Azi am plutit pe apa. Am stat in apa ca in copilarie. Ma tot gandesc ca paradisul e o chestiune atat de subiectiva care tine mai degraba de o increngatura psihanalitica a fiecaruia dintre noi decat de vreun concept bine determinat. Marea e absoluta si paradisiaca. Necrutatoare, s-ar grabi sa spuna unii. Fascinanta, altii. Cate valuri, atatea definitii. Cert este ca de la vladica la opinca marea exercita asupra noastra, a tuturor, un tip de fascinatie indescriptibil. Si asta aproape ca nu e comentabil. Poate ca doar in fata marii si in celula unei inchisori ajungi sa-ti pui cele mai profunde intrebari, sa cauti cele mai intortocheate raspunsuri. Am plutit pe mare azi si probabil ca se va gasi vreun tabloid care sa minimalizeze ceea ce simt cu vreun titlu vulgar, un comentariu penibil si un copy paste cu mentionarea blogului (nicidecum vreun link), dar eu va impartasesc voua, celor care veniti pe aici, sentimentul asta ca absolutul se gaseste in mare. Ma bantuie un paradox: fascinat de nesfarsit, omul face tot posibilul sa-l limiteze si sa-i aplice constrangeri. Nu exista forma mai mare si paralizanta de frica.
P.S. Vinetele cu marar mi-au reinnodat sirul amintirilor din copilarie. E fermecator si dureros in acelasi timp. Localnicii privesc zmeele noastre cu un zambet pisicher, curiozitate si condescendenta. Turcii de pe insula asta sunt cinstiti si puri. N-au sentimentul grecilor, acela ca totul li se cuvine (Of, Grecia, Grecia). Hagi ramane cartea noastra de vizita. I-am batut la fotbal pe kiterii turci cu 5-4. Nu ne-au dat berea ca vor revansa. Sunt draguti, dar joaca agresiv. Calamarii la gratar sunt dulci, iar shaworma n-are nicio legatura cu ce mancam in Romania. Mujahedinul continua sa ma trezeasca la ora cinci ca spulberandu-mi visele in diverse colturi ale creierilor si camerei mele.
miercuri, 7 iulie 2010
marți, 6 iulie 2010
Insula. Inceputul
Mujahedinul ne-a trezit pe la ora patru. Tanguirile lui au deschis o fereastra spre un trecut al carui martor n-am fost niciodata. Noptile semilunei. Aseara, pe munte, am baut vin din butoi de pin din via lui Barba Iorgu. In spatele nostru, la o masa lunga, grecoaice batrane dansau fericite in aplauzele barbatilor. Vantul tacuse la ora aceea. Satucul grecesc n-are mai mult de zece case.
Dupa amiaza, in piata pietruita din centrul insulei, ne-am invartit in jurul stalpului care marcheaza sensul giratoriu. Sapun cu aroma de lamaie si lavanda, rahat ingeresc, chipuri crapate de soare si ochi negri de fecioare in care dorinta se luase la tranta cu traditia.
Oamenii sunt calzi si apatici la prima vedere. Moliciunea lor vine dintr-un fel de resemnare: de ce sa mai lupti impotriva soarelui? De ce sa nu te abandonezi arsitei si sa-ti lasi gandurile sa se usuce pana-si pierd vitaminele?
Nu stiu sa denumesc inca locul in care am ajuns... dar va fi un jurnal.
Dupa amiaza, in piata pietruita din centrul insulei, ne-am invartit in jurul stalpului care marcheaza sensul giratoriu. Sapun cu aroma de lamaie si lavanda, rahat ingeresc, chipuri crapate de soare si ochi negri de fecioare in care dorinta se luase la tranta cu traditia.
Oamenii sunt calzi si apatici la prima vedere. Moliciunea lor vine dintr-un fel de resemnare: de ce sa mai lupti impotriva soarelui? De ce sa nu te abandonezi arsitei si sa-ti lasi gandurile sa se usuce pana-si pierd vitaminele?
Nu stiu sa denumesc inca locul in care am ajuns... dar va fi un jurnal.
luni, 5 iulie 2010
vineri, 2 iulie 2010
O doamna despre iubire
O doamna venerabila si tonica mi-a transmis cea mai frumoasa metafora a iubirii intr-o scurta conversatie pe care am avut-o acum cateva zile. Mi-a spus asa despre sotul ei, cu o voce suculenta, gatuita si nostalgica in acelasi timp: - Cand mi-a pus prima oara mana pe tate am simtit ca raman gravida!
Trafic la raze
Ati observat ca de cele mai multe ori cand te lasa sa treci cu masina in fata lor sau iti acorda prioritate cei mai multi dintre romani o fac cu un gest superior, dispretuitor aproape?
Cu o mutra cel putin plictisita inclina capul in directia in care te lasa sa mergi si coboara colturile gurii in jos sau dau din mana a lehamite.
