
- O sa fie frumos?
- Da.
- Ca in copilarie?
- Nu.
- De ce?
- Nu vrei sa-ti fac poza aia?

Sambata. Vama Show. In Cabaret.

Cabaret e un bar din centrul istoric pe Blanari. Acolo au facut furori seri de karaoke "live" cu mult spritz, voie buna si fete corporatiste care scapau de inhibitii urcandu-se pe bar.

Acum Cabaret mai are un sediu. Langa terasa Fratelli in baza Tennis Club Bucuresti.Acolo ne vedem sambata.Pe la 23 30. Ne dorim un concert relaxat in care sa cantam mai multe piese noi desi publicul din cabaret nu e un public exclusiv Vama. Dar premizele unei "supercantari" exista. Deci: Ne vedem sambata!!!!

Be there!!!!

Legea drepturilor pacientului

Am trecut printr-o perioada in care am fost nevoit sa aud povesti din spitale.Povesti pe care le stim cu toti si in care difera locatia, boala sau gradul de moralitate al cadrelor medicale.

In spitalele noatre pretul platit pentru sanatate este mare.La propriu el inseamna multi bani.Dar dincolo de bani mai platesti un pret.Acela al umilintei.Starea de pacient te aduce automat intr-o situatie inferioara esti privit cu dispret si ajutat pentru ca, deh, pentru asta sunt ei platiti s-o faca.Indraznesti sa speri la un zambet,informare sau tratament normal.Atunci trebuie sa suplimentezi.

In sfarsit nu va spun nimic nou.Dar ma omoara resemnarea de care suntem cu toti cuprinsi cana ajungem prin spitale.Si as vrea sa stiti ca exista o lege: legea drepturilor pacientului, legea 43/2006.E un inceput in lupta cu responsabilizarea cadrelor fata de bolnavi.

"Boala" in sine este incarcata cu un grad de umilinta al carui cuantum nu mai trebuie supmimentat de oamenii a caror datorie este sa te ajute sa depasesti mai ales in plan psihic momentul.

Desi incompleta dupa parerea mea legea mi se pare un inceput

Maxx aseara.Decembrie ultimul bal.

Foarte frumos la maxx aseara. A fost un public cald si receptiv.Am cantat "Undeva in vama" o piesa prea intima si prea sentimentala penru un alt fel de public.Asa ca va multumim. A fost ultimul bal de boboci anul acesta incheind o suita fericita de noua concerte.

In curand legea pacientului...

Simtiti Craciunul in aer? Sau...

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(10)

Parea o paiata in delir ale carei maini mai lungi decat ale unui om obisnuit desenau prin aer traiectorii ciudate. Parca toata energia sunetelor care nu se mai puteau forma pe corzile lui intepenite de durere si lacrimi se transferase in mainile care tremurau spasmotic.Incepu sa-si piarda echilibrul si se lovea de masinile care inaintau incet.Impasibili soferii il treceau cu vederea.
Nu mai parea constient de sine iar spectcolul pe care il oferea era vrednic de mila cui ar fi avut rabdare sa observe.Gura i se stramba in articulari mute iar ochii fixau oblic niste puncte care il faceau sa para ca priveste in gol.
Devenise o mazeta cu maini isterice, privire tampa si echilibru precar. Toata fiinta lui respira incertitudine si dezechilibru. Broboane de sudoare i se ivisera intre santurile fruntii incruntate.

In vremea asta sufletul fierbea in preaplinul dorintei de a dezvalui oamenilor revelatia iubirii. Corpul nu il mai ajuta insa. I se parea nedreapta neputinta asta de a-si varsa sufletul si vorbele pe strazi.
I se parea nedreapta si o lua ca pe o sicana a destinului.Cu toate astea nu abdica de la ideea de a spune lumii iubire si incepu sa caute alte mijloace de expresie.Tot ce-i venea insa la indemana in dansul grotesc printre masini erau gesturi vecine cu o mima de prost gust ca aceea a copiilor care tocmai au aflat despre joc iar primele lor incercari sunt si cele mai rudimentare.
Desena cu mainile balabanite nesfarsite inimi pe care le unea cu gesturi ridicole sau le sfasia pentru a le reuni din nou.Apoi, brusc, se imbratisa strans si privea spre cer dand ochii peste cap si clatinandu-si trupul cand spre stanga cand spre dreapta.

Nu apuca sa observe cum un barbat solid a carui masina tocmai fusese atinsa in jocul necontrolat al gesturilor coboara sprinten si hotarat.Pumnii venira scurt si bine plasati ca doua ciocane ritmice.Barbatul parea un profesionist obisnuit cu actiunea.Cu o mana il apucase strans de gat pentru a-i domoli tremurul astfel incat pumnii sa nu-si rateze tinta.I se paru ca fata izbeste un zid nevazut si cazu moale pe caldaram.Barbatul scuipa scarbit peste trupul contorsionat si se urca in masina.Purta o geaca de piele neagra si pantaloni de trening ieftini, bleu-marin cu doua dungi albe.Sinucigasul se dezmetici mult mai tarziu privind cerul.Norii isi urmau cursul de la inceputul zilei.Zacea pe trotuar.Lumea trecea pe langa el fara implicare.Pana si lui i se parea normal sa nu fie bagat in seama.

Isi pipai fata.Cand ajunse la buze tresari dureros.Erau umflate.Tot atunci simti gustul sangelui prin papile.Ii amintea de copilarie.Inauntrul lui se facuse gol.Ca si cum toata iubirea care-l coplesise mai devreme si cu care voia sa contamineze intreaga lume, se scursese printr-o gaura nevazuta.
In locul ei se instala confortabil un sentiment de rusine cu care simtea ca nu mai poate si nu mai vrea sa lupte.Rusine pentru spectacolul gratuit pe care il oferise in strada, rusine pentru revelatia penibila care il coplesise mai devreme, rusine la gandul ca cedase unor impulsuri scolaresti acolo sus pe marginea blocului, rusine pentru pumnii care il trezisera brusc la realitate.

Nu apuca sa-si puna problema ca revelatia iubirii era unica solutie si ca oamenii erau prea mici pentru a pune in practica teoria, la unison.Si nu realiza ca nici unul din argumentele in fata carora sufletul lui se umplea de rusine nu statea in picioare in fata resorturilor superbe care il coborasera in strada.Nu realiza decat ca trebuie sa se intoarca-n viteza acolo sus pe terasa.Viteza nu se exprima in frecventa pasilor sau iuteala gesturilor ci mai degraba intr-o luciditate alba, ca raza unui proiector cu lumina inteligenta.



sustin in continuare leziunemedulara.blogspot.com

Next on "Sinucigasul"

Duminica unul din ultimele episoade cu " Sinucigasul.Moartea dupa plutire."
Intre timp vizitati leziunemedulara.blogspot.com

SOS!!Fara Cuvinte!!!Hai sa ajutam cumva!!!

Mergeti sa cititi!!atat!!E o poveste dureroasa si trista printre miile din ziua de azi!Daca rezonati in vreun fel la ea faceti ce puteti, daca nu, macar trimiteti linkul mai departe leziunemedulara.blogspot.com

M-am ocupat cu fericirea (2)

- Bai esti nebun? Nu se poate ma manca-ti-as sa stea trei zile-n vama ca n-ati ajuns voi cu hartiile!Ce ma? Ba esti prost? Deci tu-mi spui mie acum ce sa fac? Adica tu-mi tii blocat un tir cu doispe modele de gresii-n vama, astia ma fut pe mine la birou ca sta proiectu pentru ca n-au aia din ce alege si tu-mi dai lectii de timing pe banii mei..Pe banii mei bai boule ca io te-am sunat..

Tanarul travereseaza parcul vociferand.Foloseste gesturi largi de parca l-ar ajuta asta sa comunice mai bine.Din cand in cand se opreste in loc semn ca la celalat capat al undelor interlocutorul lui tocmai a spus vreo prostie sau mai rau vreo enormitate. Omul nostru ridica vocea si priveste in jur de parca toata conversatia ar trebui sa stea sub semnul discretiei si el nu reuseste sa respecte conventia.

Poarta un costum gri british-banking oarecum in contrast cu discursul pe alocuri mitocanesc.Nu pare un baiat needucat.Cara in spate un rucsac depiele negru: - Bai esti dobitoc! Tu trebuia sa fii cu hartiile alea in vama ca-mi tii un tir acolo intelegi?? Ce cacat ma iei ma cu procedurile tale? ma fut pe procedurile tale bey!!Ai termen de livrare in contract si l-ai depasit cu trei zile si mi-o iau io ca-s prost si fac afaceri cu tine...Ce mah?? Momentul pare culminant caci tanarul simte nevoia sa se aseze si nimereste pe banca invaluita de linistea serena a batranului nostru.Se aseaza brutal trantind rucsacul intre el si batran cu vocea gatuita de nervi si neputinta:
- Bai nene, bai tu chiar vrei sa ma faci la nervi? Bai cretinule daca tiru ala nu e maine seara-n Bucuresti io o belesc rau si mor cu tine de gat taran basit ce esti.Era bine cand ti-am dat businessul asta bai jigodie?Ca aveai un cacat de camion de sase tone parnaie de om care esti...deci fii atent GATA!!!GAATAAA!! Bey! maine seara sa am tiru-n Bucuresti si degetul mare apasa cu sete butonul rosu al telefonului in timp ce buzele rostesc suierand un "futu-ti gura ma-tii de jegos"

Linistea se asterne din nou peste parcul in care batranul nostru privea linistit in zare.Langa el tanarul in costum gri inca rasufla greu in urma luptei telefonice.Batranul tace.Rusinat oarecum de iesirea prea zgomotoasa tanarul intoarce de cateva ori capul catre dreapta sa incercand sa-l intuiasca pe omul de langa el.L-o fi deranjat? Ar trebui sa-i zica ceva? Nemiscarea batranului e insa paralizanta. Tanarul da sa-si apuce rucsacul si sa plece.Ceva insa il tine in loc...simte ca nu poate pleca fara a lamuri daca urletele lui au stricat sau nu linistea omului de pe banca.Batranul insa nu pare deranjat.Nu isi dezlipeste privirea din punctele lui imaginare.Tanarul decide brusc:

- Ma scuzati da' aveam o problema si..ma scuzati ca v-am deranjat.
- Nu-i nimic rosteste batranul intorcandu-si privirea albastra. Se intampla...
- Mama ce zi am avut, indrazneste tanarul din nou.
- Grea, incuviinteaza batranul.
- Da, foarte.Deci nu v-am deranjat , scuze inca o data..
- Stai linistit..Sa stii ca daca nu avea avizul facut la zi aia nu-l lasa cu tiru sa intre in tara.Si pe marfa noua avizele se dau mai greu...da stii si tu asta, doar ca tu ai nevoie de marfa si gata.Eh, asta-i cu graba asta.Sa-l multumesti pe ala sau pe alalalt.Mda...Batranul isi reia pozitia privind in zare.Tanarul e vizibil surprins.

