Ingerul de deasupra orasului

Sunt ingerul orasului. Am avut multa treaba zilele astea. Se intuneca devreme si-mi falfai aripile deasupra Bucurestilor. Am coborat in intersectii si am suflat liniste peste fruntile lor transpirate. Le-am incetinit bataile inimilor ca sa nu se mai enerveze si sa-si strige fiere unii altora. Cu inimile agale si cu fruntile racorite de suflarea stelelor s-au linistit. Am deblocat cateva intersectii ieri. Am zburat printre blocurile de la marginea orasului. Am intrat in case triste si le-am adus uitare si pofta de dragoste. Au uitat sa-si mai numere banii si au frematat de dorinta ca-n zilele dintai. Blocuri intregi napadite de iubire.

Doamne cat iubesc oamenii cand se aprind unii dupa altii. I-am spus odata lui Dumnezeu: - Ce-ai fi facut Doamne fara minunile astea de pe Pamant? Mi-a raspuns razand:- Cred ca ne-am fi plictisit de moarte, ingere...Am ridicat de la pamant o fetita cu genunchii juliti si i-am lins ranile si-am facut-o sa rada. Mi-am smuls fulgii din aripi si-am invelit copii metroului. Am stat langa ei si am plans pentru ca le-am visat visele. Doamne cat iubesc oamenii si fiintele astea plapande carora voi le spuneti copii. Am luat visele lor negre asupra mea si pret de cateva ore n-am mai putut zbura.

Am oprit cateva clipe tremurul mainilor unei batrane care-si astepta moartea, uitata de lume...A zambit si-a putut sa-si bea ceaiul fierbinte fara sa-l mai verse in poala...am intrat in casele bogatilor si le-am ostoit nefericirea...acolo a fost mai greu..in casele lor domneste mandria si orbirea sufletelor...le-am supt ceata de pe suflete si au vazut limpede unii-n altii si au plans si s-au bucurat.Si iar le-a fost greu. Am trimis acasa femeile care-si vindeau carnea...le-am pregatit barbati simpli si iubitori mirosind a munca...si le-am facut sa gateasca pentru ei... apoi mi-am tras sufletul si m-am apucat de lucru greu...am dus gandurile slabe la capat de drum...si oamenii au aflat unii de altii...asa ca ea a stiut ca el e-ndurerat si ii cere iertarea...apoi lui indrazneala i-am dat sa-si recastige iubirea..mii de ganduri am carat in spate si le-am aruncat in ferestre care se pregateau sa adoarma...si oamenii au aflat unii de altii si s-au iubit...am amestecat destine si mi-am notat schimbarile intr-un carnetel cu pagini din frunze de nuc...trebuie sa i-l dau lui Dumnezeu la capat de drum...

Doamne cat ii iubesc pe oameni cu toate ale lor...am plans fierbinte pentru toti cei pe care nu i-am putut ajuta...mi-am odihnit amintirea lor in culorile schimbatoare ale unui semafor de la marginea orasului... m-am asezat langa un cersetor batran care astepta resturi de macel dintr-un supermarket...m-am asezat langa el si i-am facut cadou privirea-mi...si l-a vazut pentru o clipa pe Dumnezeu si tot restul vietii lui o sa fie mai bun...tarziu in noapte am auzit colindatori..si-atunci cu ultimele mele puteri le-am suflat oamenilor imboldul de a deschide usile...am adormit si eu intr-un tarziu cu gandul la Mos Craciun si am avut acelasi vis ca in fiecare an...m-am visat OM...