Am iesit acum 10 minute dintr-un restaurant si afara suna telefonul.Nu al meu, nu un sunet de telefon mobil ci de fix, nu dintr-o casa vecina ci parca din cer de undeva asa tare zbura sunetul.Intrigat si necontrolat ma uit spre cer fara solutie dupa care privirea imi coboara pe o cabina telefonica aparuta ca din pamant in fata mea.Acolo suna telefonul.
Ma indrept spre masina incercand sa ignor atmosfera de anii saptezeci creata de apel.Nu reusesc. Fericit si iscoditor traversez strada sa raspund.
Traversez strada razand pentru ca mi se pare perfect anacronic sa iesi dintr-un restaurant in care mergi aproape zilnic sa auzi un telefon, sa te uiti spre cer sa-ti cobori privirea sa vezi pentru prima data in acel loc o cabina telefonica, sa traversezi, sa vrei sa raspunzi dar...prea tarziu.Cine m-ar fi asteptat la capatul apelului? O gluma proasta? O veste? O greseala? Inca zambesc...Acum zece minute telefonia fixa mi-a trezit instinctele amortite de Nokia si Vodafone.Ha:)
miercuri, 3 octombrie 2007
Muzik Zeeley
When the world ends/Dave Matthews Band as putea vorbi kilometri despre gasca asta minunata care reuseste sa amestece zeci de stiluri si sa faca muzica "noua" in anii 2000 superversuri, atitudine, supertimbru, super tobosar, gasca de gasca si stiu ca ii cunoasteti dar o sa postez mult DMB they really rock!!!!
Sa pierzi ca Steaua...
"What we do in life echoes in eternity..." desi nu tin cu Steaua si nici nu sunt adeptul ideii ca echipele de club trebuie incurajate pentru ca suntem romani, ieri seara vorbele "gladiatorului" mi-au rasunat in minte mai mult decat oricand...Pentru ca Steaua a pierdut frumos...a pierdut in teren acolo unde urletele publicului care a tradat prin absenta nu se mai aud...acolo unde se regreta o pasa la firul ierbii in detrimentul unei lovituri de cap...acolo unde nu mai conteaza orgoliul nascut din neputinta ci doar forta ristului sau efectul interiorului...
Steaua a pierdut alergand si hranindu-ne speranta reincarnata in sprinturile lui Banel de care nu mi-a placut vreodata in mod special...si nu s-a prabusit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru ca Zapata a fost mai roman si mai stelist ca oricand gata sa moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru ca nu am lasat capul in jos la pauza cautand una din maslinele special uitate in farfurie sa ma protejeze de nervi...ciudata speta a unei echipe fara antrenor, mentor sau conducator...
Steaua insa, si aici ma refer numai la baietii din teren, ne-a invatat aseara lectia fotbalului nascut din pasiunea pustanilor care alearga dupa victoria din spatele blocului mai importanta decat orice pe lume duminica, pentru ca luni trebuie sa povestesti la scoala...unspe baieti care au schimbat doi antrenori in cateva luni s-au hotarat sa joace fotbal de capul lor, tu il tii p'ala io p'asta si alergam tare de tot...auzi baaaa da sa te intorci inapoi nu sa ramai acolo in fata ca mie nu-mi convine sa alerg pentru tine da?...aseara s-a jucat fotbal da?...fara incrancenerea orgoliului prostesc...fara visul primei...s-a jucat fotbal cu gandul la berea de dupa meci in care eroii vor fi ridicati in slavi de vreo doua fete frumoase de la scara C...aseara nu am vazut prea multe tacklinguri si nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru ca nu s-a mai putut centra ca de obicei...si Steaua nu a cazut fizic pentru ca baietii astia din teren alergau dupa Victorie si cand alergi dupa Victorie uiti ca mai faci efort...
Sunt dinamovist si nu merg cu Steaua niciodata si inca o data spun ca patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a strans stomacul la golul lui Arsenal pentru ca se juca Fotbal ieri si eu am tinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor si domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece baieti incearca sa introduca o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras multimile pentru ca acolo jos pe dreptunghiul ala odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile multimii...aseara inainte de meci, cand muschii se pregateau sa arda cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." si Steaua a pierdut mai frumos decat a castigat in ultima vreme...Multumesc frumos, baieti...
Steaua a pierdut alergand si hranindu-ne speranta reincarnata in sprinturile lui Banel de care nu mi-a placut vreodata in mod special...si nu s-a prabusit fizic in lupta cu Africa lui Arsenal...pentru ca Zapata a fost mai roman si mai stelist ca oricand gata sa moara ca Scarface pe treptele orgoliului...pentru ca nu am lasat capul in jos la pauza cautand una din maslinele special uitate in farfurie sa ma protejeze de nervi...ciudata speta a unei echipe fara antrenor, mentor sau conducator...
Steaua insa, si aici ma refer numai la baietii din teren, ne-a invatat aseara lectia fotbalului nascut din pasiunea pustanilor care alearga dupa victoria din spatele blocului mai importanta decat orice pe lume duminica, pentru ca luni trebuie sa povestesti la scoala...unspe baieti care au schimbat doi antrenori in cateva luni s-au hotarat sa joace fotbal de capul lor, tu il tii p'ala io p'asta si alergam tare de tot...auzi baaaa da sa te intorci inapoi nu sa ramai acolo in fata ca mie nu-mi convine sa alerg pentru tine da?...aseara s-a jucat fotbal da?...fara incrancenerea orgoliului prostesc...fara visul primei...s-a jucat fotbal cu gandul la berea de dupa meci in care eroii vor fi ridicati in slavi de vreo doua fete frumoase de la scara C...aseara nu am vazut prea multe tacklinguri si nici lovituri de cap de la "tunari"...pentru ca nu s-a mai putut centra ca de obicei...si Steaua nu a cazut fizic pentru ca baietii astia din teren alergau dupa Victorie si cand alergi dupa Victorie uiti ca mai faci efort...