- Lucrati in transportu' de marfa sau ce...
- Nu. Nu mai lucrez demult.
- Sunteti pensionar?
- Nu, nu sunt.Nu am carte de munca de vreo treizeci de ani.Am avut.
- Pai si..iertat-ma din ce traiti..
- Am copii.
- Ah.Mishto.Pai si cu ce v-ati ocupat?Ce meserie aveati?
- M-am ocupat cu fericirea.

Tanarul se gandeste ca omul e nebun.Ce zi, isi spune, am un tir blocat in vama si stau langa un nebun batran care se ocupa cu fericirea..- V-ati ocupat cu fericirea?
- Nu in mod direct.Am lucrat in telecomunicatii.La vremea mea am facut mult rau oamenilor din jur pana cand intr-o zi am realizat ca eu n-o sa fiu niciodata fericit.Atunci am decis ca trebuie sa-i fac fericiti pe altii.Pe cat mai multi.Altminteri ar fi trebuit sa ma omor.Pentru ca eu aduceam raul cu mine.
- Raul? Wow, ce tare...Da' ce erati vreun profet al raului? Si de ce erati nefericit?
- Nu ai timp.Ai un tir in vama, clienti nervosi un partener de afaceri prost, n-ai timp de povestile mele. Mergi.
- Poate imi fac timp si va ascult.Batranul rade...
- De ce radeti?
- Pentru ca tocmai am inceput sa te fac fericit...Apoi isi reia linistit privitul in zare.Frunzele isi continua alene drumul spre pamant.Cerul isi inchide incet, incet albastrul.

Am visat...

Am visat azi noapte un copil care ma iubea foarte tare...Alerga dupa mine printr-o casa mare, boiereasca,cu multe camere si holuri intortocheate..de fiecare data cand ne intalneam prin casa imi sarea in brate si se lipea strans de mine...Apoi cand plecam de langa el cu diverse treburi prin colturile cladirii incepea sa planga..Era mai multa lume in casa mare dar nimeni nu reusea sa-l linisteasca pe copilul care plangea pentru ca plecam de langa el..departe de el pentru cateva minute un dor dureros mi se cuibarea la nivelul sternului si se topea cateva minute mai tarziu in imbratisarea copilului cu bucle blonde...


PS. Ma duc la premiile Jetix.M-au nominalizat copii.Dar nu cred ca visul are vreo legatura.Copilul din visul meu nu privea Jetix.

In curand

Scuze tuturor, am lipsit ceva timp, dar nu prea mult, zic eu. Mai lasati-ma putin sa ma odihnesc dupa zilele "tulburi" cu Premii, lansari de carte si blocaje prin trafic.

In curand textele la piese noi, finalul sinucigasului si debutul la noi opere literare plus un nou concept : "poem despre ospatarita"

Am fost la Carturesti...in cautarea acestui bulgare de foc

...de astazi de la ora 17 puteti gasi in libraria Carturesti(Arthur Verona 13 langa cinema Patria) cele mai frumoase pagini ale lui Ioan Chirila adunate intr-un volum intitulat In cautarea acestui bulgare de foc...

Adresam aceasta carte mai ales celor care nu au avut ocazia sa se confrunte cu stilul si povestile tatalui meu si cred ca pe acest blog sunt destui..din cauza varstei:)nu prea inaintate...

Veti descoperi, povesti superbe si un stil minunat...sunt povesti pe care le citeam in manuscris sorbind hartiile care ieseau in ordine din masina de scris a tatalui meu...apoi dupa cateva zile de pauza intrebam.. hai, ma tata, nu mai scrii? Vreau sa stiu ce s-a mai intamplat...

M-am ocupat cu fericirea (1)

Este o zi luminoasa de septembrie intr-un parc din aceasta tara.Un parc cu alei umplute de pietrisul acela din care vara se ridica praful atzitzat de rotile groase de cauciuc de la tricicletele copiilor care pedaleaza furibund in timp ce mamele lor ii supravegheaza agale cotcodacind pe vreo tema a zilei. Acum este frig si parcul e aproape gol. Bancile verde-ros asteapta impasibile vreo povara umana.De undeva dinspre leagane se aude scartaitul balansoarelor exploatate de niste adolescenti chiulangii cu voci in schimbare.

Frunzele copacilor trec prin perioada aceeea de indecizie asupra desprinderii. Unele aleg sa mai ramana tematoare si aurii intr-o legatura precara cu crengile.Celelalte exerseaza caderea libeara in spirale line si completeaza inceputul unui covor care va acoperi pamantul.Cerul este albastru.Pe una din bancile de mai sus un batran imbracat intr-un palton gri priveste calm spectacolul zilei. Pare inca in putere si sub trunchiul in pozitie sezanda poti intui o statura atletica.

Fata ii e brazdata de riduri care se risipesc dinspre baza ochilor precum undele unui lac nemiscat in care tocmai ai aruncat o piatra.Mainile impreunate asezate in poala si ochii albastri care nu clipesc accentueaza senzatia de liniste interioara care se risipeste in aerul zilei.

(va urma)

Instructiuni de linistire a sinelui

Muchiile trebuie sa fie drepte.Perfect drepte. Imperfectiunea dauneaza ochiului atunci cand nu este asumata. Cum spuneam: muchiile trebuie sa fie drepte. Peretii albi, de un alb laptos care sa imi creeze o senzatie de burete. Apoi lumina trebuie sa fie difuza, filtrata. Nu trebuie sa ii vedem sursa. Ar fi obositor. Podeaua ca de ceara translucida dintr-o rasina de calitate. Din loc in loc, incastrate in podea la acelasi nivel, forme geometrice de aluminiu sparg monotonia alba.

Camera nu are o usa evidenta si asta iti da o senzatie de neliniste. Atenuata de un scaun rosu din lemn lacuit. Nu e un rosu arzator este un rosu sangeriu. Nu e plasat chiar in mijlocul camerei.Undeva spre nord-vest aproape de centru.Ca dintr-o camera alaturata se aud sunetele unei pianine hodorogite. Nu se canta la pian. Sunt mai degraba incercari nesigure izvorate din degetele unui copil curios. Sunetele sunt astfel inegale in intensitate. Egale in ritm. Ca distanta.

Langa scaunul rosu alegeti sa puneti orice obiect va trece prin cap. Pe masura ce veti auzi notele pianului obiectul se va topi inr-ul lichid argintiu, fierbinte asemenea mercurului. Podeaua se va topi la randu-i si se va forma o gaura. Daca va apropiati si priviti prin gaura lasata in urma de argintul fierbinte, veti vedea stelele...

Premiile Ioan Chirila

Premiile Ioan Chirila isi vor desemna castigatorii luni 26 noiembrie la Ateneul Roman.Este o intreprindere nascuta din entuziasmul unei zile de septembrie acum trei ani...A fost un drum greu din care nu de putine ori am iesit sifonati de ciocnirile orgoliilor breslei.

Cu toate astea incapatinarea de a duce mai departe un nume si o idee ne-au dat energie sa rezistam. Si am rezistat. Premiile au crescut in notorietate, in cantitate.Suntem convinsi ca sunt premiati cei mai buni.Nu e un articol mobilizator acesta.Simteam doar nevoia sa impartasesc cu cei care citesc sentimentul implinirii in lupta pentru un scop
si sa multumesc unei echipe mici si inimoase care si-a pus nervii la bataie si s-a implicat in acest proiect mai presus de datoria de serviciu.

Si uite asa am avut peste 150 de candidati la Talentul Anului, am acordat saptamanal un premiu pentru fotografie(cate un box de Ursus) pe situl ioanchirila.ro, avem premii pentru gazetari in valoare de 17000 de euro, un spectacol de exceptie onorat de maestrul Dan Grigore si de coregraful Mihai Petre, cateva momente ale trupei Passpartout si nu in ultimul rand prilejul de a aduna lumea sportului si a culturii la un pahar de sampanie intr-o seara de noiembrie.

Peste toate astea si poate cel mai important este ca acum la opt ani de la moartea lui Ioan Chirila putem anunta lansarea (vineri la libraria Carturesti) unui volum ce cuprinde cele mai frumoase scrieri ale sale adunate intr-o carte de aproape 200 de pagini intitulata "In cautarea acestui bulgare de foc..."

