[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

miercuri, 17 decembrie 2008

Baietelul Iubire (4)

Situatia incepu sa evolueze intr-un sens nefericit. Numarul oamenilor din preajma baietelului ajunse la ordinul sutelor, apoi miilor. In afara perimetrului de iubire incepura acte de violenta. Oamenii incercara sa se organizeze ad-hoc dar babilonia creata de nationalitatile prezente nu reusi sa ordoneze nimic. Mereu se gaseau cate unii care sa rupa randurile sau sa se bage in fata. Aparura speculantii care stateau la cozi pentru ca mai apoi sa-si vanda locurile pentru cateva sute de dolari.
Autoritatile disponibilizara jandarmi in miscare la marginea perimetrului de iubire.

Baietelul privea speriat miile de oameni care se perindau prin fata lui. Elicoptere militare dotate cu camere video incepura sa survoleze zona. Spectacolul era halucinant. Pe o raza de o suta de metri in jurul copilului oamenii actionau in cele mai ciudate feluri: plangeau de fericire, dansau, se imbratisau, stateau culcati pe spate sau implorau cerul cu mainile intinse oferind o panorama colectiva nemaiintalnita. Dincolo de perimetru furnicarul nerabdator actiona ca o masa revoltata intr-o tara sud-americana. Se operau arestari si in curand numarul fortelor de ordine fu sporit astfel incat sa poata fi organizate cozi. Situatia deveni dramatica. Autoritatile incercau tot timpul sa directioneze baietelul in spatii deschise care sa permita accesul unui numar din ce in ce mai mare de oameni.

Oamenii de stiinta reusira sa preleveze cateva probe din gogoasa translucida cu ajutorul unui cablu coborat dintr-unul din elicopterele care survola zona. Din nefericire ceea ce la inceput era o bucata ca de piftie albastra traversata intern de sute de vinisoare albicioase se transforma in apa pe drumul catre laborator. Incercara ulterior cu un laborator mobil dar nu reusira sa depisteze decat apa in compozitia piftiei si un fel de material asemanator latexului care se descompunea rapid si a carui compozitie moleculara se schimba cu viteza pana se transfoma inevitabil in apa.

Baietelul privea atent in jurul lui. Fluxul de iubire functiona normal. Spasmele si lacrimile care-l podideau din cand in cand isi urmau ciclul firesc. La aceleasi intervale rasufla greu impovarat de o greutate invizibila. Apoi intr-o zi, baietelul vorbi. Vorbi unei fetite pe care o chema Miranda si care intrase in perimetru impreuna cu mama ei. Era o zi perfecta de primavara cu soarele acela care te imbie sa-ti traiesti viata cu furie optimista.

Miranda se apropie de baietel si isi vari mana adanc in gogoasa translucida. Mama se sperie la inceput dar cum fetita nu dadu semne de neliniste o lasa in plata ei in timp ce ea fu cuprinsa de dorinta de a iubi nimic. Miranda incepu conversatia: - Am acasa un calut de mare si zboaaarra are si aripiiii....-Uite luna...spuse baietelul. -Nuuu alaa e soarele...- Pe partea cealalta a pamantului e Luna. - Si am si sase papusi surori daca te intereseaza, adauga fetita in timp ce-si plimba mana prin gogoasa albastruie. - Eu nu mai cresc, asa mi-a spus Zendor.- Cine e Zendor? intreba Miranda. - Zendor e Miranda...- Eu sunt Miranda raspunse fetita bosumflata si-i intoarse spatele. Baietelul privea soarele fix. Fara sa lacrimeze.

(va urma)

12 comentarii:

  1. i'm becoming addicted... gimme more...

    RăspundețiȘtergere
  2. imi place mult de tot povestea pana acum. daca e scosa din mintea ta proprie, asa cum cred, sper sa nu se transforme intr-o poveste sf. ar fi pacat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce dialog simbolic pentru toate dialogurile de mai tarziu.

    RăspundețiȘtergere
  4. aaaaa ... pure addiction story !

    RăspundețiȘtergere
  5. copiii nu trebuie sa uite niciodata sa zambeasca. Iar asta e de datoria noastra.

    RăspundețiȘtergere
  6. cuvantul pe care l-am gasit in graba e..."interesant" pe care il folosesc de obicei pt arta,desi arta nu poate fi masurata.povestea m-a atins,o inteleg,inteleg conditia oarecum tragica a baietelului blond.lumea il distruge,oricat de puternic ar fi...niciun inger nu poate rezista in lumea noastra...

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi se pare simbolica povestirea. In contrast cu dragostea, doar banii au o asemenea putere asupra omului.
    Iar artistii sunt cei care schimba lumea!

    RăspundețiȘtergere
  8. astep finalul....il astept cu nerabdare:D

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai citit ceva de Gabriel Garcia Marquez? Scri in stilul lui, este o poveste "Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet"

    trist, visam la un izvor de iubire, nu mai suntem dispusi sa muncim pentru ea.

    RăspundețiȘtergere