[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 31 decembrie 2008

Valea binecuvantata...

Trenul a intarziat doar doua minute. Minus douazeci de grade. Cristi ma asteapta cu masina in buza trenului. Cobor. E o revedere ca intr-un film de Mihalkov. Ma priveste intrebator. E frumos? E liniste. Si zapada. Ma plimba prin satul in care se ingramadesc ordonat case din secolul 17. Imi arata vila lui Berlusconi. Linistea e sentimentul predominant. Si frigul uscat care ne patrunde oasele. Ma ia de la inceputuri. Aici sacii de gunoi sunt rosii. Fiecare sat are culoarea lui. Costa enorm. Si economisesti. Esti obligat. Nu merge cu punga. Pubelele sunt supravegheate video. Si sacii costa mult. Asa ca sticlele merg la sticle si cartoanele la cartoane in pubelele lor ca sa nu risipesti sacii. Care costa mult. In supermarketul satului un ecran elctroic afiseaza economiile si reciclarile. Si produsele se ieftinesc. La brutarie comanzi painea cu o zi inainte. Cele cateva sute de locuitori stiu cata paine vor. Daca nu comanzi ramai fara. Vinul rosu ne limpezeste oasele.

O sa schiem a doua zi. Sute de kilometri de partie sfarsesc printre satele aruncate in valea binecuvantata. Traheea mi se umple de curatenie. Satul doarme. Ascultam concertul patru al lui Beethoven. Kempf la pian. Galagia e departe. Jambon, tortelini si vin rosu de Toscana. Sporovaiala de buna vedere. Suntem nevorbiti. Copii dorm in pozitiile imposibile revendicate de varsta de aur. Curge, muzica. Curge, vinul. Satul bicicletelor asigurate. Da, asigura bicicletele in cazul in care se lovesc de vreun Bentley. Ingenios nu? Informatiile vin una peste alta, ma zapacesc si ma amortesc. O vila scunda cu o bucatarie lemnoasa si caldura protectoare. Afara frigul ascute linistea. Ne pregatim de somn si de schiul de a doua zi, punch sau sampanie infofoliti in paturile lumii civilizate. Vine un an alt an. Ma despart cu sentimente contradictorii de cel care aproape a trecut. A fost bine, a fost si greu. Viata insa e un cadou care nu trebuie ratat. Va fac cu mana din valea binecuvantata. N-aveti cum sa vedeti. De aia va scriu. O sa fie un revelion cald. La multi ani stimati cititori. La multi ani...

PS. La sfarsitul acestei corespondente am sa dezvalui identitatea acestu loc minunat...

luni, 29 decembrie 2008

Prostitutie, taxe, criza

O sa radeti de mine dar ascultati cu atentie. Romania este aproape de recesiune. Deficitul bugetar este foarte mare. Pentru reducerea lui e nevoie de taxe. Dar ce taxe sa mai pui asupra poporului asta? O solutie care ar imbina utilul cu placutul ar fi Legalizarea Prostitutiei. Romania percepe TVA din serviciile prostituatelor si reducem deficitul bugetar. Ce ziceti?

M-ai mai iubi dac-as fi gri?

M-ai mai iubi dac-as fi gri?

duminică, 28 decembrie 2008

Un Craciun linistit

A fost un Craciun linistit. Am cantat colinde mai mult decat in anii trecuti. Si am citit din evangheliile dupa Luca si Matei in seara de ajun, dupa ce in prealabil ne-am inchis telefoanele. Am mancat si am baut moderat si mi-am ascultat familia, mai mult ca in alti ani. Am sporovait vrute si nevrute si apoi l-am ascultat pe General vorbindu-ne despre Siberia si suferinta lui si a celorlalti romani acolo. Ne-a povestit cum a refuzat sa se intoarca in tara odata cu Divizia Tudor Vladimirescu care venea impreuna cu rusii dupa ce Romania a intors armele in 44. Ana Pauker venise in lagar sa recruteze voluntari care sa se alature rusilor. Si cum acest refuz l-a mai costat cinci ani de lagar. Ne-a vorbit pana cand lacrimile i-au impaienjenit ochii si un nod in gat a inceput sa-i intrerupa sirul cuvintelor. Am lasat capetele in jos cautand tacerea. Apoi l-am intrebat pe General de ce nu scrie o carte. Si cu un ultim efort care ne-a emotionat pana la lacrimi ne-a spus ca nu poate duce povara rememorarii si ca n-ar putea sa astearna totul pe hartie. Ar fi prea mult pentru el.

Sapte ani dintr-o viata de om. Sapte ani dintr-o viata de om pierduti intr-un lagar din Siberia.
In fata noastra in ziua de Craciun Generalul ne-a invatat, pentru a cata oara, sa pretuim libertatea. Ma intreb cati dintre cititorii acestui blog realizeaza ca s-au nascut in libertate?

A fost un Craciun linistit. Fara televizor, fara glume si divertisment, fara discoteca in seara de 25. M-am bucurat la bucuria celor care au primit, m-am bucurat de darurile Mosului.

A fost un Craciun linistit. Ne-am gandit la cei care au plecat si ni s-a facut dor de ei.
Privesc bradul. E frumos si pestrit si-mi aduce aminte de copilarie.Nu are instalatie de lumini. Am aprins in jurul lui cateva zeci de lumanari jucause...

sâmbătă, 27 decembrie 2008

Baietelul Iubire (5)

Oamenii se indreptau fara sa-si de seama catre Ziua Neagra a lumii.Liderii mondiali se intalnisera pentru a analiza situatia haosului generat de Baietelul Iubire. Concluzia celor cateva zile de intalniri intre sefii statelor supradezvoltate era strict confidentiala si suna sec:
"Baietelul Iubire a generat un fenomen nemaintalnit in istoria planetei noastre. Originile acestei fiinte sunt necunoscute pana la momentul acestei minute. Eforturile de cercetare a materiei care inveleste corpul copilului fara identitate au esuat. In mod eronat curentul general de opinie a catalogat aceste stari ca fiind "iubire" asa cum o definim noi oamenii. In apropierea baietelului oamenii sufera de fapt pierderea cunostiintei, delir si simptomatologie asociata cu schizofrenie si apatie. Ca urmare a acestor manifestari la scara larga avem de a face cu convulsii sociale majore, intreruperea fluxului economic in mai multe tari, miscari masive de populatie care sunt in pericol de a rasturna ordinea globala. Ca o consecinta fireasca a celor de mai sus si pentru salvarea omenirii de la haos si anarhie liderii tarilor supradezvoltate decid in unanimitate eliminarea fiintei supranumita "baietelul iubire". Continutul acestei minute este strict secret si va fi comunicat doar celor implicati in eliminarea copilului. Minuta va fi data publicitatii in zilele imediat urmatoare eliminarii"

Parintii Mirandei fura omorati in "accidente de masina" controlate in timp ce se intorceau de la serviciile lor in Stockholm. Mama Tunde avea un cabinet stomatologic in apropierea bibliotecii Kungliga iar tatal Oswald era conferentiar la Universitatea din Stockholm unde tinea un curs de drept comercial. Cei doi isi salvasera "casnicia erodata" in urma intalnirii cu Baietelul Iubire si devenisera celebri in toata lumea datorita Mirandei, singurul copil cu care Baietelul intrase vreodata in dialog. In urma accidentului trupurile carbonizate au fost facute disparute. Pe bona Mirandei au omorat-o prin strangulare imediat dupa ce au fortat-o sa declare copilului ca parintii vor fi plecat intr-o vacanta prelungita. Miranda a fost data disparuta imediat dupa asasinarea bonei astfel ca familia prea tulburata de tripla tragedie nu a reusit sa faca legatura intre moartea parintilor si cea a bonei.

Miranda a fost transportata in secret la o tabara a serviciilor secrete germane din muntii Padurea Neagra. Educatia ei a continuat neschimbata. Profesorii de aici erau condescendenti si binevoitori. Vorbeau suedeza perfect si dezvoltau cu aplomb si faramec aptitudinile Mirandei. Muzica, desen, sport ,aritmetica toate isi urmau cursul firesc. Miranda cunoscu si alti copii special adusi pentru ea in aceleasi conditii.

Treptat in programul de studiu se introduse anatomie si jocuri de echipa. Miranda invata ce este sangele si din ce este compus el."'Toti oamenii au sange in ei si daca ii intepi sangele curge"Avura grija sa nu ii explice consecintele pierderii unei cantitati mari de sange. Exemplificau pe niste papusi mari dintr-un material cauciucat. Intepate in diverse locuri papusile eliberau un lichid rosu-visiniu.Intepate in cap insa, o data cu lichidul rosu ele incepeau sa fredoneze diverse melodii ale momentului. Nu dupa mult timp Miranda fu inebunita sa infiga ea insasi cutitul in capul papusilor gonflabile si sa asculte vreo melodie noua.

Profesorii de sport ii antrenau la jocurile cu hotii si politistii. In echipa Mirandei erau numai fete hoate care trebuia sa-l atace pe prizonierul politistilor. Miranda invata sa mearga taras, sa sara peste buturgi si sa nu planga daca se juleste. Jocurile se desfasurau in urlete de nedescris care erau incurajate de catre profesorii asistenti. Copii mureau de placere sa scoata cele mai ciudate sunete sa se imbranceasca unii pe altii si dupa caz sa apere sau sa atace prizonierul "politistilor". Dupa trei luni din randul tuturor copiilor din tabara unsprezece reuseau sa se catere prin copaci si pe stanci abrupte sa emita sunete cel putin ciudate din toata puterea rarunchilor si sa alerge trei kilometri in panta fara oprire. Unul singur se specializa in lovituri de cutit bine infipte in scoarta copacilor. O fetita pe nume Miranda cu un zambet ingeresc si care canta dumnezeieste lied-uri romantice.

miercuri, 24 decembrie 2008

Craciun, mama, gay

Am fost in mall. Oarecum impotriva vointei mele. Ajunul reclama responsabilitati culinare de ultima ora. Craciunul este o sarbatoare dintr-un capat in altul doar pentru copii. Noi ceilalti trebuie sa ne multumim cu semnificatiile. Si cu bucatelele de liniste si familie. Daca le avem. La o masa intr-una din cafenelele mall-ului era un tanar gay impreuna cu mama lui. Vestimentatie indrazneata la el. Putin incarcata in incercarea de a fi cool cu orice pret. Tunsoarea la fel. Ochi mari profunzi si calzi. Trup firav. Gestica expresiva in sensul unei feminitati accentuate. Mama lui, o doamna trecuta de patruzeci de ani nu iesea spectaculos in evidenta. Un cojoc cognac, cizme negre la al doilea sezon, pantaloni reiati maro.

Marturisesc ca in prima faza mi-a atras atentia discrepanta stilistica a celor doi. De-abia apoi am realizat ca sunt mama si fiu. I-am intalnit de mai multe ori dupa aceea in periplul meu. Nu sunt homofob, din contra, am sustinut de multe ori aici dreptul individului la asumarea optiunii sexuale fara consecinte din partea societatii. Cu toate aste m-a cuprins un sentiment de mila pentru mama care stie ca n-o sa fie niciodata bunica. Femeia care a dat nastere, a alaptat, a schimbat scutece si a crescut un copil care nu se va inscrie in ciclul atat de normal al perpetuarii vietii.