601. Pentru studentzi:)) Cu drag!!!

Acum cateva luni am primit invitatia de a face o piesa pentru un sitcom despre studenti. Se numea 601. Din pacate sitcom-ul nu s-a mai realizat.Am ramas cu piesa.Si am zis ca e pacat sa ramanem doar noi cu ea. E o piesa compusa de Tudor Chirila si Gelu Ionescu. Sigur ea respecta niste sabloane comerciale si un brief al producatorilor.

Ideea e sa il transformam intr-un viral. "Obligatia" ta sau rugamintea noastra : asculta-l si da-l mai departe unui, viitor, actual sau fost student. Pe naiba! Daca-ti place da-l la toti prietenii tai!! Sa cante muzicaaa!!!

Nu ma duc la vot.

Primul om care a visat despre o Europa unita a fost Napoleon. A ajuns s-o si implineasca pana la un moment dat intr-o maniera cruda si dictatoriala. Austerlitz, Weimar, Potsdam, Borodino sunt tot atatea batalii istorice dintr-o epopee care prefigura Europa de azi. Se spune ca in cortul de la Borodino Napoleon redacta "Statutul Comediei Franceze".Iarna ruseasca a pus capat visului...Peste o suta si ceva de ani l-a invins si pe Hitler statuand categoric ca Europa se termina la St. Petersburg..

Ma intreb ce stiu depre Europa potentialii nostri europarlamentari? Ce poti extrage dintr-o clasa politica a carei unica lupta este legalizarea furturilor "istorice" si dterminarea de noi posibile gainarii in contextul legislativ prezent? Realizam oare ca cei pe care ii trimitem acolo au dreptul de a propune proiecte de legi? Trimitem acolo oameni care nu stiu pur si simplu CUM se absorb fondurile europene pentru agricultura, de exemplu? Cum sa votezi pentru Europa cand nu stii nimic despre ea? Sa-mi spuna si mie vreunul dintre ei cand a fost incoronat imparat Napoleon? Sau cand a avut loc campania din Egipt? Zic si eu asa...

Nu ma duc la vot de data asta.Oricum sunt alesi doar pe un an.

Biloxi Blues / Brasov

Biloxi Blues merge la Brasov in Festivalul de teatru. Speram sa facem un spectacol bun acolo.Nu este prima oara pentru ca am mai fost la Brasov cu ocazia turneului national BB. Oricum stiu ca multi amatori de teatru n-au vazut spectacolul asa ca : luni 19 noiembrie Biloxi Blues in Braaasssooovvv! Be there!

Fara messenger. BB.

Stau cu Paul in cabina cu jumate de ora inainte de Biloxi si vorbim prostii.Am dat un text...adica ne-am adus aminte replici si acum palavragim. E in timp real ce scriu acum.
Paul ai vreun mesaj pentru cititorii mei? Paul se incrunta si pe un ton categoric raspunde: - Fara messenger. Sa nu mai comunice nimeni pe messenger. Deformeaza perceptiile.

Din scena se aude anuntul regizorului tehnic: in 15 minute incepe spectacolul va rugam coborati la scena...

Deci fara messenger?

Liceul Sf Sava sau Puterea gastii tinere

Si a fost balu liceului Sf. Sava . Ok u guys really rocked!Rockchickcs, groopies:)) and everything!!A fost un tsunami de energie din partea voastra. Pentru noi a fost socul ca muzica Vama Veche mai cucereste inca o generatie. Apoi bucuria ca piesele noi,piesele Vama - Bed for love, tata taye porku, pe sarma sunt atat de bine primite. Supercantare pt superpublic.
Mai presus de orice insa, concertul de pe 12 a fost important pentru ca ne-a facut sa realizam cateva lucruri definitorii:

Iubim publicul tanar pentru ca are timp.Are timp de mesajul cantecelor noastre.

E un public dispus sa creasca impreuna cu noi( da! si noi crestem inca in planul nostru spiritual) paradoxal tinerii sunt mai dispusi sa absoarba muzica noastra decat cei care au intrat adnc in viata si gusta fericirea in rate. Cand esti tanar e ori totul ori nimic. Asta am simtit la acel concert. Nu e drog mai puternic decat o asemenea atmosfera.

M-am gandit cantand ca poate asta e generatia care va schimba ceva in tara asta. Ca poate nu e doar warcraft si messenger si hi5 aceasta generatie. M-am gandit ca e o generatie care va intelege de ce am scris Fotomodele sau Cartitza. Viata nu e numai distractie cu orice pret.Culmea, printre urlete, chiote, fete sexy si baieti dementi am simtit un public dispus sa gandeasca si sa schimbe..poate nu m-am inselat...si chiar daca m-as insela oricum a fost o seara fantastica in care amfacut cel mai important lucru pentru un Om: mi-am pus intrebari!!

va multumim

daca aveti poze de la acel conert please send them la
alina.macarie@gmail.com

Tehnical Problems

Cateva probleme tehnice m-au impiedicat temporar sa scriu in ultimele zile. Se pare ca s-au rezolvat si revin cu ceva misto cat de curand. You'll love it.

Sinuigasul.Moartea dupa plutire (9)

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos.Ca impins de un arc se intoarse si sari inapoi pe bitumul terasei apoi o lua la fuga spre usita care dadea in camera liftuluisi de acolo in casa sarii. Gonea sarind cate doua trei trepte si in mai putin de un minut ajunse in strada.

Se repezi ca scos din minti in mijlocul traficului.Masinile stationau si se puneau in miscare la rastimpuri rare in perfecta contradictie cu agitatia de care era cuprins sinucigasul. Ca si cum ar fi descoperit ceva epocal fara de care umanitatea nu si-ar mai fi putut continua existenta se invartea ca un titirez printre masini incercand cu disperare sa capteze atentia intregului trafic o data.

Din masinile lor cu radiourile date la maxim pe diverse frecvente oamenii priveau degajati, nepasatori, scarbiti sau curiosi agitatia muta a unui baiat cu alura de ratat si ochi de nebun. Fiecare incerca sa-i evite privirea ca si cum contactul vizual direct i-ar fi conectat la o grozavie de care vietile lor nu aveau nevoie. Asa ca oamenii se fereau de privirea nebunului.Dar el nu se lasa. Alerga haotic printe masini strigand din ce in ce mai vlaguit, cu corzile obosite fara sa se mai poata uni in a forma un sunet care sa se transforme in cuvinte. Gatul lui emitea din ce in ce mai slab asemenea unei lanterne care isi pierde bateria. Dum...zeu e bi ii ee ngetei..maa tt oul eedpre iu iiree..lacrimi de neputinta tisneau din ochii obositi dar nu vroia sa abandoneze ideea de a convinge lumea ceea ce transforma totul intr-un spectacol grotesc...

Muzik Zeeley

4 four tango/astor piazzola/ad libitum quartet din iasi

Un cvartet senzational.Multi l-au catalogat ca al doilea Voces. Repertoriul lor contine
peste 600 de lucrari. Nu ratati posibilitatea de a-i vedea live.

Multzumim Brasooooovvvvvv

"tata taie porku uite-asa porku se revolta nu cred ca vrea:)" si acum refreeen eeeeeeeeee uuuuuuuuuuu si publicu' ro-paaaaa...supertare s-a celebrat protestul porcului la Brasov si un liceu intreg de frumosi nebuni a cantat cu noi. Ba chiar s-a ridicat problema daca refrenul la Tata taye porku sa-l facem disco sau sa-l lasam mai rock. Ne mai gandim.

Gacici infierbantate si cu tupeu.La doi metri de noi doua liceene rezolvau fara inhibitii o sticla de vin rosu. Aveti gusturi pustoaicelor:) fara pahar bineinteles. Io in liceu ma luptam cu vermut in sticle de sampanie si cu dop de plastic. Din teribilism castigam de fiecare data cu pretul unei vizite prelungite la wc-ul de pe etaj.Sper ca gagicile respective sa fi avut parte de o soarta mai buna.

S-a cantat si s-a urlat pana la epuizare a fost un public de la care am simtit dragoste si dedicare si disponibilitate la piesele noi si la mesajul lor. Pe la mijlocul cantarii un pusti semibeat urla: Undevaaa in Vaaama baaa..Undevaaa in vaaama baaaa...probabila ca asta e partea buna a pieselor postate pe youtube le stie lumea inainte de lansarea lor..s-au cantat si piese vechi nu am chef azi, vara asta, nu ne mai trageti pe dreapta..cel mai bine s-a cantat Fericire care e una din piesele mele preferate...

Brasov a meritat fiecare minut de cantare si asta ne face sa ne gandim serios la un turneu prin licee dupa lansarea discului!!
Multzumim mult.

Ps. Raul super solo la nu am chef azi, Eugen super solo la fericire.

Ps 2. Nu am apuct s-o reperam pe miss Boboc:)

Ps3. Nu subestimati niciodata puterea de intelegere a pustanilor.

O mentiune speciala si pentru publicul din Iasi, Craiova si Targu-Jiu

Ghicitoare!

Exista o trupa celebra in lumea care nu acompus nici macar o singura balada!Aveti idee cine sunt ei?:) Mi-am dat seama de asta recent.. This rings a bell to anyone?

Ghicitoare.

Vama on the Road

Suntem pe drum spre Craiova. Conduce Turcu. Un baiat solid, bonom si pozitiv. Rade mult si injura cu pofta. Suntem pe autostrada. Turcu vorbeste turceste la telefon.Habar n-am
pe unde a invatat dar e amuzant. In fata Clopo(tobe) citeste Libertatea. O fi insetat de paranormal.Sau de Cioaca:))Dan(bass) se uita la un film cu Travolta si Scarlet Johansson. E foarte frumoasa ea. Raul(clape) si Eugen dorm.Raul cu castile pe urechi. Sforaie. Eugen mai linistit. Akos( sunetistul nostru de origine maghiara) butoneaza un laptop. Ne oprim la tigara.Chiar in momentul in care tastez. Lumea se dezmorteste usor.