Sunt dinamovist si nu merg cu Steaua niciodata si inca o data spun ca patriotismul nu e pentru echipele de club dar mi s-a strans stomacul la golul lui Arsenal pentru ca se juca Fotbal ieri si eu am tinut cu Steaua...fotbalul nu este despre bani, doamnelor si domnilor, fotbalul este un joc in care unsprezece baieti incearca sa introduca o minge in plasa portii adverse...iar asta intotdeauna a atras multimile pentru ca acolo jos pe dreptunghiul ala odihnitor de verde,cei unsprezece implinesc sau nu fanteziile multimii...aseara inainte de meci, cand muschii se pregateau sa arda cineva a strigat..."What we do in life echoes in eternity..." si Steaua a pierdut mai frumos decat a castigat in ultima vreme...Multumesc frumos, baieti...
marți, 2 octombrie 2007
Muzik Zeeley
Ascultati si bucurati-va.De fiecare data cand ascult asemenea muzica, fata mi se destinde intr-un zambet linistit...daca sunt in trafic totul se misca in relanti...cred ca de-abia acum am postat muzica...
Beethoven, sonata 3 pt vioara si orchestra, partea a 2 andante, vioara Pinchas Zuckermann, pian Daniel Barenboim
luni, 1 octombrie 2007
Sinucigasul.Moartea dupa plutire(5)
Se gandea la capitele de fan si la paiele care-l gadilau de fiecare data cand se ascundea prin soproanele din imprejurimile Cheiei satul bunicilor din Moldova.Fusese o copilarie ca in manualele scolare, cu capre, nazbatii, draci de copii blonzi si muciosi, urlete si povesti infricosatoare inainte de culcare.Capitele de fan insa staruiau cel mai tare in mintea lui obosita de amestecul ultimilor ani.
Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..
Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...
Acolo se ascundea, mangaiat de soarele vreunei dupa amieze de toamna.Tot acolo a furat primul sarut care i-a lasat un gust dulce inconfundabil de gutuie glazurata si pe care nu l-a mai regasit de atunci.Ilinca o chema si avea cozi lungi impletite perfect...il lasase s-o sarute acolo in sopron.Fusese mai mult o harjoana baieteasca in care el incerca s-o imobilizeze, s-o stranga in brate si dintr-o data buzele s-au lipit si s-a lasat linistea...peste sopron, peste lume nu se mai auzeau decat inimile lor si plescaitul buzelor care invatau sarutul...Si acum era liniste...masinile isi urmau cursul...fatalitatea traficului...vrei nu vrei trebuie sa te deplsezi se gandea..
Se saturase de tot ce trebuia...tot timpul trebuia sa faci ceva ca sa inaintezi sa nu pierzi trenurile vietii sa cobori in gara special destinata vietii tale si s-o iei prin nu stiu ce pasaj care te va fi dus la alta linie de unde trebuia sa iei alt tren ca sa nu pierzi oportunitatea de la ora noua...pentru ca numai o data si doar la ora noua puteai sa-ti intalnesti norocul si asta in orice caz daca ai fi razuit tichetul si daca ai fi citit cu atentie instructiunile de pe talon doar atunci ai fi putut participa la unica sansa a vietii tale pentru ca cine stie cand ti s-ar mai fi ivit ocazia, o asemenea ocazie...
oricum ai grija cum vorbesti, ce vorbesti pentru ca nu stii de unde poate sa ti se intinda o mana si in general in viata nu e bine sa te certi si sa-i vorbesti pe oameni de rau sau sa-ti dai cu parerea pentru ca nu se stie peste cine dai si dupa aia s-ar putea sa ti se blocheze oarece intrari sau dupa caz, iesiri...pentru ca e nevoie mereu de o iesire care sa te duca la alt nivel si oamenii te pot ajuta, te sustin dar...
sistemul este piramidal, cei din nivelele superioare asa au reusit si acum ei sunt puternici...important e sa aduni tu zece oameni si cand i-ai strans primesti un numar si o cheie...si deschizi usi ai sa vezi ca deschizi mult mai multe usi asa..in definitiv cine esti tu sa schimbi lumea pe bune, nimic nu e nou sub soare totul s-a mai facut si e mult mai bine sa profiti de val decat sa te arunci impotriva lui...nu e nevoie sa spui ceva cu orice pret fa parte din echipa lasa-i pe altii sa se afirme ca e mai cald in echipa o sa vezi...capitele de fan par asa moi de la distanta...de fapt te inteapa paiele alea destul de tare...
Se cauta talentul anului!
Am inceput campania in care credem poate cel mai mult.Poate ca intr-o zi vom reusi sa construim noua generatie de jurnalisti, indragostiti de o idee, cautand adevarul, redescoperind frumosul, ierarhizand adevaratele valori! Deocamdata SE CAUTA TALENTUL ANULUI!
Premiile Ioan Chirila
Premiile Ioan Chirila
Abonați-vă la:
Postări (Atom)