M-am gandit la lupta oribila din sufletul ei. Intre iubire si respingere. Respingerea anomaliei din punctul femeii care da viata si iubirea pentru cel caruia i-a dat viata. Trebuie sa fie o lupta terifiant de obositoare si de cata putere e nevoie ca sa intelegi, ca sa accepti intr-un final ? Mai ales intr-un spatiu ca al nostru unde oamenii condamna homosexualitatea ca pe ocrima impotriva umanitatii. Celebram Craciunul si celebram ideea sfanta de "a naste" Cata durere trebuie sa fie in sufletul acestor mame? E o intrebare retorica, de fapt...Un lucru e sigur. Articolul de mai sus nu se vrea discriminant ci mai degraba "compatimitor". Homosexuali, heterosexuali, bisexuali...oameni ne numim si ne aflam in voia lui Dumnezeu...Craciun fericit tuturor!!

marți, 23 decembrie 2008

Un mesaj audio

...curand...varianta audio de la "Ingerul de deasupra orasului "si continuare la "Baietelul Iubire"

Una, alta...

Am citit pe undeva ca de Craciun, Florin Salam mananca iaurturi si branzeturi. Dincolo de noutatea absoluta si interesul general ridicat de aceasta stire m-am intrebat oare ce o manca de Craciun domnul Viorel Lapte?

Negustorii de brazi incearca sa intervina abrupt in gusturile noastre cu intrebari de genul: - Da ce are domle' asta? De ce nu-ti place? -Pai da nu stii ca se mai lasa crengile de la baza?- Pai matale vrei brad sau ce vrei?

Mi-a zis un taximetrist ca acest decembrie e aproape la fel de slab in comenzi ca si ianuarie 2008. Criza loveste in taxiuri...Normal pentru ca romanii uita sa scada pretul per kilometru o data cu scaderea benzinei incercand sa speculeze diferenta de pret. Si pierd.

Aseara am fost colindati in familie de catre doua studente care cantau dupa note. Nepatrunse de vreun fior de moment. Erau dezacordate si chicoteau cand greseau. A fost amuzant, totusi.

Cred ca arabii de prin jurul restaurantelor libaneze din Bucuresti privesc "oripilati" porcia sarmalelor, carnatilor si caltabosilor care se dezlantuie pe mesele romanilor.

luni, 22 decembrie 2008

Ingerul de deasupra orasului

Sunt ingerul orasului. Am avut multa treaba zilele astea. Se intuneca devreme si-mi falfai aripile deasupra Bucurestilor. Am coborat in intersectii si am suflat liniste peste fruntile lor transpirate. Le-am incetinit bataile inimilor ca sa nu se mai enerveze si sa-si strige fiere unii altora. Cu inimile agale si cu fruntile racorite de suflarea stelelor s-au linistit. Am deblocat cateva intersectii ieri. Am zburat printre blocurile de la marginea orasului. Am intrat in case triste si le-am adus uitare si pofta de dragoste. Au uitat sa-si mai numere banii si au frematat de dorinta ca-n zilele dintai. Blocuri intregi napadite de iubire.

Doamne cat iubesc oamenii cand se aprind unii dupa altii. I-am spus odata lui Dumnezeu: - Ce-ai fi facut Doamne fara minunile astea de pe Pamant? Mi-a raspuns razand:- Cred ca ne-am fi plictisit de moarte, ingere...Am ridicat de la pamant o fetita cu genunchii juliti si i-am lins ranile si-am facut-o sa rada. Mi-am smuls fulgii din aripi si-am invelit copii metroului. Am stat langa ei si am plans pentru ca le-am visat visele. Doamne cat iubesc oamenii si fiintele astea plapande carora voi le spuneti copii. Am luat visele lor negre asupra mea si pret de cateva ore n-am mai putut zbura.

Am oprit cateva clipe tremurul mainilor unei batrane care-si astepta moartea, uitata de lume...A zambit si-a putut sa-si bea ceaiul fierbinte fara sa-l mai verse in poala...am intrat in casele bogatilor si le-am ostoit nefericirea...acolo a fost mai greu..in casele lor domneste mandria si orbirea sufletelor...le-am supt ceata de pe suflete si au vazut limpede unii-n altii si au plans si s-au bucurat.Si iar le-a fost greu. Am trimis acasa femeile care-si vindeau carnea...le-am pregatit barbati simpli si iubitori mirosind a munca...si le-am facut sa gateasca pentru ei... apoi mi-am tras sufletul si m-am apucat de lucru greu...am dus gandurile slabe la capat de drum...si oamenii au aflat unii de altii...asa ca ea a stiut ca el e-ndurerat si ii cere iertarea...apoi lui indrazneala i-am dat sa-si recastige iubirea..mii de ganduri am carat in spate si le-am aruncat in ferestre care se pregateau sa adoarma...si oamenii au aflat unii de altii si s-au iubit...am amestecat destine si mi-am notat schimbarile intr-un carnetel cu pagini din frunze de nuc...trebuie sa i-l dau lui Dumnezeu la capat de drum...

Doamne cat ii iubesc pe oameni cu toate ale lor...am plans fierbinte pentru toti cei pe care nu i-am putut ajuta...mi-am odihnit amintirea lor in culorile schimbatoare ale unui semafor de la marginea orasului... m-am asezat langa un cersetor batran care astepta resturi de macel dintr-un supermarket...m-am asezat langa el si i-am facut cadou privirea-mi...si l-a vazut pentru o clipa pe Dumnezeu si tot restul vietii lui o sa fie mai bun...tarziu in noapte am auzit colindatori..si-atunci cu ultimele mele puteri le-am suflat oamenilor imboldul de a deschide usile...am adormit si eu intr-un tarziu cu gandul la Mos Craciun si am avut acelasi vis ca in fiecare an...m-am visat OM...

Primul post scris de voi. Despre lacrimi.

Am parcurs cele aproape 2oo de comentarii de la post-ul anterior. Am facut o selectie si am pus cap la cap propozitiile voastre. Cred ca este unul din cele mai sincere lucruri citite in ultima vreme. I-as spune, adevarul comunitatii noastre. So here it is. Intrebarea era: ce va emotioneaza pana la lacrimi?


suferinta altora.rosul, cand in mine-i verde.Dragostea, cand o supraevaluez. Neputinta, cand o subestimez.Copilasi de 3 ani dansand imbracati in ingerasi.cand ma gandesc la el si stiu ca nu-l mai am...firul de nisip frunza picatura atomul.sacrificiul pentru o alta fiinta si unitatea pentru un scop nobil.Ederlezi a lui Bregovic O mama plangand langa un sicriu mic. Un copil cu perfuzie in mana stanga si cu o jucarie in mana cealalta.oamenii batrani si bolnavi, copii bolnavi si talentati, animalele oparite de oamenii fara suflet."o ultima scrisoare…" a lui Marquez.."un cuplu de batranei plimbandu-se de mana prin parc. schimband gesturi tandre.Lorenzo's oil, scena in care mama ii spune sa se duca spre lumina daca nu mai poate. Cei care lupta pentru fiecare clipa si nu se plang niciodata desi sunt mai putin norocosi ca mine

Durerea celor pe care ii iubesc.Fericirea celei pe care o iubesc traita impreuna.cind ascult orice cor de copii.batrani singuri. iubiri frante.Gandul ca poate nu voi mai fi langa copilul meu daca voi recidiva dupa operatiile de anul acesta.Portretul pe care Victor Petrini i-l face mamei lui, dupa ce aceasta moare. cand sotul meu vorbeste despre mama lui ... momentul `x` dupa ce faci dragPloaia calda si lumina serii dupa o zi lunga de munca. cand vad oameni depasindu-si limitele, fizice sau mentale. Parintii care se sacrifica pentru copii sau viceversa.Ma impresioneaza pana la lacrimi orice betiv pe care-l vad pe strada pt ca imi aduce aminte de tatal meu care a murit la 47 de ani din cauza alcoolului. Cand eram pustoaica imi era rusine cu tata, acum as da 5 ani din viata sa pot sta macar 5 minute de vorba cu el. Mi-e dor de tata, asa cum era el.tatal meu, cand imi spune ca ii este dor de mine.jared leto cantand acustic.

vesnica pomenire si miscarile acelea ritmice ale colivei.ochii umezi ai unui catelMarea in timpul furtunii, pe care s-o privesc de pe terasa "la Corsaru" .Dragostea neimplinita cu barbatul ce isi rezema trist capul de genunchii mei...cand vad oameni imbratisandu-se in aeroporturi....cand vad lacrimi in ochii unui batran....cand ascult mii de oameni cantand in cor....cand simt atat de mult incat da pe afara..Un sat acoperit de zapada, vazut de sus de pe deal. Ochii unui om care tocmai a primit un cadou neasteptat.momentul in care Bruce Willis isi ia adio de la fiica lui, in filmul Armageddon, iar aceasta atinge un ecran rece cu degetele subtiri...Un copil de 4 ani cu retard psihomotor sustinut de mama lui in fata bradului si a lui Mos Craciun. Femeia cu trei clase primare -Anita Nandris Cudla (Amintiri din viata) deportata cu cei trei copii timp de 20 de ani in Siberia.privirea unui copil cu fata murdara si fiecare nenorocita de clipa din viata asta.Iubesc sa imi simt degetul aratator in palma unui copil..

cand am auzit prima oara marturia lui Sergiu Nichescu.La 10 ani si a pierdut ambele brate din umeri.S a electrocutat.Acum e casatorit,are 3 copii si isi ajuta sotia la educarea lor,la treburile casnice si se declara un om fericit.Canta mereu piesa lui preferata: ISUS,ISUS noi te asteptam cum crinii_asteapta roua Privnd spre ceruri Te chemam CU MAINILE-AMANDOUA'.Baiatul meu de 21 de ani, cind vine la sfirsit de saptamana si ma saruta pe obraji zicindu-mi cu blindete"mata' mama".Plang cand ascult placebo.un baiat care iubeste sincer si o pereche care se iubeste cu adevarat linistea asurzitoare din casa, pe care o ascult in fiecare weekend cand ma intorc....acasagramada de cruci sterse din cimitir, unde ma duc sa ma intalnesc cu ingerul mamei si imi dau seama cat de cruda e uitarea...sunetul celor patru cuie cand sunt batute si fiecare carte pe care o citesc...parinti incompetenti, care trateaza copiii ca pe proprietatea lor si incearca sa-i domine prin violenta verbala si fizica

Ruga pentru parinti cantata de Hrusca.Dorul care ma rapeste in cele mai nepotrivite momente.Filmul si cartea Great expectations de Charles Dickens. Suferinta altora.Nasterea unui copil.1.Imaginea unei chitari in timp ce este distrusa.2.Un copil care plange si isi trage mamica de maneca in timp ce ea e beata, el spunandu-i : "Ajunge, mami!"
o carte ca "Ciresarii" doar pt ca se termina, chiar si dupa 5 volume.Cuvintele lui, cand nu intelege iubirea mea ascunsa.Cand imi imaginez ca am pierdut-o pe mama, inainte sa reusesc sa o fac sa cunoasca fericirea.Am plans la cate un concert care m-a lasat fara cuvinte si fara ganduri. Am plans cand am intrat prima oara in mare...