Turcu deschide usa microbuzului. Un val de aer rece si proaspat se napusteste inauntru.Masinile trec in viteza. Din cand in cand se face liniste si atunci se aude fosnetul frunzelor cazute pe marginea drumului.Un caine negru schioapata pe langa masina. Baietii fumeaza cativa metri mai incolo. Se bea si bere. Din spatele lor se ridica spre cer ofranda fumigena a unui gratar cu mici.E un popas cu mese de lemn langa o baraca a carei principala atractie sunt "trofee de vanatore" artizanale. Capete de cerbi si ursi, un mistret oribil apoi cativa pitici de gradina parfuiti si sparti si vreo doi cocosei.

Agatat de coltul baracii un "biboard" infatiseaza o imensa farfurie cu mici,in numar de patru, scaldati generos in mustar. De dupa farfurie se iteste chipul frumos al unei modele care tine in mana o sticla de Coca Cola la jumate'. Slogan: opreste aici pentru Coca Cola rece si mici. Ma traverseaza un fior de entuziasm. Iata ca Romania mai castiga o batalie impotriva imperialismului si globalizarii. Coca Cola se asociaza cu micii pentru a fi sigura ca ajunge pe mesele tiristilor si fetelor de centura. Yeah, am invins!!!!

Care mai da o bere?

Si a fost IASI!!

A fost frumos la Iasi. Intre camine si studenti. Cu bis adevarat. Am cantat la zero grade. Ce ti-e si cu incalzirea asta globala:) E frumos sa canti in fata studentilor pentru ca ai parte de un public destept si atunci simti ca muzica ta nu e degeaba ca merita sa ai un mesaj de transmis.

Lucrez la versurile unei piese noi: "Dumnezeu nu apare la stiri" se numeste.E un cantec foarte puternic si cu alura de imn si avea nevoie de o altfel de tema. Dar sunt pe o muchie de cutit. Va iesi bine.Sper. E piesa cu nr opt...

Mai avem vreo doua si gata discul nou...Any questions?

Sa nu uitam balul din Maxx cu un public cel putin la fel de mishto ca la Iasi.

multumim mult!!!!

www.injuratraficul.ro

In curand pentru toata lumea satula, frustrata si disperata de viata pe strazile Bucurestiului echipa agentiei de vise propune un nou site www.injuratraficul.ro

ne-am gandit sa creem un site in care fiecare sa-si verse nervii cauzati de aceasta trauma a bucurestenilor

de fapt asta ne-a cam ramas pe aici prin Romania: protestul

asa ca va asteptam , sa protestati, sa va indignati, sa injurati, sa sanctionati traficul din Bucuresti>

sa raportam soferi magari, mitocani sau imdisciplinati. sa propunem solutii sa posatm filmuletze sa ne anuntam unii pe altii despre ambuteiaje gropi strazi jalnice blah blah

si sa protestam impotriva celor care ne fac viata amara cateva ore pe zi!

bleah!

www.injuratraficul.ro coming soon!

Teatru? Teatru...Teatru!!!!

Am fost la Green Hours pentru prima data. Marturisesc ca am avut prejudecati in privinta acestei forme de teatru.Pentru ca ea s-a nascut din disperare. Disperarea actorilor de a crea si a munci, de a se exprima. Si pentru ca teatrele bucurestene nu ofera pe deplin satisfactie in acest sens iar cererea e mare, sali alternative sunt iarasi putine ,ajunge sa aiba castig de cauza un spatiu ingust unde talentul si inititiativa dorinta de expresie si ambitia reusesc sa nasca teatru. Teatru in fum, cu paharele de bautura pe masa si la cincizeci de mii de lei biletul.

Aici avem o problema. Actorul care coboara de pe scena conventionala intr-un asemenea spatiu face un gest de maxima si "costisitoare" intimitate care ar trebui cu atat mai mult apreciat din toate punctele de vedere. In opinia mea actorii pierd respectul publicului si asta se intampla inconstient, in momentul in care scurteaza distanta impusa de scena venind "goi" si dezbracati de artificiile clasice in mijlocul unui public care bea fumeaza si platest 5 lei pe bilet. Teatrul de idei ca cel pe care l-am vazut aseara mi se pare anacronic intr-un asemenea loc.Nu sunt neaparat adeptul scenei clasice dar cred ca teatru nu se poate face oriunde.Desi initiativa e laudabila si toti stim ce greu este sa fii independent azi.Asta e de salutat.

Dar sa nu ne miram dupa aia ca actorii nu sunt respectati!!!Solutie? Bilet mai scump Voicule ca cine vrea teatru trebuie sa plateasca. Nu cred ca Romania o duce asa de rau ca nu-ti dau oamenii 20 lei pe bilet in loc de5. Beau si ei o bere doua in minus ca au venit la teatru nu la spritz. Iar actorii aia isi scuipa plamanii acolo putem sa-i respectam fara sa fumam o ora. Hai ca se poate ca nu e bar de striptease.

Sau poate inteleg io gresit: ideea o fi sa beau si sa fumez ca sa obtin un plus de familiaritate in lupta cu "raceala" actului teatral clasic.Ma bat si io pe burta cu actorii.Pe cand popcorn?:))

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(8)

Nu mai traise asta niciodata.Un val de caldura ii imbratisa tot corpul infasurandu-l bland.Era un sentiment de nedescris de culoarea laptelui si calduros ca o zi perfecta de mai in care nu bate vantul.Muschii se relaxau ca dupa un somnifer puternic si simtea ca sufletul i se largeste si devine o camera inalta ai carei pereti se extind pe masura ce caldura creste in volum, nu si in intensitate si peretii sufletului se departeaza unii de altii si camera se transforma intr-o sala care se mareste continuu pana cand peretii nu se mai vad, ochiul nu ii mai poate distinge si sala se transforma in camp si sufletul e camp, e iarba, e cer, e iubire.

Atat de mult spatiu se facu inauntrul lui incat pierdu notiunea timpului si a locului unde se afla si lacrimile tisnira firesc din ochii obositi de spectacolul unei vieti obisnuite si incepu sa planga bland si constant fara sa realizeze ca radiaza iubire. Caldura insa nu se oprea si aproape ca incepu sa-si simta sangele alergand prin vene. Era o senzatie de goana furibunda la care nu se gandise vreodata.

Oamenii stau pe loc dar sangele lor goneste neintrerupt, isi spunea cuprins de cea mai frumoasa stare pe care o traise .Si de parca toate astea nu erau de ajuns, caldura, sufletul, iubirea si circuitul sangelui se unira brusc intr-un flux si mai puternic si mai ametitor de necontrolat si caruia pur si simplu nu i te mai puteai opune desi el si-ar fi dorit pentru ca era rusinos de felul lui dar acum nu mai era loc pentru jumatati de masura caci o forta necunoscuta care ii revela simturile forma in gatul subtire o galusca de cuvinte care expolda fara ca el s-o poata controla sau directiona.Un sunet ascutit traversa aerul pana in strada:

Baaaaaaaaiiiiiiiiiiiii fraaaieeeriiiiilooorrrrrr!!! Nuu inteleeeegeeetiiii ca e voorrrba de iubireeeeeee???!!!!Nu intelegetiii baaaaiii ca ne asteapta undeva dupa colttt???? E vorba de iubireee maaaa!!Nu intelegeti ca la toti ne e dat sa iuuubim??Absolut la toti? In mod egal maaa!!!
Jumatatiilee noastreee ne asteaptaaa dar noi ne ratacim, orbecaim in intuneric maaaa!!!!

Dumnezeuuuu e iubiireeee maaaa!!!!Nu intelegeti ca e atat de simplu???!!!!Nu e nimic mai simpluuuu baaiiiiii va rooog!!!Nu intelegeti ca trebuie sa luptaaaammm sa iiesiiim din intuneriiiccc ca sa ne gasiiimm unii pe altiii baaaiiiiii!!!Undee ill cautattttiii pe Dumnezeuuu???!!! E simpluuuu!!!!Dumnezeu vrea sa ne luptam sa gasim iubireeeaaa maaa!!!!Diavolul e in noi si ne face sa ratacim in inntuneric!!!!Voi nu intelegeti ca Diavolul strica puzzle-ul!!!??? Nu intelegeeeeeti ca Noi suntem Diavolul sau Dumnezeu????!!!!!!!Nu intelegetiiii ca trebuieee sa cauttttammm?????Universul e in fiecareeee dintre nooooiiiii baaaaaaaiiiiiii!!!!Nu e filosofieee baaa!!!!Trebuiee sa ne iubiimmm intelegeti???

Pe masura ce striga forta crestea in el mai puternica tot mai puternica dar nu era de ajuns pentru a se face auzit.Sunetele erau prea slabe pentru a traversa intreaga distanta pana in strada. Ii lua mult timp pana cand realiza printre lacrimi ca nimeni nu il aude acolo jos...

Sinucigasul. Moartea dupa plutire(7)

Sa fie oare posibil ca undeva in lumea asta cineva sa tanjeasca dupa mine? Cineva sa fie potrivit pe masura tenebrelor si frustrarilor mele? Sa fie oare cineva destinat mie si numai mie? Cati dintre noi nu ne intalnim niciodata? Toate intrebarile astea il tintuiau inca pe marginea blocului. Intrebarile si imaginea Ei din ce in ce mai vie, din ce in ce mai puternica.

