[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

sâmbătă, 31 martie 2007

Skies&Clouds/biloxi blues tour



Pentru cei care joaca 21 de cuvinte am creat o categorie in dreapta sus.Click si postati cele 21 de cuvinte alaturi de ceilalti participanti pina la aparitia blogului care ne va contine pe toti.Asta ca sa pot sa-mi postez in continuare fotografiile si in acelasi timp sa facem jocul vizibil la intrarea pe blog.In curand noi reguli.Comentariile legate de 21 de cuvinte doar in cadrul categoriei,va rog.Cele legate de fotografie aici.

joi, 29 martie 2007

21 DE CUVINTE.(citeste si da mai departe)

M-am gandit la un joc. Pentru ca vorbim mult. Dar ne intelegem din ce in ce mai putin. Paradoxal, cuvintele nu ne mai ajuta in secolul comunicarii. Am senzatia ca s-au inmultit peste masura sau ca vorbim fara masura. Nu mai exista contrastul dintre Liniste si Cuvantul care o sculpteaza. Pentru ca nu mai exista Liniste. Astfel mi-a venit ideea acestui Joc si al scenariului ce va urma. Se numeste “21 de cuvinte”.

A fost odata in viitor cand oamenii vorbeau mult... cuvintele se rostogoleau de-a valma prin gurile lor cu o viteza infricosatoare si nimeni nu mai apuca sa asculte pe nimeni in ciuda performantelor crescande ale urechilor care aveau capacitatea de a deslusi de patru ori mai multe cuvinte decit in trecut. Pauza, punctul, virgulele si tot felul de nuante care pe vremuri dadeau culoare conversatiilor disparusera cu desavarsire facind astfel loc si mai multor cuvinte. Oamenii insa nu se multumeau doar sa vorbeasca pentru ca nu-i asa, vorbele zboara... Folosindu-se de o retea inventata cu cateva sute de ani in urma si care avea ca scop initial si inaltator facilitarea comunicarii si circulatia cat mai rapida si libera a informatiei s-au apucat care mai de care de scris. La inceput, e adevarat, doar cu scopul de a comunica si de a-si exploata mai eficient timpul dedicat profesiei sau afacerilor.

Usor, usor, Reteaua s-a dezvoltat si oamenii au vazut ca pot avea acolo propriile spatii unde puteau scrie tot ce le trece prin cap, ba chiar puteau sa ii invite si pe altii sa citeasca si sa-si dea cu parerea. Asa a inceput nebunia.
Febra scrisului in Retea a cuprins toata omenirea. Toata lumea vorbea cu toata lumea prin intemediul Retelei. Oameni care nu se vazusera sau auzisera vreodata isi impartaseau cele mai intime secrete, dezvaluiau cele mai ascunse drame isi publicau gandurile in Retea si asteptau infrigurati comentarii care nu intarziau sa apara si care generau alte si alte comentarii atragand mii si mii de alti oameni care isi dadeau cu parerea, judecau, pronuntau sentinte parasind apoi discutia pentru a se indrepta catre alte povesti si alte comentarii.

Se organizau in grupuri sau forumuri sau retele locale in functie de interese, preocupari sau opinii aparent comune. Copiii invatau cel mai repede sa foloseasca Reteaua jucandu-se cu o viteza furibunda astfel incat dezvoltarea si imbunatatirea performantelor Retelei se faceau in functie de ei. Au aparut bolile si dependenta de retea.
Nu exista om al planetei sa nu beneficieze de un terminal si o conexiune, cele doua conditii pentru accesarea Retelei. Viteza era atit de mare incat oamenii nu mai apucau sa se gandeasca la ce voiau sa Spuna sau sa Scrie. Important era sa o faci. Important era sa Scrii, sa Vorbesti, sa Urli, sa Existi, sa te faci Auzit intr-un coltisor al Retelei, iar urletul tau cu cat mai puternic cu atat mai bun pentru ca atragea dupa sine alti si alti oameni care il amplificau, il preluau si il duceau mai departe distorsionat, desantat, deformat.