Toamna, poeziile lui Nichita Stanescu, Balada lui C.Porumbescu, oamenii uneori...greu de structurat in propozitii emotiile.succesul cuiva (un sportiv in momentul victoriei de exemplu,un artist primindu-si recunoasterea,o bucata muzicala interpretata divin ) si suferinta unui copil.un barbat plangand pe ascuns.cand trec prin Defileu Jiului si vad caini abandonati in acel pustiu, caini epuizati de oboseala, de foame, de sete si de duerere...

vineri, 19 decembrie 2008

Uitare si eroi

Un gest frumos propus deBucurenci intr-o lume a uitarii. Cititi aici. Sper sa ajung si eu.

Exercitiu de sinceritate tehnica

Haideti sa va arat ceva. Vreau sa-mi scrieti in doua (2) propozitii CE va emotioneaza pana la lacrimi. Nu vreau sa folositi metafore, nu incercati sa fiti speciali. Scrieti din suflet aproape tehnic incercand sa comunicati un adevar simplu: ce va emotioneaza pana la lacrimi. Dupa ce veti fi scris o sa va explic pasul doi.

Da click aici si-ai sa vezi ca esti fericit. Fa ceva.

da click aici

craciun schizofrenic

tudor: esti ok?
chirila: nu
tudor: stiu
chirila:daca stii...
trudor:de ce intreb nu?
chirila:nu, de ce nu ma lasi in pace?
tudor:credeam ca ai nevoie de mine...
chirila:nu, mai bine du-te si cumpara brad...
tudor: de ce, n-are cine sa ti-l cumpere?
chirila:nu, pur si simplu cred ca e bine sa te plimbi...
tudor: hai si tu...
chirila: nu pot
tudor: ai treaba?
chirila: da, vreau sa scriu ceva...
tudor: fara mine? ha! no way
chirila: da' ce esti garantia inspiratiei?
tudor: nici vorba. sunt doar oglinda ei.
chirila: iesi afara!!!nu vreau sa ma oglindesc!!!
tudor: mincinosule, cred ca daca as intarzia cu bradul ai face spume
chirila: nu ti-e rusine??ce vrei sa spui...
tudor: nimic
chirila: vrei sa spui ca am nevoie de tine cu orice pret
tudor: ma duc dupa brad...
chirila:cretinule
tudor:yeah right...be right back!!

joi, 18 decembrie 2008

Upgrade la post-ul de mai jos

Am citit toate raspunsurile de mai jos si in cateva randuri m-am surprins incercand sa articulez cuvintele voastre preferate ca sa simt conform descrierii. Mi se pare ca jocul asta ne face mai "comunitari". Niceeee:)

Portelan

Portelan. Imi place sa rostesc cuvantul portelan. La "t" limba se arcuieste in fata si-mi loveste delicat lopatarii pentru ca mai apoi sa se retraga pe "l" si pe "a" detensionandu-se si lasand dupa caz loc unui mic balon de saliva. Mi se pare senzual acest joc al limbii lovindu-mi dintii sub auspiciul cerului gurii. "N" ul din final vine sa inchida barbateste aceasta excursie a silabelor. Celor care isi doresc o descriere magistrala a unei vocabule le sugerez prima pagina din Lolita lui Nabokov in original. Este un deliciu al simturilor.

Azi mi-am petrecut o zi in orasul asta gri cu gandul la portelan.

Aveti cuvinte care va "senzualizeaza"?

miercuri, 17 decembrie 2008

S 60

In sfarsit au dat detalii despre noul S 60. Imi place fata nu stiu ce sa zic(inca ) despre spate. 180 de cai la 1.6 mi se pare o smecherie. Baietii ce zice?:)))

Baietelul Iubire (4)

Situatia incepu sa evolueze intr-un sens nefericit. Numarul oamenilor din preajma baietelului ajunse la ordinul sutelor, apoi miilor. In afara perimetrului de iubire incepura acte de violenta. Oamenii incercara sa se organizeze ad-hoc dar babilonia creata de nationalitatile prezente nu reusi sa ordoneze nimic. Mereu se gaseau cate unii care sa rupa randurile sau sa se bage in fata. Aparura speculantii care stateau la cozi pentru ca mai apoi sa-si vanda locurile pentru cateva sute de dolari.
Autoritatile disponibilizara jandarmi in miscare la marginea perimetrului de iubire.

Baietelul privea speriat miile de oameni care se perindau prin fata lui. Elicoptere militare dotate cu camere video incepura sa survoleze zona. Spectacolul era halucinant. Pe o raza de o suta de metri in jurul copilului oamenii actionau in cele mai ciudate feluri: plangeau de fericire, dansau, se imbratisau, stateau culcati pe spate sau implorau cerul cu mainile intinse oferind o panorama colectiva nemaiintalnita. Dincolo de perimetru furnicarul nerabdator actiona ca o masa revoltata intr-o tara sud-americana. Se operau arestari si in curand numarul fortelor de ordine fu sporit astfel incat sa poata fi organizate cozi. Situatia deveni dramatica. Autoritatile incercau tot timpul sa directioneze baietelul in spatii deschise care sa permita accesul unui numar din ce in ce mai mare de oameni.

Oamenii de stiinta reusira sa preleveze cateva probe din gogoasa translucida cu ajutorul unui cablu coborat dintr-unul din elicopterele care survola zona. Din nefericire ceea ce la inceput era o bucata ca de piftie albastra traversata intern de sute de vinisoare albicioase se transforma in apa pe drumul catre laborator. Incercara ulterior cu un laborator mobil dar nu reusira sa depisteze decat apa in compozitia piftiei si un fel de material asemanator latexului care se descompunea rapid si a carui compozitie moleculara se schimba cu viteza pana se transfoma inevitabil in apa.

Baietelul privea atent in jurul lui. Fluxul de iubire functiona normal. Spasmele si lacrimile care-l podideau din cand in cand isi urmau ciclul firesc. La aceleasi intervale rasufla greu impovarat de o greutate invizibila. Apoi intr-o zi, baietelul vorbi. Vorbi unei fetite pe care o chema Miranda si care intrase in perimetru impreuna cu mama ei. Era o zi perfecta de primavara cu soarele acela care te imbie sa-ti traiesti viata cu furie optimista.

Miranda se apropie de baietel si isi vari mana adanc in gogoasa translucida. Mama se sperie la inceput dar cum fetita nu dadu semne de neliniste o lasa in plata ei in timp ce ea fu cuprinsa de dorinta de a iubi nimic. Miranda incepu conversatia: - Am acasa un calut de mare si zboaaarra are si aripiiii....-Uite luna...spuse baietelul. -Nuuu alaa e soarele...- Pe partea cealalta a pamantului e Luna. - Si am si sase papusi surori daca te intereseaza, adauga fetita in timp ce-si plimba mana prin gogoasa albastruie. - Eu nu mai cresc, asa mi-a spus Zendor.- Cine e Zendor? intreba Miranda. - Zendor e Miranda...- Eu sunt Miranda raspunse fetita bosumflata si-i intoarse spatele. Baietelul privea soarele fix. Fara sa lacrimeze.

(va urma)

marți, 16 decembrie 2008

Craciunul celor singuri

Sigur ca sarbatoarea Craciunului presupune armonie familiala, ganduri bune si generozitate. Ce ne facem insa cu cei din spitale, aurolacii, batranii carora li s-au vandut casele in care traiesc? Ce ne facem cu nefericitii, cu cei singuri si deprimati care nu intrevad nici o raza de speranta? Ce ne facem cu cei care-i pierd pe cei dragi in apropierea Craciunului si privesc bradul cu ochii lacrimand de amintiri sangerande ale celor plecati? Ba Chirila ce naiba te-a apucat? Fii bai nene pozitiv ca e Craciunul!!!

Ce ne facem cu cei plecati, cu familiile dezbinate, ce ne facem cu parintii care lupta pentru viata copiilor lor? Societatea moderna ii exclude parca pe toti acesti proscrisi. Oamenii sunt dispusi formal sa fie generosi. Este un altruism care tine mai degraba de "asa se face" decat de o pornire launtrica generata de valoarea intrinseca a mesajului crestin. Hai sa ducem niste cadouri la caminele de batrani pentru ca sa putem dormi linisiti in seara de ajun. In definitiv merge si asa. E mai importanta finalitatea decat sentimentul care a generat-o. Cu toate astea miile de membrii ai listei de mai sus incearca un sentiment de excludere de la sarbatoarea burgheza a Craciunului exprimata prin caldura, cadouri, zambete largi si suflet bun stropit cu vin si cozonac in cercuri restranse in care oamenii se imbratiseaza feriti de jungla de afara. Poate ca solutia pentru cei singuri ar fi sa se sustraga din sfera acestui sistem de referinta.

Craciunul nu e in mall-uri si nici pe partii sau in restaurante cu specific romanesc. Craciunul nu e nici macar in fata brazilor sub care fiecare a pus cadouri dupa posibilitati. Craciunul nu e reprezentat de inflatia de colinde care aproape ca te ingretoseaza.

Craciunul este in povestea simpla a nasterii lui Isus. Si poate ca Isus a fost cel mai singur OM din istoria lumii. Pentru ca oamenii l-au fortat sa-si duca existenta in no-man's land-ul dintre ei si Dumnezeu. Semnificatia Nasterii Celui care din solitudinea divina a reusit sa raspandeasa la scara mondiala o filosofie a iubirii asta trebuie sa fie raza de speranta pentru toti cei care se simt singuri de Craciun.

Pe cruce, la capatul lumesc al calatoriei, Fiul Omului a fost parasit de oameni. Pentru ca apoi sa renasca inmiit la dreapta Tatalui. Craciunul sta in Bucuria ca Isus a putut sa renasca din singurate si dispretul necredinciosilor. De Craciun Isus este speranta celor Singuri. In afara lumii nebune in care traim suntem fiecare dintre noi si El.

Music Club, Later Edit

M-am trezit tarziu din visul de aseara. Da, a fost un vis aseara pentru care as vrea sa le multumesc tuturor celor prezenti. Oooohhhoohoohoohhoohohohh...m-am trezit tarziu am iesit in aerul rece de decembrie si am traversat strada. Pe la trecerea de pietoni. Imreuna cu alti oameni si un caine. Cred ca Bucurestiul e singurul oras european unde cainii traverseaza regualmentar:)

Va multumesc inca o data,

al vostru,

Tudor

luni, 15 decembrie 2008

Vama in seara asta!!!!

Music Club fratilor!!!Music Club in seara asta!!! Hai gata, ca e vacanta:) Inchideti birourile, scoateti cravatele, lasati scoala, inchideti facultatile si hai la cantare!!!:))))

Ora 22!!

duminică, 14 decembrie 2008

Baietelul Iubire(3)

Baietelul iubire deveni fenomen mondial. Televiziunile de divertisment se batura pe licenta unui show-concurs al carui castigator era cel care reusea sa stea cel mai mult timp langa el. Campionul fu un barbat de origine letona care petrecu optsprezece ore si douazeci si sapte de minute langa Baietel. Talk-show-urile momentului dezbateau cu diversi invitati fenomenul care risca sa schimbe lumea. Sute de intrebari se napusteau pe buzele oamenilor: cine este de fapt baietelul iubire? De unde vine? Cine ii sunt parintii? Este el un semn divin?(religiile incepursera deja sa si-l dispute) Cum va schimba soarta lumii? Ar trebui imobilizat pentru a se organiza intr-un fel iubirea generata de el? Care este compozitia chimica a gogoasei translucide? Si alte sute de intrebari care nasteau noi si noi dezbateri.