Gandul ca o Ea in tenisi si tricou, avea nevoie de el gandul ca oamenii sunt facuti unii pentru altii si o forta necunoscuta le rataceste drumurile si ii amesteca gresit ca intr-un puzzle distrus de un copil rau, ei bine gandul asta il facea sa se sufoce de nedreptate.
Nu se gandea nici o clipa ca fata din mintea lui e rodul imaginatiei in plina criza, nu se gandea ca adrenalina ultimelor momente ii scurtcircuitase benefic creierul care fabrica povesti din dragoste de viata, nu se gandea la nimic din ceea ce ar fi putut-o face pe Ea ireala.

Traia o revelatie incredibila, aceea ca fiecare om de pe pamint are pregatita o jumatate pe care insa cei mai multi nu o intalnesc niciodata.Nu era ceva nou sub soare, stia bine asta dar vedea fizic si dureros mii de oameni care mergeau pe strazi sau intrau in gurile de metrou, trecand unii pe langa altii fara sa stie ca de fapt isi apartin si ca se indreapta spre case in care sunt asteptati de alte jumatati nepotrivite cu ganduri destinate altor jumatati si tot asa intr-un cerc care nu se inchide niciodata.

Vedea o fata eleganta cu aerul italiei anilor cincizeci care iesea plangand dintr-o cafenea
si arunca un buchet de flori si in acelasi timp privea o cladire imensa de birouri in care un avocat ambitios specializat in drept comercial impacheta cadouri de Craciun pentru mama si sora lui.
Stia ca cei doi sunt facuti unul pentru altul dar ziua in care ar fi trebuit sa se intalneasca ceva se intamplase si ea nimerise in bratele unui fotograf frustrat de arta neimpartasita iar el se casatorise cu o fata dintr-o clinica aflata doua etaje mai jos.

Mii de asemenea povesti incepura sa i se deruleze prin fata ochilor incurajate de claxoanele care se inmulteau nefiresc cateva zeci de metri mai jos. Ai fi zi ca gandurile si proiectiile ii erau conduse de traficul infernal, ca si cum cineva l-ar fi conectat brutal la toate masinile cu destinele aferente. Gandul ca orasul de sub el musteste de povesti gresite, ideea ca sute si mii de oameni in masinile lor sufera inconstienti, abrutizati, resemnati cu necunoscutul starni in el un sentiment absolut nou de ceva amestecat cu mila.Traia ce nu mai traise vreodata.

Arta moderna

Salonul de nefumatori al unui restaurant bucurestean.Doua-trei mese intr-un separeu izolate de restul lumii printr-o usa glisanta.Pe peretele din fata mea un tablou infatiseaza Venetia.Inepuizabila sursa de inspiratie pentru pictorii din toate timpurile.Deasupra tabloului o unitate de aer conditionat lupta din greu sa impinga aer rece in incapere.Din dispozitiv un firisor de apa se prelinge pe perete, apoi pe barcutele, marea si palatele Venetiei.E dureroasa si degradanta senzatia pe care o incerc.Sentimentul descompunerii si mizeriei.Un tablou ratacit, pe a carui panza se prelinge apa... e o chestiune de timp pana cand barcutele venetiene se vor topi in mare..Chem ospatarul:

eu : stiti, se prelinge apa din aeru' conditionat pe tabloul ala...
el: ah da...sunt probleme la instalatie mereu face asa...
eu: pai da..dar tabloul? curge apa pe el si ma gandesc ca..
el:(preocupat) e nasol ca inseamna ca instalatia nu mai baga rece...
eu : pai da dar TABLOUL SE STRICA..curge apa pe el..
el: ah, nu ca il stergem mereu...
eu: Cu ce il stergeti??
el: (mandru) cu servetele il tamponam bine cu servetele..
eu: ...
el: (familiar) daca e il mai pictam noi pe ici pe colo( rade)
eu: imi faceti si mie nota?
el: imediat. a fost bun?
eu: bun

Nokia via Coca Cola

Mi se pare o greseala perfecta de scenariu ultima reclama la Coca Cola.Aceea in care intr-un final pustiul scoate din geanta o sticla de Cola mimand ca e un telefon.Totul ar fi ok daca restul drumului pana la sticla/telefonul cu pricina nu ar fi pigmentat de onomatopeea sonora care reda amuzant din gatul puberului celebra melodie Nokia. Ai zice ca Nokia a dat bani grei ca sa-si impuna subliminal produsele intr-o reclama Coca -Cola.Dupa atata sunet de Nokia,pana se gaseste sticla,dezvaluirea Coca Cola e inutila.Ni s-a imprimat mesajul:ca sa faci dintr-o sticla de Cola un telefon amuzant si credibil foloseste sunetul Nokia.Good job Nokia.

La revedere, Nicolae Dobrin

Nicolae Dobrin a plecat dintre noi.Moartea unui mare artist, as spune.Este subiectul zilei si presa romaneasca are grija de asta in stilul ei caracteristic.Eu nu stiu decat ca Dobrin a fost cel mai mare fotbalist roman.Mai stiu ca tatal meu a plecat dintre noi lasand in urma un manuscris care ar fi trebuit sa se transforme in cartea dedicata lui Dobrin.Ne-am gandit ca cel mai frumos omagiu pe care i l-am putea aduce ar fi sa publicam un fragment din acest text ramas in sertarul celui mai mare gazetar sportiv.Ioan chirila l-a iubit mult.Veti gasi un fragment din acest manuscris pe www.ioanchirila.ro Dumnezeu sa-l ierte.Undeva sus poate ca Dobrin ii spune tatei de ce crede ca nu a jucat la Guadalajara...

Vama.Noul disc.

Se defineste din ce in ce mai bine sound-ul noului disc.destul de variat zic eu si asta e bine. astazi am lucrat cu raul si dan la Cartitza ca sa definim lumea de sub pamant.a fost o repetitie linistita si foarte eficienta. e incredibil ce poate face clapa asta, nordlead 3. posibilitatile de expresie sunt practic infinite. un ton, un sunet poate fi o calatorie. sunt entuziasmat si bucuros ca putem sa cautam...si ca incercam sa evoluam impreuna cu muzica noastra...speram in curand sa putem livra imagini de la repetitiile noastre...vom incerca sa cream un context social pentru fiecare poveste de pe disc...singuratatea nu va mai fi privita doar ca o trauma a individului ci ca un flagel social prezent cu care se poate lupta...in definitiv daca lipsa de comunicare e una din bolile noastre azi..comunicarea ar fi antidotul nu? vom incerca sa determinam contextul social al fiecarei piese si poate impreuna cu cei care ne asculta vom schimba ceva...macar in Noi

Upgrade

urmeaza un noiembrie plin cu multe cantari in bucuresti/ vama se intoarce printre studenti- adica balurile!!!! vom publica in calendar curand/ vamamusic.ro intra in constructie ne propunem un site very user friendly cu account-uri pt useri fan club upload, download, interactivitate, everyone is invited situl se va lansa oficial in februarie in preajma noului disc/ dezbatem urmatoarea piesa pentru single si chiar ne dorim sa facem un focus grup cu fani care sa-si dea cu parerea / la teatrul de comedie s-a reluat biloxi blues next performance 31 octombrie va cam astept:)/ stay tuned!!!/
in curand productii video de la repetitiile noastre/ see u!!/ show - play -love

Gheisa Urbana sau De ce ne culcam cu secretara?

Esti unul din oamenii zilelor noastre.Ai muncit mult, ai avut ceva noroc si ai o functie de conducere intr-o companie medie cu birou si secretara.Urmaresti fericirea ca ogarul iepurele.Trebuie sa fii fericit si basta.Ti s-a inoculat ideea ca asta nu se face decat urcand vertiginos pe scara intortocheata cu trepte roase a societatii.”Banii nu aduc fericirea” e un dicton pentru cei slabi in care tu nu mai crezi demult.Esti de acord ca trebuie sa muncesti ca sa ajungi in varful unui iceberg despre care nimeni nu ti-a spus ca se va topi la un moment dat. O sa afli mai tarziu, de unul singur.

Deocamdata muncesti mult, munca te preocupa, ai o sotie acasa pentru care nu prea iti faci timp cu exceptia weekendurilor cand mallurile sunt pline si pe tine, snob corporatist, asta te scoate din sarite.Dar sa-ti scoti nevasta in oras e aproape o datorie civica cu atat mai mult cu cat ea e mama copilului tau, e adevarat, nu stii daca o mai iubesti sau doar nutresti fata de faptura ei fizica un sentiment vinovat de prietenie.
Dinspre partea mentala nici nu poate fi vorba de vreo potriveala, niciodata nu te-a inteles nici pe tine nici profesia ta oricare ar fi ea .Frustrant pentru ca tu crezi ca “a intelege” nu se rezuma la haine curate si paste aburinde in fiecare seara cand ajungi tarziu acasa.Nu te intelege si gata.

Secretara ta insa e diferita.Ai angajat-o asa intr-o doara, pentru ca trebuia sa respecti sablonul cu pricina.E draguta, subtirica si ingrijita, nu pleaca niciodata de la birou cu mult inaintea ta.E singura sau cel putin asa iti lasa impresia.La inceput isi facea treaba si atat. Fara prea multe dialoguri sau pareri.Dupa cele cateva crize pe care l-ai facut cu angajatii si pe masura ce timpul a trecut fata asta draguta a inceput sa te inteleaga, sa te protejeze de “dusmanii” corporatisti preluandu-ti telefoanele cu un ton rece si politicos adresat adversarilor tai reali sau fabricati de imaginatia ei.