Faptul ca te lasa sa treci este o favoare zeiasca adresata tie, umil si nesemnificativ participant la trafic.
Stau si ma intreb adesea, de unde atata aroganta la un popor care a trait zeci de ani in frica si umilinta?
Suferinta nu trebuia sa ne faca mai buni, mai ingaduitori?
Dupa douazeci de ani emfaza domina relatiile cotidiene. Iar traficul este radiografia perfecta a oricarei societati. La fel ca si comportamentul care deriva din trafic.
Cu o mutra cel putin plictisita inclina capul in directia in care te lasa sa mergi si coboara colturile gurii in jos sau dau din mana a lehamite.
Faptul ca te lasa sa treci este o favoare zeiasca adresata tie, umil si nesemnificativ participant la trafic.
Stau si ma intreb adesea, de unde atata aroganta la un popor care a trait zeci de ani in frica si umilinta?
Suferinta nu trebuia sa ne faca mai buni, mai ingaduitori?
Dupa douazeci de ani emfaza domina relatiile cotidiene. Iar traficul este radiografia perfecta a oricarei societati. La fel ca si comportamentul care deriva din trafic.
joi, 1 iulie 2010
DaDa
Dupa isteria asta generala a cresterii preturilor, uneori nefondata, ma mira sa mai vad si antreprenori normali. Bistro DaDa, un loc foarte misto pe Matei Voievod, nu creste preturile. Cred ca un asemenea loc are nevoie de reclama.
Problema romanilor nu pare sa fie profit pe volum mare (mai multa munca), ci mega profit pe volume mici (mult mai putina munca).
Sunt convins ca exista si antreprenori fortati sa creasca preturile, dar si foarte multa impostura.
Problema romanilor nu pare sa fie profit pe volum mare (mai multa munca), ci mega profit pe volume mici (mult mai putina munca).
Sunt convins ca exista si antreprenori fortati sa creasca preturile, dar si foarte multa impostura.
Dubii cu privire la demoni
Stau pe intuneric si privesc demonii copilariei mele.
Si-au facut datoria. M-au speriat pentru eternitate. Acum, pieile zbarcite le atarna de pometi, iar ei ma privesc rugator, mut.
Mi-e mila de demonii care mi-au strecurat frica in oase. Aproape ca am uitat cum se insinuau in sufletul meu cat o ghinda, pe la ceasul somnului de dupa-amiaza.
Mutilat si iertator ma prezint in fata oamenilor din jurul meu gata sa le fac rau.
I-am achitat pe calaii fiintei mele mici. Multi imi spun ca ar trebui sa ma intorc la ei cu orice chip si sa-i omor acolo, langa pat, in camera plina de desene, unde cutia cu trenuletul electric zacea acoperita de praf, sub pat.
Sunt destui oameni care spun ca ma pot insoti pana in zilele alea cand imi hraneam primele nefericiri si demonii imi violau sufletul cat o ghinda. Mi-e frica, totusi, de serpasii astia de ocazie.
Mi-e frica sa nu ratacesc drumul inapoi. Demonii mei zac intr-o balta de sange, iar eu tremur cu cutitul in mana incercand sa refac traseul. Insotitorii mei ar trebui sa-l stie. Poti oare sa ai incredere in calauzele astea care spun cate-n luna si-n stele?
Ii mai las sa ma priveasca. Raul a fost facut.
Dupa ce-ti omori demonii, daca ai curajul s-o faci, e musai sa te intorci inapoi pe acelasi drum.
Si-au facut datoria. M-au speriat pentru eternitate. Acum, pieile zbarcite le atarna de pometi, iar ei ma privesc rugator, mut.
Mi-e mila de demonii care mi-au strecurat frica in oase. Aproape ca am uitat cum se insinuau in sufletul meu cat o ghinda, pe la ceasul somnului de dupa-amiaza.
Mutilat si iertator ma prezint in fata oamenilor din jurul meu gata sa le fac rau.
I-am achitat pe calaii fiintei mele mici. Multi imi spun ca ar trebui sa ma intorc la ei cu orice chip si sa-i omor acolo, langa pat, in camera plina de desene, unde cutia cu trenuletul electric zacea acoperita de praf, sub pat.
Sunt destui oameni care spun ca ma pot insoti pana in zilele alea cand imi hraneam primele nefericiri si demonii imi violau sufletul cat o ghinda. Mi-e frica, totusi, de serpasii astia de ocazie.
Mi-e frica sa nu ratacesc drumul inapoi. Demonii mei zac intr-o balta de sange, iar eu tremur cu cutitul in mana incercand sa refac traseul. Insotitorii mei ar trebui sa-l stie. Poti oare sa ai incredere in calauzele astea care spun cate-n luna si-n stele?
Ii mai las sa ma priveasca. Raul a fost facut.
Dupa ce-ti omori demonii, daca ai curajul s-o faci, e musai sa te intorci inapoi pe acelasi drum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)