Cum era de asteptat toata aceasta polologhie media nu facu decat sa creasca notorietatea copilului. Intre timp exodul miilor de oameni care cautau fericirea de cateva ore continua dublat de cei care voiau sa retraiasca acele clipe. Baietelul incepu sa calatoreasca din oras in oras. Statele lumii pornira sa fie preocupate de gazduirea lui pe teritoriul lor cu consecinta unor castiguri fabuloase de pe urma produselor de turism. Astfel ca baietelul iubire facu inconjurul lumii de cateva ori calatorind singur in aeronave uriase care asigurau o distanta adecvata fata de echipaj. Boy Wonderlove cum ii spuneau englezii devenise cetatean universal.

Industria de "merchandising" reactiona prompt. Tricouri, sepci, fotografii, farfurii, pahare, bricege, pixuri, autocolante, postere, ilustrate, cartulii cu povestile de fericire ale celor care fusesera aproape de micut.Treptat incepura sa apara dramele. O femeie care intalni Baietelul divorta la scurt timp dupa incetarea efectului realizand ca nu iubirea o lega de sotul ei. Acesta se sinucise. Oamenii singuri sau aflati in depresie renuntara la serviciile psihanalistilor si la ideea de a-si gasi jumatatea. Toti se gandeau ca baietelul le poate astupa gaura din suflet. Companiile de matrimoniale incepura sa falimenteze rand pe rand. Accesul gratuit la iubire de o intensitate nebanuita inebuni lumea. Ordinea mondiala era in pericol.

Mii de oameni renuntara la slujbele pe termen lung. Omenirea iubea free-lancing-ul acum. Nimeni nu mai voia sa fie legat de un loc de munca ci mai degraba de colaborari in diverse domenii cat mai aproape de zonele in care se afla baietelul. Economia mondiala se clatina. Forta de munca inteligenta nu mai era dispusa sa se stabilizeze. Familii intregi armonioase ajunsera la concluzia ca trebuie sa se adape impreuna, tinandu-se de mana, din izvorul de iubire. Pensionarii gasisera un rost in viata. In plan sociologic o concluzie fara precedent cutremura lumea de la un capat la celalalt. Adolescentii nu mai erau interesati de sex.

Mii de tineri cu varste intre treisprezece si saisprezece ani refuzau sa-si mai inceapa viata sexuala. Ceea ce traisera langa baietel, spuneau ei, nu reusea sa fie depasit in intensitate de nici o prezenta de sex opus din viata lor. Daca lucrurile continuau in felul acesta viitorul rasei umane era pus in pericol. Aceasta concluzie atrase atentia liderilor politici si economici . Se acredita teoria ca Baietelul Iubire este expresia unei civilizatii extraterestre. Opozantii acestei teorii spuneau ca micutul nu are nimic neomenesc in el in afara gogoasei translucide. Faptul ca emana iubire era in cel mai pur sens uman si doar intensitatea il facea special printre oameni dar nu putea sa-l transforme in mesager extraterestru. Pana si sustinatorii acestei idei fura totusi nevoiti sa accepte ca situatia de facto periclita ordinea mondiala.

Baietelul blond nu avea insa habar de toate astea. Trupul firav asemanator unui inger subnutrit calatorea prin lume fara scop . Ochii albastri priveau melancolic la incercarile hulpave ale oamenilor de a reveni in perimetrul sau. Daca cineva ar fi reusit sa-l studieze in timpul petrecut in preajma lui ar fi observat ca din cand in cand fata i se schimonosea de durere si o lacrima infima se rostogolea peste pielea alba si subtire a obrajilor sai. La capatul fiecarui ciclu complet de iubire generata irizatiile albastrui dinauntrul invelisului se aprindeau mai puternic si straluceau ca niste scurtcircuite. Pentru o fractiune de secunda baietelul se sufoca si respira greu ca si cand o greutate de mii de kilograme i-ar fi fost asezata pe umeri. Oamenii nu apucara sa observe acest comportament ciudat.

Zi si noapte era inconjurat de copii. Noptile erau ale copiilor strazii care-l ademeneau prin adaposturile lor intunecate unde baietelul imprastia lumina albastra. Zilele erau ale tuturor copiilor care veneau alaturi de parintii infometati de "avutia" baietelului. Nu trecu mult timp si oamenii facura o descoperire interesanta in ceea ce-l privea pe baietel. Copiii. Copiii nu erau afectati de gogoasa translucida. Puteau sa stea langa el oricat. Se comportau normal ca si cum erau in preajma unui tovaras de joaca. Oamenii nu observasera asta de la inceput pentru ca prichindeii erau oricum intr-o stare de isterie jucausa la vederea parintilor care isi dadeau ochii peste cap si se prosteau in fel si chip. Observatia insa nu intarzie sa apara si oamenii incepura sa-si puna intrebari. De ce copiii nu reactioneaza? De ce nu li se intampla nimic langa Baietel?

(va urma)

Baietelul Iubire (2)

Incepu goana dupa baietelul iubire. Caci asa i se dusese vestea: Baietelul Iubire. Oamenii incepura sa-l caute cu disperare, cu frenezie. Vestea copilului ce radia iubire gratis se raspandi in toata lumea cu viteza mailurilor socante. Marturiile celor care intrasera in contact cu baietelul iubire sunau la fel. Sange clocotind, tremur, fericire cat cuprinde. Cei care il cautau erau plini de speranta pentru ca stiau ca baietelul iubire nu poate sa dispara nicaieri din moment ce nimeni nu putea sa stea in preajma lui vreme indelungata.

Fusesera cateva incercari de rapire din partea unor rusi care se gandisera ca ar fi putut taxa apropierea de copil insa gardienii il eliberasera cu zambetul pe buze. Nimeni nu rezista in preajma lui fara un impuls bolnavicios de a face bine, atat de puternic insa, ca paraliza tocmai puterea de actiune. Oamenii erau patrunsi de ganduri salvatoare dar muschii zambeau si vointa le era anihilata. Baietelul iubire era de neatins. Grija zilei de maine era o notiune inexistenta oentru omuletul blond. Oriunde s-ar fi aflat sau ar fi intrat oamenii cuprinsi de o moleseala care paraliza logica raului faceau tot ce le statea in putinta ca sa-l serveasca.

In fast-food-uri lumea ii facea loc chicotind in timp ce i se pregateau hamburgeri si prajituri sau sucuri. In mall-uri magazinele de haine il primeau cu bratele deschise. Il fortau sa probeze pantofi( doar pantofi pentru ca restul trupului era acoperit de gogoasa translucida cu irizatii albastre) . Multi incercara sa-l imbrace dar hainele capatau proprietatile polilor magnetici inversati si nu puteai nicicum sa le faci sa inveleasca gogoasa. In cateva randuri ramase la cele mai scumpe hoteluri din oras unde receptionerii il fortasera sa ramana peste noapte. Intr-unul din hoteluri dupa plecarea baietelului o camerista fu descoperita plangand in apartamentul pe care copilul tocmai il parasise. Strangea la piept cersafurile ingaimand vorbe fara sens in care se amesteca din cand in cand numele lui. Baietelul iubire.

Omniprezent, intangibil pentru o mai lunga perioada de timp, Baietelul Iubire se transforma curand intr-un bun universal. Presa contribui din plin la raspandirea povestii. Baietelul Iubire ajunse subit pe prima pagina a ziarelor lumii surclasand razboaie, masacre, vedete alcoolice, adultere celebre, crminali, politicieni corupti sau fotbal. Orice incercare de interviu esua lamentabil pentru ca rezultatul era un elogiu dulceag al reporterului indragostit de nimic. In preajma copilului tentativele de jurnalism obiectiv se pierdeau intr-o mare subiectiva de iubire.

Cu toate astea presa scria pentru ca inofensivul heruvim blond risca sa rastorne ordinea mondiala. Oamenii incepura sa calatoreasca mai mult. Mii de oameni transformara in exod cautarea pentru cele cateva ore de fericire. Oriunde s-ar fi aflat baietelul era inconjurat de numere crescande de barbati si femei care chicoteau si tremurau ridicand mainele catre cer intr-o corporalitate mistica ce semana cu o invocare a zeului iubirii care blagoslovise planeta cu asemenea minune.

Baietelul Iubire (1)

A fost odata un baietel invelit intr-un strat gros de iubire. Da, ati auzit bine invelit in iubire. In afara capului blond buclat, cu ochi albastri, o gogoasa stravezie cu irizatii de un albastru electric forma un strat gros translucid jur-imprejurul lui. Puteai sa-i intuiesti trupul prin plasa de iubire care il infasura strans. Daca te apropiai de el la mai putin de zece metri o senzatie nemaintalnita iti cuprindea sufletul. De parca temperatura sangelui incepea sa creasca si obrajii se inroseau intens si o bucurie amestecata cu dorinta crestea in fiecare por al pielii.

Era mai mult decat o senzatie. Incepeai sa simti cum organele ti se intrepatrund sfidand orice minima regula de functionare a corpului omenesc. Deveneai moale si sulfuros pe dinauntru de parca intreg corpul tau gazduise o cantitate imensa de apa minerala ale carei bule de-abia iesite de sub presiunea imbutelierii isi faceau de cap prin vene. In apropierea heruvimului blond oamenii deveneau purtatori de sange clocotitor cu bule. Nu trebuia sa iti spuna nimeni ca ceea ce simteai era IUBIRE.Ciudat era ca nu exista obiectul asupra caruia toate aceste efluvii ar fi trebuit sa se reverse.

Iubeai in apropierea baietelului cu ochii albastri dar nu stiai ce. Odata iesit din raza de actiune a gogoasei translucide care-i invelea trupul erai pentru mult timp inca victima inertiei IUBIRII. Nimeni nu stia de unde aparuse acest copil fabulos. Nu se stia nimic despre el. Unde locuieste, daca are parinti, cum a fost adus pe lume...Fusese descoperit de catre o batrana care il intalnise la metrou ghemuit pe niste cartoane sub scarile rulante. Atrasa de sclipirile electrice de iubire se apropiase de el din curiozitate. Cuprinsa de senzatia aceea care ii ravasise simturile si dorintele demult ingropate vru sa-l ia pe baietel acasa. Baietelul o urma docil insa la jumatatea drumului spre casa batrana il alunga nemaiputand sa suporte atata fericire. Ajunsa acasa se mai bucura cateva zile de tremurul care-i strabatea trupul dupa care simtind ca se termina incepu sa-l caute pe baietel cu o disperare furibunda.