A inceput usor, usor sa se identifice cu felul tau de a gandi.Tu stii ca asta e apanajul oamenilor slabi si comozi, acela de a prelua si insusi gandirea celui mai destept sau mai puternic.
La adapostul acestei umbrele a gandurilor altuia pentru care nu platesc drepturi de autor oamenii slabi si comozi dar buni executanti se feresc de ploaia vietii.
Pentru ca doar cei tari, care privesc spre cer se pot lauda cu coloana vertebrala care sfideaza legile lui Newton in plan moral.
Exista un Newton in plan moral.Sa fii moral este o lupta impotriva gravitatiei generata de eternul compromis.Peste toate astea incepi sa ai nevoie de privirea ei blanda, de sfaturile tampe sau de o atingere intamplatoare atunci cand ti-a adus cafeaua.Nevasta-ta nu te mai intreaba daca vrei fructe ceea ce oricum te-ar scoate din sarite venind de la ea .In casnicia ta initiativele de orice gen sunt aducatoare de furtuna.

Nu stii cand lucrurile incep sa se precipite si cum intr-o seara inainte sa pleci de la birou te trezesti ca vorbesti despre frustrarile tale cele mai intime cu ea, cu fata care acum cateva luni incurca marketingul cu managementul.E calma, te asculta si nu se grabeste, coboara pe alocuri timid privirea in pamant pentru a o ridica exact atunci cand ai terminat ce aveai de spus. Se sincronizeaza ideal cu monologul gandurilor tale si te asculta ca o gheisa urbana gata sa te serveasca, gata sa te scarifice.Firesc in mintea ta incolteste o intrebare...oare aceeasi sincronizrare se intampla in pat? Iti reprimi repede orice varianta de raspuns si te cuprinde mila fata de tine, de sotia ta, de casnicia voastra.Dar intrebarea odata pusa...

In seara aia te duci acasa si spaghetele sunt mai rele ca oricand si tacerea e aproape dureroasa.Nu mai poti juca teatrul lui “si? Ce ai facut azi? “. Capitulezi, te lasi in voia lui “fie ce-o fi” si iti recuperezi sufletul lipindu-ti obrazul aspru de crestetul copilului tau.

Drumul catre prima partida de sex cu secretara ta e inevitabil, ireversibil, lin.
Nu te opui pentru ca ceva iti spune ca asa trebuie sa fie, asa e de cand lumea, da, asa e de cand lumea si nu sesizezi momentul in care te afunzi in apele calde si spumoase ale amoralitatii.
Pana si ea stie ca se va ajunge acolo, la ea acasa dupa o sticla de merlot, cu tine desfacandu-ti usor cravata si ea care se scuza inopinat ca trebuie sa mearga la baie.
Desi se intoarce neschimbata de acolo tu stii ca asta este semnul, asta este momentul si fara sa mai spui nimic o lasi sa se aseze langa tine odata cu tacerea penibila care dispare sub greutatea primului geamat.

I-ai strans genunchii si ai sarutat-o, nu opune rezistenta, ar fi culmea doar stie atat de mult despre tine si de o buna bucata de timp te apara de rele si tu acum inchizi ochii si iti scufunzi sufletul in sarutul asta lung, intrerupt doar de flashurile copilului tau care se joaca in tarc dar ea are grija sa te aduca inapoi in lumea sarutului si simti cum iti creste barbatia, Animalul din tine sufoca Omul si gandurile, smulgi fusta, smulgi camasa rastorni vinul rosu care se prelinge uleios pe parchet si voi doi odata cu el... si intr-un final intri in mlastina calda si electrica datatoare de fiori de placere...

e un drum pe care il parcurgi printre spasme si incolaciri descoperi forme pe care le-ai tot banuit si te bucuri salivand, adolescentin si pervers...Ea te priveste in ochi, privire de sclava, o sclava de bunavoie savurand la randu-i placerea ce vine ritmic din tine, mai tare, tot mai tare, mai des, tot mai des,...pentru ca in sfarsit s-o umpli cu caldura si barbatie si sanii si coapsele si mainile simt pe rand ca esti stapanul lor, se predau de buna voie violentei, sunt obiectul batjocurii tale dulci

...acum rasuflarile voastre sunt una si toata concentrarea e acolo odata cu stelele si punctele maro, verde albastru, levantica si fiorii, sudoarea si ochii, limbile, sfarcurile si buclele, stransoarea, buzele, unghiile scobind carnea, tunetul inimii, venele gatului, aorta, suflul si inca putin....apoi nedescrisul...abisul si pulberea timpului dilatat intr-un geamat final...ati terminat drumul impreuna...tacerea e apasatoare nu stii ce sa spui ai vrea sa-ti asumi doar orgasmul nu si consecintele...iti vine un singur gand in minte in timp ce o tii tandru in brate: “tocmai m-am culcat cu secretara”..nu, sclav corporatist tocmai te-ai culcat cu viitoarea ta sotie...acasa copilul tau buclat viseaza ca-l mangai pe crestetul capului...

Sufletul meu.Definitie.

Ma gandesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereti de tabla si ecou nesfarsit.

Intr-un colt zace inima ...

Din tavan spanzura un bec...In jurul lui, atrase de lumina roiesc gandurile...

Undeva in vama...bad unauthorised recording:(

Nu e bine...si nici corect...in definitiv sa postezi o inregistratre "furata dintr-un concert" inseamna deteriorarea muncii unui artist cu atat mai mult cu cat varianta cu sound-ul original nu e inca pe piata si metodele de inregistrare a sunetului sunt jalnice..dar e lumea informatiei cu orice pret...urat..

mesajul este adresat celor care au facut asta..think twice before stealing..

Aria Spagii. Asta e Romania?

song from Chirita of Barzoieni

versuri: Iarina Demian

mizica: Tudor Chirila

De ce ajungem sa ne culcam cu secretara?:)

...diseara in jurul orelor 24...

Premiille Ioan Chirila.Fotografia saptamanii.

Am lansat un nou concurs in cadrul Premiilor.Se adreseaza celor care cred ca au ceva de spus in fotografie.Se lasa cu un bax de Ursus, saptamanal, stimulator de creativitate:)) Detaliile aici

Fiti va rog amabili si dati mai departe mesajul celor pe care ii stiti vizati.

Echipa Premiilor va multumeste.

Cateva cuvinte pe care ar trebui sa le folosim mai putin.Spre deloc...

vedeta, genial, supertare, consumism, belea, diva, trend, shopping, "fata", nishat, pensii, comunicator, animal politic, fitze, coaie sau " coitze" lista este de-abia deschisa:)

PS Cuvinte demonetizate prin frecventa folosire sau deviate de la semnificatia primara si aduse nefericit in lumina prin acelasi procedeu al frecventei.

Back in Business.Timisoara Rulz.Hot Dog Affair.Aria spagii.

ok everybody! stiu ca nu mi-ati dus lipsa da io vreau sa cred ca nu a fost asa!Mouhhahahahaha! great audience in Timisoara! Timisoara Rulz! concertul de pe 12 octombrie de la festivalul de dramaturgie romaneasca a inceput cu Chirila in camera de hotel care, cu telefonul si mintea pe silent, se uita fascinat la lectia de spaga predata de ministrii si fosti ministrii ai Romaniei!the hotdog affair!

intr-un final vad un apel de la clopo(tobe). Sun. Eu(calm): Da, clopo El: ba unde esti? Eu:la hotel El: ba esti nebun? noi suntem pe scena. En(fuckin)gaged si o rup la fuga spre Opera din Timisoara aflata din fericire langa hotel.De vreun sfert de ora Raul salva situatia cu un recital de pian clasic.Toata lumea a apreciat regia perfecta a momentului cu Raul la pian si noi restu intrand ca o furtuna in scena.S-au cantat piese noi.Ne-am cam simtit bine.

Revin, stiu ca mi-ati dus lipsa nu stiu daca moare sau nu dar luni mai avem un episod, apoi de ce ajungi sa te culci cu secretara si in final s-o iubesti...asta tot cam pe luni..si tot pe luni e timpul sa amintim cat de actuali eram acum doi ani cand impreuna cu gelu ionescu scriam un cantec care se numeste Aria Spagii si face parte de pe coloana sonora a spectacolului Chirita...lyrics by Iarina Demian..so there's a lot of work to do...

bai copii auziti? vreti sa schimbam ceva in tara asta? ca io am o solutie...

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(6)

Jumatate din tenisii lui erau in aer.Calcaiele erau singura legatura cu un prezent incert apasand betonul terasei.Corpul ii era putin aplecat pe spate ca sa compenseze dezechilibrul astfel incat fara voie privea spre cer.Norii alergau nepasatori la drama de pe bloc.Si-ar fi dorit o discutie cu norii. Se gandea ca norii ar putea vorbi inainte sa se transforme in ploaie..."ce poezie ranceda ma cuprinde acum"...nu stia de ce ii venea sa urle...dar urletul ar fi grabit zborul pe Pamant...

Ii placea senzatia asta de echilibru precar..."As putea sa las vantul sa ma omoare"..."daca vantul ar sufla mai tare acum ar putea decide in favoarea mortii mele".Vantul insa nu sufla si nu prelua responsabilitatea sinucigasului...vantul preda lectia moralitatii, isi spunea zambind...va trebui sa sar din proprie initiativa...asuma-ti, ii soptea curgerea norilor...oare cate sinucideri privesc norii acum? cati oameni pe cate blocuri, schele sau poduri asteapta sa sara si privesc cerul? cati oamenii pe pamant fac acelesi lucruri deodata? ideeea simultaneitatii il facea sa se simta mai putin singur.. oare jumatea mea, femeia pe care nu am cunoscut-o niciodata se pregateste sa sara odata cu mine? ne vom regreta unul pe altul in cadere?

