Aseara am plans. Aproape in convulsii. La "Viata si destin" spectacolul lui Lev Dodin cu Maly Teatr din Sankt Petersburg.
Un specatacol care vorbeste despre pogrom in Rusia stalinista invingatoare in razboi dar mai cu seama despre faptul ca dictatura oriunde ar fiinta da nastere acelorasi orori. Aseara am vazut film pe o scena de teatru.
Cat de sublim sa inchei un periplu despre totalitarism cu cuvantul "mama".
Nu am cuvinte si oricum cele de mai sus sunt de prisos. Multumim Lev Dodin ca ne-ai mai schimbat putin.
just because you're blue, you make me too.
RăspundețiȘtergerehttp://www.burungiu.com/
RăspundețiȘtergerePoate tu poti face ceva...Multumesc!
uite, vezi ce putini oameni au comentat aici? sunt un om mic, atat de mic ca imi vine sa plang. si imi e al dracului de rusine ca eu nu stiu. nu am fost la teatru, nu am un cinema in oras. dar, vreau, vreau atat de tare sa cresc, da!
RăspundețiȘtergereLea...nu esti un om mic atat timp cat iti doresti mai mult si treci bariera conditiei impuse de statutul orasului tau.Orasul tau e mic,nu si tu ;)
RăspundețiȘtergerePS:daca simti sa plangi,fa-o!Urca-te in tren si mergi la primul oras care are teatru,nu-ti plange de mila cand poti face ceva.
ce sincer esti. nu multi ar fi recunoscut ca au plans.
RăspundețiȘtergereCum, Doamne iarta-mă, să plângi?!?
RăspundețiȘtergeremultumesc mult, tudor chirila, draga tudor chirila, pt ca mi-ai stricat impresia despre omul pe a carui muzica am crescut. am fost in sala la dodin...ochii tai n-au avut niciun fel de reactie. dar e frumos sa zici ca ai plans. in convulsii chiar.pana la urma sexul si plansul se vand cel mai bine.
RăspundețiȘtergere