In aceeasi situatie incepura sa fie rand pe rand diversi locuitori ai orasului. Majoritatea femei desi barbatii erau victime la fel de sigure. Atrasi mai intai de gogoasa transparenta oamenii ajungeau in preajma baietelului care pe unde apuca. Spectacolul era nemaivazut. Unii dintre ei erau atat de fericiti incat nu-si puteau controla muschii fetei, miscarile mainilor sau picioarelor si ofereau reprezentatii frenetice concetatenilor. Salivau, chicoteau, isi dadeau ochii peste cap cu un tremur lung si ridicol al genelor, respirau adanc schimonosindu-se dureros, inaltau privirea catre cer si se ridicau pe varfuri incercand parca sa-si culeaga palaria din varful unui cuier prea inalt pentru ei. Directori de banca, soferi, asistente, profesori sau prostituate, bucatari, vagabonzi, criminali nebanuiti, oameni de afaceri, toti rand pe rand, deveneau locul comun al fericirii care iradia din gogoasa starvezie cu bucle blonde.

Cu toate astea nimeni nu reusise sa stea in preajma micutului mai mult de cateva ore. Epuizati ca dupa un orgasm nesfarsit oamenii se departau varsandu-si matele de fericire pentru ca dupa un timp sa intre in sevrajul despartirii. In scurt timp orasul fusese strabatut de vestea copilului minune si concetatenii se impartira in doua tabere. Cei care voiau sa se infrupte pentru prima data din gogoasa iubirii si aceia care tanjeau dupa amintirea clipelor de nedescris petrecute aproape de copil.

(va urma)

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Vama in Laptaria lui Enache

A fost Laptaria si a fost suuuper. Luni de la ora 22 ne vedem in Music Club. Bilete gasiti aici sau in reteaua Diverta.

Mai jos aveti cateva poze de la concertul din Laptarie. Multumim Matei Garici si monden.info :)





vineri, 12 decembrie 2008

Laptarie ultima strigare

Am repetat ieri. Suntem gata pentru diseara. Ultima strigare. Emotii. Nu am fost demult in Laptarie. Si laptaria e un loc special. Suntem gata. Are u fuckin' reaadyyy? Can't hear uuu!!!! Let's make some noiiiiseee!!!!! i give u raul, eugen, clopo, dan, tudor, i givvveee uuu VVAAAAMMAAAA:))

joi, 11 decembrie 2008

Live from Biloxi Blues.

Sunt in pauza spectacolului din seara asta cu Biloxi Blues. De fapt nu, a inceput actul doi. Realizez ce dor mi-era de teatru. A fost asa bine pe scena in seara asta. Relatiile de joc, situatiile, publicul excelent ( sala arhiplina vanduta intr-o ora jumatate de la punerea in vanzare). Am un chef enorm sa incep sa repet ceva nou. Teatrul nu ma poate parasi. Nici eu pe el. Ramane o iubire obsedanta care ma arde si ma consuma in acelasi timp dar imi provoaca fericiri si trairi launtrice nebanuite. Mereu altele si altele si altele...Sunt fericit pentru spectacolul din seara asta. Sunt atat de fericit ca pot face aceasta meserie incat orice alt comentariu este inutil. Va pup si ma duc in scena. Am un public de satisfacut.

Vecinul meu isi bate mama

Se intampla sistematic. Femeia e batuta cu putere metodic. Are in jur de saptezeci de ani. Vecinul meu e bolnav mintal. A fost lovit in moalele capului cu ani in urma. Asa spun oamenii din bloc. Vecinul meu bea, si asculta muzica tare, foarte tare. Ii deranjeaza pe batranii care se odihnesc. Batranilor asta le-a mai ramas de facut. Sa se odihneasca. Vecinul meu nu-i lasa. Isi bate mama din cand in cand si asculta muzica tare. Jignitor de tare. Politia vine la usa si suna. Vecinul nu deschide. Politia nu poate sa-l amendeze desi muzica se aude tare. Legea nu permite. Batranii suna la politie de multe ori. Politia vine. Vecinul nu deschide. Politia pleaca. Apoi vecinul isi bate mama si bea.

Iubita lui. Pardon. Femeia lui ii bate mama. Si el priveste. Apoi coboara doua etaje si il bate pe tatal femeii lui. Tatal femeii si-a pus grilaj la usa. Intr-o zi vecinul o sa-si omoare mama in bataie. O sa vina politia si o sa-l aresteze. De-abia atunci o sa constate medicii ca el e bolnav mintal. Cine ar trebui sa-si asume moartea femeii? Sau moartea nu mai are nevoie de vinovati? Vecinul meu isi bate mama. Eu atat va spun. Din pacate blogul asta nu e citit de politisti. Iar legea...

miercuri, 10 decembrie 2008

Mai bine despre sex, despre sfarcuri si orgasm

Poate ca daca am scrie mai mult despre sfarcuri si mai putin despre criminali, violatori, handicapati, parveniti, amante si depravati sau lideri extremisti si baieti de oras am fi o natiune mai sanatoasa. Sa scriem despre sfarcuri, despre orgasm sau beneficiile concrete ale masturbarii.Sa facem zilnic elogiul orgasmului in presa si sa luptam in scris pentru legalizarea prostitutiei.

Cred ca daca s-ar legaliza prostitutia tarfele cu aspiratii de prima pagina ar disparea subit. Mi se pare mult mai sanatos acum sa scriem despre sex decat sa ne lamentam inutil pe tema aliantei PDL-PSD. oricum suntem o natiune de futaciosi in stil clasic care viseaza cu ochii deschisi la fantezii sexuale occidentale dar se oripileaza in stil puritan cand vine vorba sa-si recunoasca pozitia si se prefac ca citesc despre asta intrigati doar prin tabloide.

Asa ca daca nu ne-a iesit cu salvarea tarii si nu suntem capabili sa iesim in strada pentru binele comun macar sa purcedem la deschiderea si asanarea sexuala a natiunii. Poate inteleg si taranii de pe aiurea ca pedofilia e o crima si ar trebui pedepsita ca atare. Si poate unii parinti nu se vor mai simti frustrati cand vor descoperi vibratorul in camera "comorii" lor si vor reusi sa n-o stalceasca in bataie. Nu de alta da' fata chiar se pregateste serios pentru bac si nu umbla cu toti distrusii.

marți, 9 decembrie 2008

Laptarie si Music club

Nu am cantat de mult in Laptarie si avem mare chef. Vineri 12 decembrie. Dupa aia vine luni, Music Club 15 decembrie. Cele doua concerte vor fi diferite din punct de vedere playlist. Insa vor fi cam doua ore de muzica. Ne vedem la cantari?


Intre timp am ales sa cantam cateva piese pentru Erika. Detalii la Cabral

fata cu boxeri si tricou alb...

Femeia in boxeri si tricou alb. Nemachiata si somnoroasa iti ofera Zambetul in crucea diminetii. Zambetul care te face sa mergi inainte si asigura logica lucrurilor. Se ridica din pat. Ii urmaresti mersul obraznic, lenes, leganat sau saltat si iti pare atat de dumnezeieste senzuala unduirea cutelor de bumbac care iau urma bucilor tale dragi.

Strambe si cremoase, drepte sau in forma unui x feciorelnic, pufoase blond sau albe mat precum alabastrul, picioarele iubitei tale isi lipesc talpile goale de gresia, parchetul sau covoarele apartamentului vostru marcand dus si intors drumul catre apa de pus la fiert in bucatarie. O iubesti asa in tricou alb si boxeri mai mult decat aseara cand rujul usor deformat de pe buzele-i tresarinde si pantofii cu toc inalt ti-au aprins focul...pentru a cata oara?

E dimineata voastra in inima orasului nebun, nu este timp si ea te alinta si se vrea alintata si va topiti in dulcegarii carliontate, gangureli neinsemnate sau ghemuieli jucause prin cele mai neasteptate colturi de casa. Tricoul alb ascunde sanii tai preferati pe care-i imbratisezi din spate, mereu pe nepusa masa, mereu surprinzator cu mainile-ti care se fac cuib in jurul lor in timp ce grumazul tau de barbat grabit isi ofera un ragaz pe umerii mofturosi ai femeii tale...e atata daruire tampa in joaca asta matinala si atata fericire simpla ca o cana de ciocolata calda incat iti vine sa urli in gura mare: - Doamne fericiti cei saraci cu duhul ca a lor e Iubireeeeaaaa...dar nici sa strigi nu-ti mai vine ca nu e timp decat de Ea si tot ce-ti trece prin cap e sa gasesti o solutie concreta prin care sa ti-o bagi in toti porii...s-o transformi in unguent de iubire si sa-ti ungi trupul, sa-ti umpli oasele de ea pana diseara cand o sa faci in asa fel s-ajungi mai tarziu acasa ca sa te intampine Zambind...din nou...in boxeri si-n tricoul alb in care ai sa-ti infunzi narile cand Ea se va duce sub dus...

...o sa te plimbi in lung si-n lat prin casa neputincios in lupta cu un ranjet care-ti tradeaza gandul pe care-l stim cu totii...da, o iubesti, o iubesti cu toata puterea fiintei tale pe fata de sub dus...o iubesti in boxeri si in tricou alb si ii slavesti defectele aruncand pe ele lumina iubirii tale...caci este atat de multa incat ajungi sa te intrebi de unde ti s-a dat atata daca nu de sus, de foarte sus...si toate astea dispar in ceata uitarii caci scartaie usa de la baie si fata in boxeri si tricou alb ti se arata in toata splendoarea ei si radeti amandoi pentru ca stiti ca nu mai era nevoie sa se imbrace...e insa o formalitate dulce si ea adora sa-i tragi boxerii stangaci, inca stangaci pentru un barbat ca tine dar nu destul pentru un barbat indragostit lulea...apoi tricoul alb poposeste si el pe podea langa pat... martor tacut al unei povesti de iubire pe care o va gusta din nou maine dimineata...

Multumesc mult, Lev Dodin

Aseara am plans. Aproape in convulsii. La "Viata si destin" spectacolul lui Lev Dodin cu Maly Teatr din Sankt Petersburg.

Un specatacol care vorbeste despre pogrom in Rusia stalinista invingatoare in razboi dar mai cu seama despre faptul ca dictatura oriunde ar fiinta da nastere acelorasi orori. Aseara am vazut film pe o scena de teatru.

Cat de sublim sa inchei un periplu despre totalitarism cu cuvantul "mama".

Nu am cuvinte si oricum cele de mai sus sunt de prisos. Multumim Lev Dodin ca ne-ai mai schimbat putin.

luni, 8 decembrie 2008

Precizare

Din motive tehnice legate de tiparirea si introducerea lor in sistem, biletele pentru concertele Vama din Laptaria lui Enache si Music Club vor fi puse in vanzare abia de astazi incepand cu ora 11 in reteaua Diverta si online pe www.ticketpoint.ro. Biletele vor fi disponibile si la cluburi in seara concertului: 12 decembrie in Laptaria lui Enache si 15 decembrie in Music Club.

Exista Dumnezeu

Intr-o zi am murit.Nu imi mai aduc aminte cum.Nici macar nu imi mai duc aminte drumul pana in rai.De fapt cred ca numai eu ii spun rai.Oamenii de acolo nu ii spuneau nicicum.O voce s-a apropiat de mine chiar in momentul in care am ajuns si mi-a zis: “Bine ai venit.Ai murit”.Vocea nu se vedea se auzea doar.Era o voce calda si calma asemanatoare cu vocile oamenilor de succes care vorbesc intr-un interviu despre felul in care au reusit in viata.”Sunt aici ca sa-ti fac cunostinta cu oameni.Doresti sa cunosti pe cineva in mod special?