Ochii incepura sa i se umezeasca si povestea iubirii pierdute, cea la care jinduiesc toti oamenii rasfoind reviste stralucitoare fabricate de artisti neadaptati se derula inlocuindu-i gandurile..era convins acum in timp ce lacrimile ii gadilau obrajii facandu-l sa zambeasca nevoit ca jumatatea lui va sari odata cu el...ii vedea blugii rupti, tenisii albastrii cu imprimeuri de trifoi, tricoul negru cu inscriptia 'Love is in the air' si parul roscat precum rasaritul soarelui in Atlantic..cicatricea lunguiata de pe obrazul drept , o crapatura alba pe fata ei mereu bronzata si nasucul perfect desenat parca de japonezii manga..>

plangea la gandul ca n-o s-o vada niciodata ca n-o sa-i imbratiseze sanii si n-o s-o poata privi in ochii verzi care i-ar fi mangaiat pielea cu lumina lor nefireasca...lumina aceea alba care strapunge aerul inainte ca furtuna de vara sa intunece totul...plangea pentru tot ce ar fi putut avea impreuna cu fata visurilor lui si-si vindea siesi iluzia fericirii..in singuratatea teribila dinaintea saltului gasise solutia dedublarii ca forma de lupta...

Se impartise adhoc in doi indivizi, unul constient si pragmatic care se pregatea sa sara cu un zambet inghetat pe buze si stia ca trebuie sa mai ia cu el un idiot indragostit de viata in ultimul moment...primul ii vindea celui de-al doilea iluzia implinirii in ultimul zbor alaturi de o EA fabricata in ultimul moment...celalalt nu voia inca sa abandoneze imaginea femeii care l-ar fi putut salva desi stia ca ea era in aceeasi situatie pe un bloc din Paris...norii isi incetinisera mersul interesati parca de povestea simultana a doi oameni care vor zbura in moarte tinandu-se de mainile care nu se vor fi atins niciodata...

Iris 30 de ani!!!

Boro, Nelu more to come...tomorrow

IRIS 30 de ani !!!!!!!

in seara asta primele poze din backstage aici :)) sper sa ma tin de cuvant!!!

Tu

Lacrimi de batranete

Mainile ii tremurau ritmic pe bratele scaunului cu rotile.Picioarele tremurau si ele lipite strans unul de altul ca intr-o imbratisare care le-ar fi aparat de frig.Fata zbarcita de durere,umilinta si trecerea timpului parea o harta cu raurile secate ale vietii imprimate in piele.
Batranul privea in jur cu o expresie schimonosita intr-un strigat mut de ajutor.Ochii inlacrimati de secretiile bolii aveau ceva din candoarea unui copil care se pregateste sa intrebe ceva.Exprimau si curiozitate in acelasi timp: - Aveti ceva pentru mine? Ne intoarcem in salon? Ce a mai zis doctorul? La cat mancam azi? Toate aceste intrebari se regaseau in privirea umeda si neajutoarata a batranului.

In contrast cu nemiscarea lui tremuranda viata se perinda pe langa el luand forma oamenilor care travesau culoarul spitalului in forta, galagiosi, preocupati, grabiti sau neatenti.Batranul statea in scaunul lui cuminte, resemnat cu ochii larg deschisi a intrebare si speranta... Daca te-ai fi apropiat de el ar fi incercat un zambet care sa-l ajute sa te retina acolo langa el stiind ca altminteri situatia si figura lui respingatoate te-ar fi indepartat.

Zambetul ar fi insemnat, in caz ca te-ai fi apropiat, un fel de confirmare a nevoii lui de a te auzi pe tine, pasager mai tanar al vietii cum il incluzi si pe el in goana ta nebuna.Nimeni nu se apropia insa.Pana si asta puteai citi intre cristalin si lichidul transparent care se forma la baza ochilor si din cand in cand se rostogolea pe fata zbarcita formand lacrimi.Nu de durere.De batranete.Lacrimi de batranete.

Acolo pe culoarul spitalului batranul astepta, nemaiasteptand nimic.- Hai,esti gata? Aoleo, iar ai facut pa tineee?Ce dracu ma fac io cu tine?Pai ce iar vrei sa intri la dom' doctor?Pai dom' doctor are si alti bolnavi doar n-oi fi numai tu!Ia bre mainile alea d'acolo ca nu pot sa-mping carutu'...Aoleo iar te-ai pisat pe tine...

Pe holul spitalului o fetita cu aparat dentar rasfoieste o carte mare si groasa...
Ridica ochii spre mama sa: - Mami ce inseamna umilinta? vadit surprinsa femeia face o pauza si raspunde: - Umilinta e cand nu esti cuminte, mami, cand nu esti cuminte.
Un barbat in halat albastru impinge plictisit caruciorul batranului cu maini tremurinde.

Senzational, creativ, perfect produs, genial!!!

este felul in care o echipa cu adevarat creativa intelege sa vanda un produs.In cazul de fata Wilkinson-Sword. Mai simplu, talent!!!

Alo, alooo, alo, alo?

Am iesit acum 10 minute dintr-un restaurant si afara suna telefonul.Nu al meu, nu un sunet de telefon mobil ci de fix, nu dintr-o casa vecina ci parca din cer de undeva asa tare zbura sunetul.Intrigat si necontrolat ma uit spre cer fara solutie dupa care privirea imi coboara pe o cabina telefonica aparuta ca din pamant in fata mea.Acolo suna telefonul.
Ma indrept spre masina incercand sa ignor atmosfera de anii saptezeci creata de apel.Nu reusesc. Fericit si iscoditor traversez strada sa raspund.

Traversez strada razand pentru ca mi se pare perfect anacronic sa iesi dintr-un restaurant in care mergi aproape zilnic sa auzi un telefon, sa te uiti spre cer sa-ti cobori privirea sa vezi pentru prima data in acel loc o cabina telefonica, sa traversezi, sa vrei sa raspunzi dar...prea tarziu.Cine m-ar fi asteptat la capatul apelului? O gluma proasta? O veste? O greseala? Inca zambesc...Acum zece minute telefonia fixa mi-a trezit instinctele amortite de Nokia si Vodafone.Ha:)

Muzik Zeeley

When the world ends/Dave Matthews Band as putea vorbi kilometri despre gasca asta minunata care reuseste sa amestece zeci de stiluri si sa faca muzica "noua" in anii 2000 superversuri, atitudine, supertimbru, super tobosar, gasca de gasca si stiu ca ii cunoasteti dar o sa postez mult DMB they really rock!!!!

Sa pierzi ca Steaua...

"What we do in life echoes in eternity..." desi nu tin cu Steaua si nici nu sunt adeptul ideii ca echipele de club trebuie incurajate pentru ca suntem romani, ieri seara vorbele "gladiatorului" mi-au rasunat in minte mai mult decat oricand...Pentru ca Steaua a pierdut frumos...a pierdut in teren acolo unde urletele publicului care a tradat prin absenta nu se mai aud...acolo unde se regreta o pasa la firul ierbii in detrimentul unei lovituri de cap...acolo unde nu mai conteaza orgoliul nascut din neputinta ci doar forta ristului sau efectul interiorului...

Steaua a pierdut alergand si hranindu-ne speranta reincarnata in sprinturile lui Banel de care nu mi-a placut vreodata in mod special...si nu s-a prabusit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru ca Zapata a fost mai roman si mai stelist ca oricand gata sa moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru ca nu am lasat capul in jos la pauza cautand una din maslinele special uitate in farfurie sa ma protejeze de nervi...ciudata speta a unei echipe fara antrenor, mentor sau conducator...

Steaua insa, si aici ma refer numai la baietii din teren, ne-a invatat aseara lectia fotbalului nascut din pasiunea pustanilor care alearga dupa victoria din spatele blocului mai importanta decat orice pe lume duminica, pentru ca luni trebuie sa povestesti la scoala...unspe baieti care au schimbat doi antrenori in cateva luni s-au hotarat sa joace fotbal de capul lor, tu il tii p'ala io p'asta si alergam tare de tot...auzi baaaa da sa te intorci inapoi nu sa ramai acolo in fata ca mie nu-mi convine sa alerg pentru tine da?...aseara s-a jucat fotbal da?...fara incrancenerea orgoliului prostesc...fara visul primei...s-a jucat fotbal cu gandul la berea de dupa meci in care eroii vor fi ridicati in slavi de vreo doua fete frumoase de la scara C...aseara nu am vazut prea multe tacklinguri si nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru ca nu s-a mai putut centra ca de obicei...si Steaua nu a cazut fizic pentru ca baietii astia din teren alergau dupa Victorie si cand alergi dupa Victorie uiti ca mai faci efort...

Sunt dinamovist si nu merg cu Steaua niciodata si inca o data spun ca patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a strans stomacul la golul lui Arsenal pentru ca se juca Fotbal ieri si eu am tinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor si domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece baieti incearca sa introduca o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras multimile pentru ca acolo jos pe dreptunghiul ala odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile multimii...aseara inainte de meci, cand muschii se pregateau sa arda cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." si Steaua a pierdut mai frumos decat a castigat in ultima vreme...Multumesc frumos, baieti...

Muzik Zeeley

Ascultati si bucurati-va.De fiecare data cand ascult asemenea muzica, fata mi se destinde intr-un zambet linistit...daca sunt in trafic totul se misca in relanti...cred ca de-abia acum am postat muzica...