Fiecare om dorea sa fie lider al unei parti cat mai mari din Retea si ar fi dat oricate cuvinte ca sa-si indeplineasca visul. Reteaua insa era diabolica pentru ca posibilitatile ei erau infinite. Cu cat se incarca mai mult de participanti cu atat alte si alte spatii apareau ca din neant gata sa fie folosite si umplute cu preaplinul omenirii. Nebunia era in toi. Omenirea urla, scria si alerga prin Retea. Nimeni nu parea dispus sa se opreasa macar o clipa in loc si sa contemple spectacolul agonic al cuvintelor. Oamenii foloseau cuvintele cu scopul exclusiv al cresterii propriei notorietati. Omenirea renuntase la dorinta de a mai spune ceva. Important era sa ai o insula cat mai mare in Retea.

Consiliul Superior al Apararii Rasei Umane asista neputincios la degradarea OMULUI. Se cauta o iesire. Dar nimic nu parea sa poata opri haosul cuvintelor. Era nevoie de o solutie radicala care sa ii invete din nou pe oameni sa se exprime. Sa gandeasca. Sa asculte si sa inteleaga. In liniste. Specialistii consiliului au inceput sa caute solutia. Au analizat Reteaua. Au studiat cele mai mari insule si cele mai importante comunitati. Apoi au tras o concluzie:

OAMENII NU MAI GANDESC CE SPUN PENTRU CA AU LA INDEMANA PREA MULTE CUVINTE SI PREA PUTIN TIMP.

- Cum e posibil asa ceva? a intrebat Presedintele Consiliului. - Este, a raspuns un specialist. Odata cu dezvoltarea omenirii cuvintele s-au inmultit si timpul s-a imputinat. Din lipsa de timp cind oamenii vor sa exprime un gand folosesc mai multe cuvinte sinonime cu semnificatiile acelui gand pentru a fi siguri ca se vor face intelesi si nu vor da gres. Pe scurt, nu-si pierd timpul sa gaseasca singurele cuvinte potrivite gandului lor. Interlocutorii lor sunt pusi in dificultate de multitudinea de cuvinte arondate acelui singur gand si inteleg altceva (de obicei ce li se nazare). Ei raspund primului amplificand neintelegerea si de aici pina la haos e o cale scurta. Prin urmare credem ca oamenii trebuie sa vorbeasca mai putin sau sa foloseasaca mai putine cuvinte.

La doua saptamani dupa aceasta discutie C.S.A.R.U. decreteaza:

1. Exista o multime finita de cuvinte
2. Accesul fiecarui om la multimea cuvintelor existente va fi restrictionat.
3. Fiecare om se va putea folosi de acum inainte de un numar fix de 21 de cuvinte cu care se va exprima.
4. Cele 21 de cuvinte trebuie sa fie cele mai importante 21 de cuvinte din viata fiecarui OM
5. Cele 21 de cuvinte pot reprezenta aspiratii, idealuri, amintiri, sentimente, notiuni, stari, senzatii etc.
6. Cele 21 de cuvinte trebuie sa fie cuvintele fara de care omul respectiv nu poate trai, care ii definesc cel mai bine personalitatea, trecutul prezentul si viitorul.
7. Cele 21 de cuvinte sunt codul de bare al fiecarui om.
8. Pot fi folosite substantive, verbe (la infinitiv), adjective. Nu sunt acceptate prepozitii, conjunctii, locutiuni, cifre, onomatopee. Se accepta cel mult doua nume proprii.

Consiliul sfatuieste: Sunt cuvintele cu care va veti exprima de acum inainte. Va sugeram sa va ganditi mai bine inainte de a alege un cuvant cu un sens foarte general: iubire, spre exemplu. Incercati mai degraba sa va reprezentati ce inseamna iubire pentru voi si sa alegeti acel cuvant in loc de iubire. Alegerea va fi astfel foarte personala si interlocutorii isi vor face o idee cat mai complexa despre personalitatea voastra. Desigur, daca simtiti ca iubire este cuvantul care va reprezinta si nu un alt derivat al lui aveti libertatea sa alegeti cuvantul iubire.

9. Nu se poate reveni asupra alegerii celor 21 de cuvinte. Ele vor fi imprimate fiecarui om in parte. In afara celor 21 de cuvinte alese nici un alt cuvant nu va putea fi articulat.
10. Acest decret intra in vigoare la doua saptamani de la emiterea lui in regim de urgenta cu temen de executie nelimitat.