”M-am uitat la prietenul meu caci am uitat sa va spun ca murisem impreuna cu un prieten.M-am uitat deci la prietenul meu si am spus “Da, as vrea sa-l intilnesc pe Shakepeare”.Vocea mi-a raspuns foarte amabil ca nu se poate.Am intrebat de ce.Mi-a spus ca Shakespeare murise in alta epoca si ca eu nu ma pot intilni decit cu oameni din epoca in care am trait.Imi parea faorte rau.Vocea astepta.I-am spus politicos ca nu mai voiam sa cunosc pe nimeni altcineva.Poate mai tirziu.A plecat.

Zilele au inceput sa curga .Ne aflam intr-un loc cu multa iarba care crestea pe niste trepte de pamint formind astfel un imens amfiteatru verde.Nu batea vantul niciodata.Si deseori era innorat.Ne plimbam si nu faceam nimic alttceva.Nu mancam, nu dormeam, nu strigam si gandeam mult mai putin decat atunci cind eram in viata.Dar de plimbat ne plimbam foarte mult.Nu stiu daca mergeam sau pluteam usor deasupra pamantului si doar gandul ne oprea in timp ce corpul nostru mai inainta putin din inertie asemeni bilelor de carling pe gheata.Erau foarte multi oameni in jurul nostru.Si ei faceau acelasi lucru.Ma plictiseam.Am chemat vocea.Amabila vocea a venit foarte repede.I-am spus ca ma plictisesc.M-a intrebat ce-as vrea sa fac.I-am raspuns ca as vrea sa fac orice in afara de a ma plimba: sa muncesc ceva, sa tai lemne, sa scriu, da, sa scriu si dupa aia sa pot manca ceva si sa beau un pahar de vin rosu, sa pot sa vorbesc mult, mult de tot, sa simt ca traiesc. Vocea a ris si mi-a spus ca nu ma aflu acolo ca sa traiesc si ca in curind ma voi obisnui cu asta.Apoi mi-a dat citeva trasee noi de plimbare.

”Voi mai iubi vreodata? am intrebat.Vocea a ris din nou dar intr-un fel care mi-a rascolit inima: pentru ca radea tata si eu ma uitam la el de pe olita, apoi brusc a inceput sa rida frate-meu si eu rupeam bilete la casuta loto facuta din scaune de bucatarie, “hahahaha" rase mama si am luat la facultate, “Maria de ce rizi cind facem dragoste? Nu mi se pare comic, nu vrei sa te implici?”, "Doamne ce frumos ploua vreau sa nu se termine cu rasul!!", “Tati tine-ma pe genunchi!!! -Dadada te tine tati si te invarte cu avionul!!! Razi, da razi bumbacule mic ce esti! Razi!!!” ”Stop!” imi spuse vocea calma.

A doua zi am scris in palma cu un marker negru: EXISTA DUMNEZEU.”-Hai du-te pe pamant.N-am mai vazut suflet ca tine, parca n-ai veni de-acolo”,imi spuse vocea zambind.In acelasi moment am ajuns pe un hol pustiu.Si racoros.Era vara iar holul era al unui spital.Foarte curat si foarte lung.De o parte si de alta se aliniau pierzandu-se in departare usile saloanelor.Unele dintre ele erau intredeschise si permiteau luminii de afara sa taie ciudat intunericul holului.Oricum lumina nu se chinuia prea tare sa intre in spital ferindu-se parca de o boala necunoscuta.Era o lumina lenesa.Lenesa si bej.Ca o simfonie de Mahler.Vantul adia usor si m-am gandit ca niste perdele ar fi dat bine in lumina acelei zile.M-am uitat la prietenul meu.Era linga mine si ma privea intrebator.

”Hai sa le spunem oamenilor din saloane ca exista Dumnezeu” i-am zis.”Hai!” mi-a spus el.Brusc ne-a cuprins pe amandoi sentimentul si infrigurarea lucrului maret pe care aveam sa-l infaptuim.Ma deranja putin faptul ca eram invizibili dar m-am remediat pe data spunandu-mi ca mortii nu pot avea orgolii.La urma urmei de ce sa fim vazuti? Eram mesagerii lui Dumnezeu. Am ales un salon la intamplare.Am intrat si dintr-o data lumina s-a albit si ne-a adus aminte ca e vara.Soarele era puternic iar verdele de-afara semana cu coperta unei carti despre broscoi.Sase paturi se impartisera in doua tabere de cite trei aliniate fata in fata.Un sir de ferestre semimurdare arbitra aceasta confruntare nemiscata.O fringhie de care atarnau rufe albe traversa in diagonala salonul patrat.Tineti minte aceasta fringhie.In rest noptiere, portocale, sucuri cu muste insistente la gura lor, portocale, reviste din mai multe saptamani sau luni, ceasuri si un radio, sertare albe de metal, borcan de pipi, plosca, maruntis, halate albe atarnate dupa usa, un tablou cu Bucegii prin anii ‘70 - nu stiu cum mi-am dat seama pentru ca Bucegii nu s-au schimbat foarte mult, dar stiam sigur ca fotografia era din anii 70 - tigari, da, da, tigari si doua deodorante, sapunuri, hartie igienica aspra si nu in ultimul rind cinci barbati si un copil.

Prietenul meu s-a asezat linga unul dintre ei si a inceput sa-i citeasca la ureche din cartea pe care acesta o rasfoia.Barbatul a adormit.Nimic special nu aveau cei cinci barbati.Aratau ca niste oameni care lucrasera impreuna intr-o intreprindere de masini si utilaje de constructii si hotarasera de comun acord sa se imbolnaveasca .Acum taceau.Copilul in schimb desi palid avea ochii vii. Albastri si vii.Si ne dadea senzatia ca vrea sa strige ceva dintr-un moment in altul.Avea o pijama alba cu dungi caramizii, mai scurta decat el. Era un copil frumos care astepta sa strige. Respira greu.”Cum facem? Hai sa le dam un semn”, i-am spus prietenului meu.”Singurul semn credibil ar fi sa rasturnam ceva” mi-a raspuns el.”Da si tu cu mina peste fringhia de rufe” imi zise indreptandu-se spre usa salonului.”N-au cum sa nu observe ca se misca asa, dintr-o data”.Copilul ma privea fix in ochi.Dintr-o data am lovit tare cu mina franghia de rufe. Prietenul meu a deschis usa salonului.

Copilul striga:”Uite,uite,uite,uite se misca franghia,uite-o cum se misca, uitati-va, uita-te nene, uitati-va!!!”.”Ce-ai ma copile esti nebun? Nu vezi ca s-a deschis usa la salon?E curent,Doamne iarta-ma, ca m-ai si speriat”.Copilul striga in continuare plangind:”Nu, nu-i adevarat s-a miscat singura, nu-i adevarat”.”E curent,m-auzi?” striga alt barbat.”Da chiar, ia du-te si inchide usa si nu mai tipa. Parca ti-era rau”.Copilul a inchis usa in urma noastra.

“De ce-ai deschis usa?”l-am intrebat pe prietenul meu.”Pai nu trebuie sa mergem?Sau vrei sa mai stam?”

Copilul plangea dar obrajii lui erau mai rosii ca niciodata.A doua zi l-au externat.Barbatii taceau.Vocea radea.


Sfirsit

L-am scris demult.Prin facultate.

Na' c-am si gatit azi!

Iei o punga de creveti congelati, ii decongelezi, pui putin ulei de masline intr-o tigaie de teflon incingi bine, arunci crevetii sa sfaraie rau, dupa aia ii lasi sa se perpeleasca, stropesti cu vin alb, sare si dupa ce mai stau putin, pui juma de ceapa taiata marunt si doi catei de usturoi la fel de marunt ciopartiti, ii mai tragi peste asta o dusca de vin alb si la sfarsit marar mult si o juma de lamaie stoarsa.Toata operatia ar trebui sa dureze 10-12 min. E absolut fabulos, mediteranean si delicios. Trust my word.

duminică, 7 decembrie 2008

E criza. Investeste in tine. Cel mai sigur.

Investitia in tine. Singurul lucru care conteaza. Sa iti hranesti trupul si sufletul. Sunt actor si nu-mi pot bate joc de trupul meu. Este singurul instrument de care ma pot folosi. Este vioara mea scumpa ale carei corzi trebuie sa le ung cu cel mai pretios sacaz. Sufletul meu. Trebuie sa-i dau salata de cuvinte si muschi sanatos de ganduri. Investitia in tine. Singurul lucru care conteaza. Daca vrei sa scrii, citeste. Daca vrei sa canti, asculta. Cea mai mare avere a mea sunt Eu. Tot ce facem si tine de alimentarea " sanatoasa" a trupului si spiritului nostru este un bun castigat. Repere. Repere solide. Diverse. Fara ele nici un slalom nu poate fi posibil. Sau vreo escalada. Daca privim viata ca pe o catarare atunci e nevoie de puncte solide de ancorare. Jos e prapastia. Nu poti ajunge-n varf cu "maculatura", Wikipedia, show-uri ieftine de televiziune sau artistii pop ai momentului. Piroanele astea n-o sa tina. Mai ales acolo sus in varf. E nevoie de mai mult...

Sting. An artist who digs.

Week-end de film

Recomand Pillow Book al lui Peter Greenaway si pentru o distractie de duminica dupa-amiaza The Commitments al lui Alan Parker.

A movie is a story told in pictures- cinematografia romaneasca a uitat asta de multe ori. Prea putina preocupare pentru compozitia cadrelor sau pentru cromatica. Ma rog...

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Despre inspiratie...

Paharul de vin rosu din fata ta nu este garantia inspiratiei.

Singurele momente in care inspiratia devine concret sunt mingile care lovesc in suflet atunci cand destinul joaca "peretel" arbitrat condescendent de Dumnezeu.

vineri, 5 decembrie 2008

Spotul pentru Laptarie si Music Club



Chirila vs. Vulpescu - partea a treia

TC: Păi s-au făcut șpăgi, Ionuț. S-au făcut șpăgi și de aia s-au câștigat proiectele de către nulități, pentru că nulitățile au disponibilitate mai mare la șpagă decât artiștii orgolioși. Un orogolios niciodată n-ar da șpagă, pentru că orgoliul îl califică pe el. Dan Grigore n-ar putea să dea șpagă ca să facă un proiect, Dan Grigore ar propune un proiect și orgoliul nemăsurat artistic al lui Dan Grigore ar exclude ideea unei șpăgi. Un pianist mediocru ar propune un proiect cu gândul că-l poate împinge în față printr-o șpagă.
IV: Știu, dar eu nu mă duc acolo pentru bani, nici nu mă duc să mă relaxez acolo. Te relaxezi în vacanță. Am locurile mele preferate.
TC: Nu te duci pentru bani?
IV: Nu. Nu mă interesează banii. Nu sunt nici naiv...