Beethoven, sonata 3 pt vioara si orchestra, partea a 2 andante, vioara Pinchas Zuckermann, pian Daniel Barenboim

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(5)

Se gandea la capitele de fan si la paiele care-l gadilau de fiecare data cand se ascundea prin soproanele din imprejurimile Cheiei satul bunicilor din Moldova.Fusese o copilarie ca in manualele scolare, cu capre, nazbatii, draci de copii blonzi si muciosi, urlete si povesti infricosatoare inainte de culcare.Capitele de fan insa staruiau cel mai tare in mintea lui obosita de amestecul ultimilor ani.

Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..

Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...

Se cauta talentul anului!

Am inceput campania in care credem poate cel mai mult.Poate ca intr-o zi vom reusi sa construim noua generatie de jurnalisti, indragostiti de o idee, cautand adevarul, redescoperind frumosul, ierarhizand adevaratele valori! Deocamdata SE CAUTA TALENTUL ANULUI!

Premiile Ioan Chirila

Muzik Zeeley

very light and refreshing song

shadowland/youth group

Muzik Zeeley

Blue October/She's my ride home

Grup din Texas, indie-rock, care canta simplu si spune destul de multe.
Texte bune, voce interesanta.Linia de voce mi-aduce aminte de Pink Floyd Division Bell

Muzik Zeeley

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(4)

Trag de timp, isi spunea desi nici el nu credea asta. Era convins ca o s-o faca si nu frica il tinea cu tenisii inca lipiti de marginea de beton a blocului.Era intrigat de faptul ca nu reusea sa traga nici o concluzie inainte de plecare.
Si-ar fi dorit ca rezumatul nereusitelor care-l adusesera in pragul sinuciderii sa i se concretizeze intr-un singur gand coerent, logic la sfarsitul caruia sa poata respira usurat, genunchii sa flexeze usor, pentru ca apoi sa-i impinga trupul in gol, in neant. Concluzia intarzia sa apara. Ba mai mult in locul conluziei apareau tot felul de personaje pitoresti care-i pigmentasera viata.

Rasul complet idiot al lui Ivan ii rasuna in cap acum mai mult decat oricand.Ivan radea tare si foarte ritmic, de undeva din gat se forma sunetul ca de magar care facea o excursie prin totate vocalele limbii noastre ::Ha haha hheeehhihuuhuuhoo.
Asa arata un ciclu complet care daca gluma era buna se repeta de zeci de ori reusind s-o eclipseze intr-un final apoteotic in care lumea molipsita de rasul Ivanului uita de gluma care starnise furtuna.Ivan era cel mai bun prieten al lui.
Afemeiat si grobian, betiv de ocazie si optimist frizand de nenumarate ori tampenia, era indragostit de sensibilitatea lui excesiva pe care desi o considera "boala periculoasa in secolul mizeriei", o cultiva ca fiind cea mai mare calitate a "prietenului de pe Saturn" cum il alinta el.
Ivan il iubea sincer pentru ceea ce altii considerau "slabiciune si boala" si ii incuraja sensibilitatea spunandu-i mereu ca cei care-si ascund adevarata natura risca sa uite de ea si sfarsesc prin a fi altcineva.Si niciodata nu poti sti ce vei ajunge daca te negi , adauga Ivan cu o mutra serioasa arborata pe fata lata.

Ea nu il suportase nciodata .I se parea ca Ivan e un ratat care ii trage iubitul in jos si nu-l lasa sa se schimbe, sa evolueze.Trebuie sa faci ceva cu viata ta, ii spunea ea.Cu viata noastra.Dar amintirea ei disparu din nou acolo pe terasa lasand loc zambetului provocat de rasul lui Ivan.Ivan va suferi, isi spuse, si pentru prima data inima i se stranse dar isi reveni brusc : e patetic sa dau inapoi la gandul ca va suferi Ivan.Oricum Ivan nu era genul de bocitoare care ridica intrebarea eterna, de secole ramasa fara raspuns: "De ce ai facut asta maicaaaa, deee ceeee?".Ivan ar fi ras mai putin dupa moartea lui, stia bine asta si ochii i se umezira la gandul grasului care avea sa sufere ascunzandu-si ochii inlacrimati in fata vanzatorului de Mac care il va fi intrebat intr-un moment nepotrivit ceva legat de McNuggets.

O sa-mi fie dor de McNUggets, isi spunea. O sa-mi fie dor de Mac.Singurul refugiu cand totul mergea rau, la birou, acasa.Intotdeauna scapa de oameni si de chinul dialogului invocand un drum pana la Mac.
Ziua in care l-au dat afara in prezenta tuturor, ziua aceea momentele alea au fost mai usor de indurat datorita unui dublu cheese.
Il dadusera afara.Ii spusesera sa plece.

Dar era mai mult decat atat.Era ura fata de un om pe care nu il intelegeau. Stia bine ca oamenii urasc ce nu inteleg si toate costumele alea cu matreata pe umeri si freze optzeciste sau unghiile rosii mirosind inca a acetona priveau insetate de dispret la umilinta lui asteptandu-l sa paraseasca incaperea cu capul intre umeri.Si atunci salvator ca un erou de benzi desenate plasat strategic pe biroul lui, un "dublu cheese" i-a facut vesel cu ochiul.
L-a desfacut lent, cat mai lent cu putinta in fata tuturor si mai ales a responsabilului de proiect, un idiot impotent cu viata sexuala dubla( asta da paradox!) apoi a muscat si a mestecat usor si apasat in acelasi timp savurand si prelungind momentul la nesfarsit reprimandu-si lacrimile cu carnea si chifla aburinde.A terminat de mancat, a ragait si
a parasit incaperea lasand pe biroul secretarei ambalajul sufocat de pumnii inclestati.In linistea prilejuita de plecarea lui singurul zgomot perceptibil era cel al ambalajului care isi revenea din strangulare.

Se facuse o ora de cand statea pe terasa impartit intre amintiri si hotararea de a sari. Pe bulevard viata isi urma cursul. pe blocul turn un baiat imbracat in negru si cu trupul invelit in scotch se pregatea sa-l opreasca.
Nu credea ca il va mania pe Dumnezeu...teoria lui era ca Dumnezeu ii iubeste si pe cei care au abdicat de la principiile luptei cu orice pret.Altfel nu l-ar mai fi trimis pe Isus, nu? Isus nu a venit pentru cei puternici...

Era convins ca "lasati copii sa vina la mine" nu era un indemn adresat copiilor fizici... Avea principii si teorii solide referitoare la mistica si religie lucru care nu il determina sa gandeasca prea mult in zona asta, mai ales acum cand trebuia sa se hotarasca sa sara.Ii lipsea insa concluzia suprema acea fraza care sa-i dea branciul final.
Ori el era bantuit de amintiri frumoase.

va urma

De maine...poimaine...Muzicaaaaaa!!!!

De maine sper cu frecventa regulata, zilnica, o sa puteti gasi aici pe blog o selectie de muzica, zic io de nisha, ce nu se da pe la european top twenty sau la marile posturi [ de radio nu de blog:) ceva de genul "muzica zilei" sau asa...ar trebui sa reflecte cam ce ascult eu in aceasta perioada si impartasesc cu voi..ma mai gandesc inca daca vreau sa postez varianta intr-o engleza extratterestra de la Pig Story da mi-e ca se va raspandi repede pe net si lumea o va imbratisa inaintea variantei originale...Hmm..De maine oricum Muziccccaaaaaaa...

PS. la ora 18 un nou episod din Sinucigasul...stay tuned.

Sinucigasul.Moartea dupa plutire(3)

Se gandise la toate pana in cele mai mici amanunte.Dispretuia ideea sinuciderilor grabite de vreun impuls de moment.Nu te poti juca asa cu chestia asta, isi spunea.Era convins ca sinucigasii de moment regretau imediat dupa comiterea gestului.I se parea amuzant sa regreti in aer.Amuzant si in acelasi timp infricosator.Nu te poti juca cu viata.Asta era motivul pentru care isi pregatise moartea cu minutie.

Totul trebuia pus bine la punct.Cautase blocul vreo luna.Dupa ce se hotarase asupra lui, incercase cat mai timid si nobservat cu putinta sa dea tarcole la diverse ore imprejurimilor si chiar scarii blocului.
Intr-o zi facuse rost de un maldar de cataloage de pe la Ikea reusind astfel sa intre nestinhgerit in bloc, in chip de curier.Indraznise chiar sa sune la usile celor de la etajul 12 si sa afle ca ba nu erau acasa, ba niste muncitori renovau la nesfarsit un apartament iar a patra usa de langa lift delimita viata a doua studente la filosolofie.
Intrase in vorba cu oamenii pentru ca ii venise ideea de a intruchipa un amarat care incerca sa vanda cataloage a caror prima destinatie era difuzarea gratuita asa ca oamenilor nici prin cap nu le trecuse ca parlitul cu ochi frumosi din fata lor, atat de insetat de ceva banuti, ar fi putut nutri ganduri negre si prevestitoare de moarte.

Afla astfel ca pe la ora noua de dimineata nimeni nu mai era acasa pe palierul de la etajul 12 al blocului turn.In rest nu a mai avut nevoie decat de o vesta de la DISTRIGAZ, asta ca sa fie acoperit in caz ca cineva l-ar fi vazut urcand pe terasa.
I se parea ca Distriggaz suna mai credibil desi muncitorii de pe acolo nu au treaba pe terase.Asa ca in acea zi frumoasa de toamna cu cer sticlos si adieri de vant, un baiat cu pantaloni si tenisi negri si o vesta albastra Distrigaz privea orasul pentru ultima oara de pe terasa unui bloc turn.Urcase pe la noua si cinci si trecusera deja douazeci de minute.