C.S.A.R.U. 14 December 2067

Acesta este jocul meu... 21 de cuvinte... Cele mai importante 21 de cuvinte... L-am incercat intr-o seara cu niste prieteni si am fost uimiti... Odata lista intocmita persoana din fata ta se dezvaluie intr-o cu totul alta lumina... Si daca am fi fortati sa folosim doar 21 de cuvinte pentru tot restul vietii?... Sigur e o fantezie si probabil ca nu e posibila... Dar haideti sa ne jucam putin... Care sunt cele 21 de cuvinte ale tale? Arata-te intr-un alt mod. Si poate te vom intelege mai bine. Poate ne vom intelege mai bine. Hai sa facem comunitatea celor care vorbesc mai putin si simt mai mult. Fictiunea celor 21 de cuvinte. Nu trebuie decat sa trimiti cele 21 de cuvinte care te reprezinta. Si sa duci mai departe acest joc. Te-ai gandit ca in toata lumea asta s-ar putea sa existe o persoana care alege aceleasi cuvinte ca tine?

Trimite-mi cele 21 de cuvinte ale tale intr-un reply la acest post. Apoi vom face un blog. Si va urma etapa a doua a acestui joc. Atunci cand vom incepe sa ne scriem scrisori de 21 cuvinte. Dar sa ne tinem de etapa I. Sa cream comunitatea...

Ca totul sa fie limpede iata o parte din cuvintele pe care le-a ales unul din prietenii mei:

Abur Cald Soare Sange Doi Carioca Deget Cal Copil Alge Zambet Zbor Ana Vant Sarat Zi Cuvant Cireasa Prieten. Doamnelor si domnilor acesta este in proportie de 95% Paul.

BILOXI BLUES TOUR


Porumbei Banateni

BILOXI BLUES TOUR


BRAINSTORMING

BILOXI BLUES TOUR


BAD KIDDO

duminică, 25 martie 2007

De ce sa dormi daca nu ai refren?

Incerc o senzatie ciudata. Aceea a timpului care fuge de mine. As putea sa folosesc timpul in favorea mea dar el fuge de mine.Nu am de unde sa il apuc, nu am cum sa il manevrez, nu e palpabil, nici macar nu-i mai simt curgerea.Ma dezintegrez in miile de lucruri pe care as vrea sa le fac.Toate lucrurile astea zboara prin aer rezultat al unei explozii dupa care nimic nu se va repune in locul in care era.Fiinta mea pare sa se indrepte catre alt puzzle.De acum inainte alt puzzle am de rezolvat.Fara sa fi inteles mare lucru din cel dinaintea mea. Timpul fuge de mine. As vrea sa beau un ceai verde fierbinte si sa ma uit pe pereti dar trebuie sa deschid laptopul si sa ma conectez.Ce-ar fi sa pun apa la fiert pina se deschide laptopul? Suna telefonul si trebuie sa hotarim ora de plecare spre Brasov, maine.Raspund si ma plimb prin camera plina de balastul lui Tudor Chirila.Inchid telefonul exact in momentul in care privirea mea se opreste pe aparatul de fotografiat in care sunt vreo trei fotografii cu care as putea demonstra ca mai este fericire si liniste pe pamint asta daca as gasi cablul alb cu care sa le descarc in laptopul care ma anunta ca s-a deschis.Nu mai e timp sa pun ceaiul verde la fiert.Ar trebui sa scriu versurile la piesa asta noua.Imi bantuie mintea.Ce vor oamenii sa auda?Mai vor oamenii sa mai auda ceva? Crezi ca-I mai preocupa muzica ta,Tudor?.Prostii.Cand mi-am pus problema asta? Eu nu scriu pentru oameni. Eu scriu pentru mine sau ma mint ca scriu pentru mine ca s-o pot face in continuare.Cum facem, Tudor? Te apuci odata de versurile alea? Trebuie sa dorm nu? Maine e Biloxi la Brasov si vrem sa iasa cel putin la fel de bine ca pina acum. Cum sa dormi daca nu ai refren?.Nu e nimic mai placut decat somnul care vine dupa ultimul cuvant al unui cantec nou.Dimineata te apropii cu infrigurare de paginile scrise in dezordine.E bine.Usurare.Pe cine sa suni sa-i citesti...Timpul fuge de mine in seara asta.Sunt in afara lui.Vrea oare Dumnezeu sa intervina pe bursa asta a miilor de lucruri care ne macina dorintele?Sa inghete putin cifra de afaceri in continua crestere a viselor noastre?Ar fi singura solutie.Natura umana duce o singura lupta.Impotriva limitelor.De orice fel.Care e oare varsta minima la care un copil va accesa si intelege un site porno? Ce sens are sa faci sex la 14 ani daca nu te-au bantuit inchipuirile izvorate din prima stringere de mana? Cum va fi? Cand va fi? Cu ea va fi? Timpul se retrage din vietile noastre.Odata cu retragerea lui ramine brutalitatea raspunsurilor venite prea devreme.Timpul fuge de mine in seara asta.Poate ca singura noastra sansa e sa fugim noi dupa el.Cu voia lui Dumnezeu.Nu gasesc cablul alb de la aparatul de fotografiat.Mai bine.As putea sa ma apuc de ceaiul ala verde care-mi va permite sa ma uit in gol cateva minute.Trebuie sa dormi Tudor.Ce sens are sa dormi daca nu ai refren?