TC: Din ce o să trăiești?
IV: Salariu și atât.
TC: De parlamentar...
IV: E suficient.
TC: Care e salariu unui Parlamentar?
IV: E acum în jurul a 1.500 de euro. Nici nu știu exact. E suficient pentru România.
TC: Deci tu o să trăiești din 1.500 de euro...
IV: Da.
TC: În România pe lună...
IV: Da.
Tc: Cu soția ta care cât câștigă?
IV: Soția mea, după cum știi, lucrează într-o editură, nu știu cât mai stă acolo, ea face marketing...

TC: O mie jumate să zicem. Bun, cuplul vostru poate trăi cu trei mii de euro în România?
IV: Nu, n-ajungem la trei mii.
TC: Bun se poate trăi cu două mii de euro la anumite standarde, pentru că va trebui să faci un gen de lobby... Nu-ți decontează nimeni mesele, nu-ți decontează nimeni... exact ce faci? Deci tu îți dedici... va trebui să faci ... cred că ți-e clar... ca și parlamentar practic activități colaterale, mai puțin.
IV: Probabil că n-o să renunț măcar la o colaborare jurnalistică, n-o să-mi schimb viața, măcar o cronică sportivă pe săptămână o să fac.
TC: Nu ești un om al banilor prin prisma pregătirii, nu?
IV: Nu. Asta o spun cu toată sinceritatea, știu că mai degrabă intră cămila prin urechile acului decât bogatul în împărăția Cerurilor, chiar nu cred că banii fac totul, dimpotrivă. Când mă gândesc în ce țară trăim, mi se pare anormal și aberant ce se întâmplă între Magheru și Universitate și prin alte locuri, mai mult sau mai puțin de fițe. Asta nu e o țară în care... adică apar mașini la târguri de la Zürich sau la Frankfurt și a doua zi sunt la București. Nu mi se pare normal.

TC: De ce?
IV: Nu mi se pare normal pentru nivelul de dezvoltare al României.
TC: Nu sunt de acord cu tine. Adică crezi că nu e normal ca o elită să-și permită să-și cumpere cele mai scumpe mașini?
IV: De acord cu tine dacă ar fi elită. E o elită? Pare că e o elită? Nu cred.
TC: Ce înseamnă pentru Vulpescu stânga? Pentru că noi ne-am cam săturat de stânga.
IV: Eu credeam că ne-am săturat de dreapta în ultimii patru ani.
TC: Nu există dreapta reală și nici stânga reală din punctul meu de vedere. Dar... cei 50 de ani de extremă stângă...
IV: A, Bun. E o altă situație.

TC: După care, cei câțiva ani, cei 10 ani de extremă stângă cu față umană ne-au cam săturat de stânga, hai să definim totuși stânga lui Ionuț Vulpescu că de stânga lui PSD eu m-am săturat.
IV: Perioada dintre 45 și 89 n-a avut de-a face nici cu stânga, nici cu social-democrația, a fost o beție, o paranoia a puterii.
TC: Dar nici ’90-’96 n-a avut de-a face cu stânga.
IV: În general, n-a avut de-a face cu binomul stânga-dreapta. Atunci era atât de personalizată bătălia politică încât poți să zici că a câștigat Iliescu sau Iliescu-Roman și au pierdut Rațiu cu Câmpeanu, apoi că a câștigat Constantinescu împotriva lui Iliescu. Era foarte personalizată.
TC: Bun. Ce e stânga lui Vulpescu? Să uităm trecutul.
IV: Stânga lui Vulpescu....
TC: Stânga lui Vulpescu, frate... Presupun că nu se confundă cu stânga PSD-ului
IV: E și ceva comun, dar e și ceva ieșit din comun. Eu am vrut să-mi pun un concept, un slogan de campanie ”La stânga unde e inima.” Până la urmă am renunțat la asta, dar mi s-a părut că mă reprezintă și că reprezintă un punct de vedere în această campanie.
TC: Adică stânga înseamnă umanism.
IV: Pe de-o parte. E foarte corect. Eu am făcut totuși teologie, și creștinismul în mod profund, în valorile universale pe care le promovează, este de stânga.
TC: Noul Testament e de stânga și Vechiul Testament e mai de dreapta.
IV: Noul Testament e valoarea milei, a iubirii, e revoluția drepturilor pentru toți, deci pe toți îi chemi, nu renunți la nimeni...

TC: Chiar Vechiul Testament, semeni vânt culegi furtună și împărțirea produselor în baza... remunerarea în baza muncii.
IV: Da, da. Și e conflictul mai degrabă decât unitatea.
TC: Până și Iov este recompenstat în primă fază într-un sens capitalist.
IV: În primă fază.
IV: Noul Testament e revoluția dreptății pentru toți, a luptei pentru drepturile tuturor. Apoi, biografia mea, tata e preot, bunicul a fost preot. Nu am văzut pe nimeni, în jurul meu, furând sau mințind.
TC: Deci dacă înseamnă că stânga este umanism, înseamnă că Ionuț Vulpescu va propune din perspectiva economică, să nu avem un capitalism sălbatic. Ceea ce va însemna ce? Că nu-i lăsăm pe bogați să se îmbogățească violent sau că nu-i lăsăm pe bogați să se îmbolnăvească violent frânând oarecum progresul sau îi lăsăm pe bogați să se îmbolnăvească violent ținând cont și de cei săraci să nu sărăcească violent. Nu știu dacă e o nuanță aici.
IV: Este o nuanță...
TC: Pentru că dacă vii cu impozitul cu dubla impozitare îți spun că nu mă lași să mă îmbogățesc violent. E o clasă de mijloc spre înaltă. Dacă vii cu impozitul unic în schimb mărești protecția socială mult eu îți spun aunci îmi dai și mie șansa să mă imbogățesc dar facem și protecție socială, nu de tip suedez că nu mi se pare nici aia corectă dar oricum mai asumată? Unde stă Ionuț Vulpescu? Cred că încurajarea acestui tip de protecție social la un popor ca al nostru și cu o doleanță spre un trai de huzur...

IV: Aici sunt de acord cu tine. Păi se spune că e destul să te naști suedez și se ocupă ei de tine.
TC: Exact.
IV: Ar fi grav să te naști român și să se ocupe cineva de tine, oricum românii se nasc cu ideea că se ocupă cineva de ei. E o diferență de mentalitate economică. Ce văd de două săptămâni, în general românii asociază ideea de politică de ideea de a-i guverna cineva. Eu când le zic că le duc ideile în Parlament nu sunt sigur că trec întotdeauna. Cum adică, nu-mi dai nimic? Cum adică, să nu-mi rezolv problema aia? e o altă abordare. Dar revenim la stânga, e biografia pe de o parte, este totuși siajul lui Ion Iliescu de opt ani, nu e un liberal sălbatic, feroce...
TC: Iliescu?
IV: Da.

TC: Dar nu e un liberal.
IV: Păi asta zic și eu... Glumeam! Mai e ceva, anturajul pe care l-am avut. Nu zic că prietenii mei sunt prietenii mei politici dar coordonatorul meu de doctorat, profesorii importanți pe care i-am avut... Întâi a fost o stângă culturală și apoi una politică. O tradiție de familie, o stângă culturală și o stângă politică. Am fost apropiat de oameni de stânga precum Virgil Cândea și alții. Dincolo de astea e o anumită, până la urmă e umanism ăsta, o anumită sensibilitate. Fără să... mă uit la contracandidați... se dau pesta cap o lună de zile și după care nu se mai întâmplă nimic. Problema nu este de statistică, nu poți să aștepți de la liberali să aibă sensibilitatea celor de stănga. Că stânga nu a fost mereu stânga în România și că a avut niște alunecări, sunt de acord cu tine.
TC: România o țară industrială sau o țară de agricultură?
IV: România este o țară.....
TC: Care nu produce la ora asta nici în industrie nici în agricultură.
IV: România este o țară de agricultori care au făcut din când în când industrie. Pe undeva sigur că ar trebui... agricultura contează încă pentru România, ce se întâmplă aici e un dezastru, iar economia, aici e falimentul politicii paranoice a lui Ceaușescu care a distrus, care a gândit economia în funcție de... a distrus legând un oraș de o fabrică. Toată lumea lucra la Târgoviște la combinat sau la Galați, și așa mai departe.

TC: Ce facem cu escaladarea mitocăniei, a mediocrității, ce facem cu gustul publicului care dictează,ce facem cu dictatura poporului? Avem dictatura poporului.
IV: Da.
TC: Televiziunile, media se supune poporului, se supune consumului, media nu mai are rol de educație. Aici sunt niște probleme grave, media poporului este mult mai jos decât media oricăriu popor din Europa după părerea mea, sau a multor popoare din Europa.
IV: Iar televiziunile cred ...
TC: Televiziunile.... Oameni din radio mi-au spus, am pus această întrebare. Cine face audiența? Radioul face publicul sau publicul face radioul? Toată lumea mi-a spus, publicul face televiziunea.
IV: Așa cred, așa cred toți directorii...
TC: Este scăpată de sub control. Televiziunea Națională nu are absolut nici un fel de unitate de comunicare, nici un fel de unitate programatică.
IV: Nu se vede nimic acolo. Nimic.

TC: Băi, sunt niște probleme mari, ce faci unde te situezi? Ce faci tu în sensul ăsta?
IV: Da. Televiziunea în momentul ăsta nu-i nici măcar comercială, că dacă era comerciabilă...
TC: Nu. Nu-i profitabilă, nu-i nimic.
IV: Este o nebunie, iar televiziunile fac concesii publicului, merg și spun, dă-i publicului chestia asta, dar una nu-i măcar educativă.
TC: Exact. Eu te întreb care sunt soluțiile?
IV: Televiziunea publică ar trebui să îți reia rolul preponderent educativ, pentru restul n-ai nici un instrument. Asta este lumea în care trăim, o lume discutabilă în care contează foarte mult banii și nu valoarea. Știi foarte bine, dar la televiziunea publică ar trebui intervenit. Deci chestii făcute mișto de oameni deștepți, vii, spontane, se poate face și poți să faci și rating, dar rating nu în sens numai comercial, de interes. Nu trebuie să plecăm de la premiza că cine s-a născut azi la Panait Sârbu vrea să aibe numai manele și telenovele. Nu cred asta. Să-i blestemăm cu orice preț de când s-au născut pentru că îi interesează rating-ul. Nu. E o mitocănie. Păi am ajuns să apreciem oamenii de bun simț și normali adică....