P.S. Despre Biloxi Blues numai de bine:)

marți, 20 martie 2007

Sucevita.Suceava.Biloxi Blues.

- M..A...R..Y..1802...Nu pot sa cred!Peretii astia chiar sunt scrijeliti la 1802!- Da...Si atunci si mai devreme de atit...- Pina la urma oamenii erau la fel si atunci...- De cativa ani nu prea mai zgarie lumea..Ne mai uitam si noi...Eu sunt mereu aici dar nu pot sa-I urmaresc pe toti...- Cat sunt astea? – 3 mii.- Dati-mi si mie zece.- Luati-le de acolo.- De cand sunteti aici?- Din ’88.Aveam saispe ani.- Cate maici sunt aici?- Suntem siazeci de maicute...-Unde putem sa aprindem lumanarile...- Cum iesiti in stanga...- Doamne ajuta – Doamne ajuta...
Sucevita.Numai zgomotul unei drujbe indepartate tulbura linistea manastirii cand am ajuns acolo.Nu era nimeni.Nu parea a fi nimeni.Soare caldut, rafale de vant si nori trecatori ne insoteau pe mine si pe mama in curtea verde, larga.Pastelurile tomnatice de pe ziduri ne atrageau jucaus atentia.Adevarul e ca se opreste timpul la Sucevita.In biserica e frig.Atat de frig ca-ti da senzatia unei intoarceri in timp ca si cand aerul nu ar fi plecat de acolo din vremuri imemoriale.-Ieremia Movila a lasat ceva in urma lui, imi spune mama.Incercam sa aprindem lumanarile.Vantul ne face o concesie pentru scurt timp atita cat flacarile jucause sa ne aduca aminte de mortii si vii nostri.Incerc sa fac poze in jurul meu.Nu prea imi ies.Parca nici de poze nu iti arde in acest loc.Linistea te obliga sa te intorci in tine.Se aud rasetele maicilor.Maicutele rad.E o muzica neasteptata.Rad oamenii lui Dumnezeu.Ma bucur ca sunt cu mama in locul asta.De mult nu am mai avut parte de o asemenea plimbare.La magazinul manastirii un chip frumos cu ochi de cer asteapta sa ne hotarim.Nu stie sa vinda.Nimic din politetea si puterea de convingere a unui comerciant. Broboada neagra si atitudinea severa se lupta in zadar sa ascunda chipul frumos care in afara zidurilor ar starni dorinta.Pe chipul acesta dorinta e de mult impietrita.Reprimata.Ne hotarim.Maicuta ne intoarce brusc spatele si se indreapta spre chilii.Plecam si noi.Spre Suceava.Spre lume.
Surprinzator de atent publicul din Suceava.Multe dintre reactiile pe care mi le doream la Biloxi.De multe ori cred ca lumea pierde nostalgia si tristetea sau durerea din spatele unor replici.Nu si la Suceava.In general lumea rade la replica lui Jerome:” -As vrea o poza in care sa pot sa-ti mangai pielea”.Nu si la Suceava.Frumos.Atenti la nuante.As spune un public muzical.Atat pentru azi.Coboram spre Iasi.Cu Sucevita in suflet si cu o fotografie imaginara a chipului cu ochi de Voronet, intiparita pe retina.Cele mai frumoase fotografii nu le realizam niciodata.

luni, 12 martie 2007