TC: Bun, și tu... în Parlament îi vad, mai merg cu avionul, ei sunt și ascultă manele. Ionuț, ascultă manele, dansează pe manele. Ce dialog poți avea tu? Eu îți spun că tu intri într-un Parlament în care cum vei reuși tu să... Tu va trebui să-ți cobori... și mai e o chestie, după părerea mea e posibil să te înfrângă propria prăgătire. Pentru că un filosof prin natura acestei arte, arta cunoașterii nu? se situează într-un fel de receptare ideală a problemelor dincolo...
IV: Chiar utopică.
TC: Utopică. Dincolo de...
IV: Păi, în mod funamental și paradoxal, ăsta e unul din lucrurile pentru care am intrat.
TC: Ai nevoie de pragmatism sau...
IV: A dispărut, utopia a dispărut, din discuție din viața de zi cu zi.
TC: Da, dar tu te duci acolo, tu ești pregătit, tu privești... ai acumulat o seninătate. Ești senin, pentru că filosoful nu respiră aer, respiră mai mult oxigen decât azot. Aerul e făcut din oxigen și azot. El respiră puțin la 10.000 de metri altitudine.
IV; Și o să trag azotul pe nări acum...
TC: Și privește... Pleșu privește condescendent. Ok. Liiceanu privește condescendent...
IV: Mai puțin ca Pleșu.
TC: Mai puțin ca Pleșu pentru că are o editură...
IV: E manager și e încruntat, așa că...
TC; Și uite-te că experiența lui...
TC: Bun, Pleșu privește condescendent, cu seninătate și serenitate, dar...
IV: Și cum scrie...
TC: Experiența la Cotroceni sunt convins că a fost traumatizană. Sunt convins.
IV: Absolut.

TC: Că a fost... relația cu Băsescu...
IV: Dacă ar scrie el povestea celor patru, cinci luni, nu mai știu...
TC: Cum ieși tu din trauma asta? Cum eviți trauma? Pentru că vrei nu vrei tu ești ca ei. Un doctor în teologie și un doctor în folosofie e din zona asta. Cum eviți trauma comunicării cu niște...
IV: Asta e pentru că faci promo la albumul ăla pe care îl lansezi în câteva zile.
TC: Porcul.
IV: Porcul da....
TC: Nu, acum pe bune, întrebarea este bună. Serios, am formulat-o, am vorbit eu mai mult, dar întrebarea e finală, cum faci față traumei care iese din deficiența de comunicare?
IV: Păi răspunsul e foarte simplu și e în întrebarea ta. Tu l-ai construit plecând de la niște calități și niște defecte, de la un context pozitiv și de la o iminență a unui context negativ. Pregătirea mea, teologie, filosofia, ce simt eu și ce cred eu, mă vor ajuta să rezist, să fac față, pentru că, dacă n-aș fi făcut teologia și la modul serios, și dacă n-aș fi crezut în oameni și că omul rămâne bun, deși am văzut mulți ticăloși, și dacă n-aș fi crezut că în natura umană trebuie să crezi indiferent de câte golănii vor apărea, n-aș fi rezistat, aș fi înnebunit. Crede-mă că am văzut oameni parcă scăpați de la 9, oameni niciodată internați, dar care merg nebuni pe stradă. Și mulți oportuniști, foarte mulți oportuniști. Și cu toate astea am rezistat, pentru că prin teologie, prin filosofie, prin natura mea, cred într-un mâine, într-un poimâine, într-un viitor mai bun. În politică, în general, oamenii vor azi, aici, acum. Eu chiar cred că există și mâine, că există și pomâine.
TC: So youˋre having the big picture?
IV: Da. Show must go on, cum am văzut că zicea cineva chiar aici, pe blogul tău...

O zi trista

Un omagiu adus Ancai Parghel care a plecat prematur dintre noi. Dumnezeu sa o odihneasca!

joi, 4 decembrie 2008

A night at the opera

Ceai negru vested in cesti albe de portelan. Ceai cu lapte. O masuta rotunda din marmora neagra. Lacrimi de oboseala scurse peste buzele senzuale ale unei femei frumoase. Un sobolan in trecere. Draperii de un rosu aprins incarcate de praf. Un pat cu baldachin si cearsafuri de matase albastra. Parchet alb. Pantofi de catifea neagra cu toc inalt. O tava de argint cu motive arabe. Un barbat in sevraj, manjit cu ruj pe pielea lipicioasa de sampanie uscata.O sala de baie alba. Oglinzi imense de sus pana jos. Sfesnice aurii, imbracate in ceara. O femeie superba cu dintii negri de vin si buzele vinete. O camasa alba imbibata de sange. Un paianjen pe firele aspre ale periutei de dinti. Un geamat infundat si un ras isteric. Mirosuri grele de peste si corpuri scufundate-n bai de placere. Mirosul mortii in apropiere.

miercuri, 3 decembrie 2008

Primitivi si homofobi.

Cred ca nivelul capacitatii de toleranta este expresia gradului de civilizatie al unui popor.

Acest episod cu Mihai Traistariu si trecutul lui homosexual reflecta doua aspecte: pe de-o parte faptul ca romanii sunt un popor homofob, pe de alta parte ca nivelul deontologic al unei prese care alege sa hraneasca aceasta fobie in goana eterna dupa un rating facil este extrem de scazut.

Marturisesc ca nu cunosc cine este personajul care invoca aceasta aventura din trecut si se plimba pe la televiziuni in calitate de apostol al unei "iubiri" pederastice. Si nici nu vreau sa-l cunosc.

Oamenii care dezgroapa ramasitele propriilor experiente de dragul unei clipe murdare, de "glorie", ar trebui interzisi de CNA. Este o grava ofensa pe scara demnitatii umane la a carei prima treapta personajul sus-amintit( pe bune ca nu-i stiu numele) nu a ajuns inca.

In Olanda revelarea identitatii sexuale a unei personalitati ar trece neobservata prin fata ochilor opiniei publice. Nu este de interes general ca unul sau altul sunt sau nu homosexuali. La fel in Anglia, Franta, Germania, si restul Europei civilizate. Reactia presei din Romania nealiniata la standardele europene ar trebui amendata macar la nivel declarativ.

Sa ridici o asemenea "dezvaluire" la rang de viol, pedofilie sau crima mi se pare iresponsabil si primitiv. Si mai grav, un indemn la homofobie.

Parafrazand, as putea spune ca fiecare popor are presa pe care o merita.

Nu ne ramane decat sa multumim providentei ca Freddy Mercury, Elton John, David Bowie, Oscar Wilde, Socrate, Alcibiade, Platon, Pausanias, Proust, Tchaikovsky, Pedro Almodovar, Nureev( si lista poate aduna sute de nume) nu au fost romani ai acestor timpuri moderne ca sa beneficieze de un asemenea tratament.

Refuzul lui Mihai Traistariu de a recunoaste public( cata vinovatie continuta deja in acest " a recunoaste") una din identitatile sale sexuale este perfect justificat.

Si da, textul de fata este unul de sustinere fata de un om pe care in anul de gratie 2008 il supunem oprobriului public prabusindu-ne intr-un ridicol grotesc.

Mi se pare rusinos. Cam atat.

We have a winner

Acestia sunt finalistii concursului Propozitie despre natura umana.


Becca spunea...

Un betiv notoriu, treaz numai cand ramane fara bautura.

niko spunea...

spectacolul cotidian, cu intrare libera.

Irene spunea...

Omul reprezinta asternutul in care fac dragoste instinctul si ratiunea

Julie spunea...

Omul este un sac cu cirese amare, dulci, rosii, negre, crude, uscate, cu viermi sau cu codita.

Becca spunea...

O uşă fără clanţă în exterior, în care baţi până ţi se deschide.


iulian zaharia spunea...

natura omului seamana cu un intrerupator.

Gyorffy spunea...
Suntem suspinul evolutiei.

Do spunea...
omul este greseala ideala.

Castigatorul este JULIE. Isi poate obtine premiul dupa ce ma contacteaza la mailul blogului.

Felicitari tuturor participantilor:)))

Lume, lume, azi dam premiu

Azi la ora 19 voi anunta finalistii si castigatorul concursului pe care l-am lansat pe blog saptamana trecuta. Pana atunci va anunt care va fi premiul pentru cea mai interesanta definitie a naturii umane.

Castigatorul va fi invitatul meu la o plimbare prin librariile de la Sala Dalles si Carturesti de unde isi va putea alege o carte. Apoi stam la un pahar de vorba la una din cafenelele din zona...

Stiu, am promis ca voi anunta castigatorul in weekend... Bai, scuze pentru intarziere, dar a fost o decizie grea :)

marți, 2 decembrie 2008

2 decembrie 1804

Napoleon a fost incoronat imparat la 2 decembrie 1804. In vremea lui s-a elaborat celebrul Cod Civil Francez a carui noutate absoluta a fost aceea de egalizare a claselor sociale in fata legii. In ziua de azi peste optzeci de tari au adoptat codul civil francez redactat in epoca napoleoniana. Tare nu?

luni, 1 decembrie 2008

Nimic de 1 decembrie

Nu simt nimic de 1 decembrie. Nimeni nu-mi zambeste. Si nici eu nu-mi destind colturile gurii intr-un efluviu de iubire indreptat spre vreunul din conationalii mei. E o sarbatoare trista. Un popor dezbinat de goana dupa paine isi sarbatoreste momentul unirii. Cu o zi inainte de sarbatoarea nationala n-am reusit nici macar sa trimitem un partid cu majoritate in parlament. In zilele care comemoreaza solidaritatea un guvern de uniune nationala pare o utopie. Pe strazi, saracii alearga dupa ciolanul cu varza aruncat prin piete de stapanii oraselor. Ceata pluteste peste tara de parca ar trebui sa ramanem asa izolati, sa nu stim nimic unii despre ceilalti. Oamenii se bucura mai degraba de un weekend prelungit decat de sarbatoarea nationala care nu-i infioara in nici un chip. Televiziunile ne servesc cativa cheflii, bucurosi macar ca s-au intors nevoiti acasa.Si muzica populara. Imnul national e batjocorit in stil american. Desteapta-te romane...Cine mai crede in desteptare? Afara diaspora priveste nostalgic peste metropolele lumii. Vestul le-a gazduit amintirile dar nu le vindeca dorul...aici ceata persista si ne cotropeste sufletele si mintea...Un ranjet trist e singura consecinta a efortului de a ne bucura. Da, noi facem efort sa ne bucuram. Bucuria colectiva a disparut fiind inlocuita de goana individuala dupa un loc in fata. Ceata se coboara peste mlastina. Pe malurile ei imbogatitii razboiului lumii stropesc cu sampanie noroiul. Ce sens au toti banii din lume daca ii cheltui in noroi? Dar nimeni nu-si pune aceasta intrebare. Hulpavi si nesatui ne aruncam in mocirla, cautam diamantul...

1 decembrie. Sarbatoarea tuturor romanilor.

In holul hotelului Jiul suntem anuntati ca nu vom avea caldura decat incepand cu ora 19. Orice discutie suplimentara pe tema asta se loveste de cocul si tonul tipator al receptionerei. - Nu mi se pare normal sa nu aveti caldura in hotel pe timpul zilei! - Pai daca nu sunt clienti ce vreti sa facem? raspunde ciocanitoarea defensiv. - Cred ca si un singur client dac-ati avea ar trebui sa aiba parte de caldura toata ziua. E ca pe timpul lui Ceausescu, incerc eu sa-i reamintesc. - Haideti domnu' ca nu e chiar asa!!- Da' cum e? insist eu. Umerii se ridica involuntar si ciocanitoarea ma priveste neputincios si obraznic in acelasi timp. Gasesc intrebareea salvatoare: - La dumneavoastra acasa porniti caldura tot asa, la ora 19? - Da, io la mine asa fac!! Imi iau bagajele si ma indrept spre camera. Dinspre receptie se aude o voce lenevinda: - Haaai caa ma duc sa-i dau drumuuu' acuumm..Este fochistul hotelului.