[ascunde postari]
arhiva

rss | facebook | twitter | vama | contact

vineri, 20 martie 2009

Fericirea fiului meu

Imbatranesc, fiule... imbatranesc. Acum nu mai caut sa fiu fericit. La varsta mea fericirea se contempla. Ma uit la tine si-ti privesc tamplele animate de zvacnetul venelor plesninde. Nu cauta fericirea, fiule. Uita de ea. O traiesti acum. E in tremurul care te cuprinde cand te gandesti la femeia iubita. E in toata tineretea care-ti hraneste inima. Tu n-ai cum sa o vezi, fiule. Fericirea e o casa frumoasa. Cata vreme esti inauntru nu poti s-o cuprinzi cu privirea. Esti in casa si te bucuri de fiecare camera in parte. Cei care se uita la casa ta iti striga de peste gard: - Ai toate motivele sa fii fericit!!

Tu ridici umerii intrebator si cauti fericirea in jurul tau. E casa in care locuiesti, fiule. Am imbatranit... Ma uit la casa ta, fiule, si zambesc. E atat de frumoasa. Cu olane si ziduri albe care miros a alge priveste marea. Soarele o lumineaza de dimineata pana la apus prin ferestrele mari cu obloane din lemn de stejar... ma bucur ca esti fericit, fiule. Nu rade amar, nu cauta fericirea. N-o s-o gasesti. Si nu pentru ca nu exista, ci pentru ca te afli in mijlocul ei, fiule. Acum, dupa multi ani, am inlocuit fericirea cu linistea. Briza sarata a marii a smuls tencuiala de pe zidurile fericirii mele. Ma indeletnicesc cu mici reparatii pe aici prin curte. Ma bucur de o zi cu soare si de zambetele irezistibile ale nepotilor mei. Am timp, desi nu mai am timp.

Sunt linistit, fiule, si privesc fericirea. O studiez atent si incerc sa-i fac o schita care nu va folosi nimanui... Un crochiu al fericirii... ce frumosi sunt oamenii cand zburda... ce frumos esti fiule, tanar si crud in lumina diminetii... ce frumoasa ti-e zbaterea si ce mandre iti sunt infrangerile... cata maretie in tine, fiul meu, cand te ridici de la pamant gata sa-ti pui din nou la bataie pieptul de otel... ah, fiul meu, cata fericire e in suferinta... ce frumos esti asa incruntat, in mijlocul furtunii... Bucura-te fiule, bucura-te, caci zilele-n care vei desena fericirea sunt departe...

35 de comentarii:

  1. "Casa ta, cu olane si ziduri albe care miros a alge, priveste marea. Soarele o lumineaza de dimineata pana la apus prin ferestrele mari cu obloane din lemn de stejar..."
    Ce linistitor...

    I miss my dad...
    :(

    RăspundețiȘtergere
  2. ce frumos. .
    esti foarte talentat, Tudor :) scrii foarte frumos. .

    4 ana melinda : I miss my dad 2. .:( :)

    RăspundețiȘtergere
  3. ce instanta bine construita e tatal...isi dezvaluie putin cate putin intelepciunea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ar fi plăcut să am un tată care să-mi zică măcar un sfert din toate acestea, dar am găsit fericirea şi singur.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Fericirea sau nefericirea oamenilor este in mare parte opera lor." John Locke

    RăspundețiȘtergere
  6. si usor se scurse o lacrima pe obrazul stang

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru Trent:

    Interesant ce spui tu... insa... poate daca ti-ar fi spus-o el, nu ai fi inteles-o. Acum ca ai gasit-o singur, vei stii cum sa o pastrezi.
    Fericirea mi se pare asemeni unei limbi straine...e frumoasa cand il auzi pe altul vorbind despre ea, insa o stii cu adevarat doar cand o vorbesti tu...doar ca INVETI sa o vorbesti....



    Felicitari, Tudor!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ma duce la vis. Ar fi cea mai perfecta zi.. O zii in nisipul fierbinte, undeva, vara, la o discutie, doar eu si tata..

    RăspundețiȘtergere
  9. asa este. toata viata suntem "orbiti" de asceasta cautare a fericirii, astfel ca nu mai reusim sa o "vedem". pacat.

    RăspundețiȘtergere
  10. Toamna frunzele zboara. Catre renastere. Asa si tatal...E atata dor in ce-ai scris ca-mi devin mute stelele.

    RăspundețiȘtergere
  11. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  12. Citate despre fericire:
    *TAGORE:Multi ani/si cu mari eforturi/am calatorit prin multe tari,/am vazut muntii-nalti,/oceanele,/dar ce n-am vazut/a fost picatura de roua stralucitoare/in iarba din fata usii mele"Tagore.1984
    *"Omul este preocupat de gasirea fericirii,dar fericirea lui cea mai mare sta in faptul de a fi preocupat"Alain
    *Trebuie sa fii mereu beat.Ca sa nu simtiti cumplita povara a Timpului care va zdrobeste umerii si va incovoaie la pamant,trebuie sa va imbatati necontenit.Dar cu ce?Cu vin,cu poezie ori cu virtute,dupa cum va e felul.Dar imbatati-va"Charles Baudelaire
    PS. va recomand cartea "formula fericirii"de Stefan Klein

    RăspundețiȘtergere
  13. deci n-ai nevoie de nimeni..ca sa fii fericit :)

    RăspundețiȘtergere
  14. "Fericirea e ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.." erai mai micut pe vremea cand scriai/cantai versul asta :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @AmelieAme "Fericirea e ceva care nu se atinge niciodata, dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata.." ...sau poate a vrut sa zica ca tocmai prin cautarea ei atingem fericirea fara sa ne dam seama de asta... eu asta inteleg din cele doua versuri...poate ma insel...

    Tudor, frumos ai zis si frumos ar fi fost daca parintii ne-ar zice asa ceva... dar parintii folosesc alte cuvinte, alt ton...sau pur si simplu sunt si ei in casa si nu avem cum sa ii apreciem pentru ca sunt prea aproape.
    "Vrei sa vezi lucrurile, priveste-le de aproape. Vrei sa placi lucrurile...priveste-le de departe!" ...cred ca am reusit doar sa imi vad parintii...la fel si fericirea...
    Tu ai apreciat ce ai avut?

    RăspundețiȘtergere
  16. Intr-o zi,tinarul de azi va fi un batrin ce va contempla fericirea.Dar, citi au aceasta sansa?

    RăspundețiȘtergere
  17. @vinovata fara vina
    eu vad tatal ceva mai mult decat parintele fiului...e un personaj din alt timp, din alta lume...tocmai asta cred ca e esenta...a imbatrani nu inseamna tocmai a imbatrani fizic, ci sufleteste...iar a vedea suferinta nu e omeneste, dupa spusele tatalui...e ca o scrisoare din alta lume, ca aceea pe care ti-ar trimite-o din rai un inger ce ti-a fost tata pe pamant...
    poate exagerez, dar pe mine asta ma face sa simt...asta imi transmite textul...

    RăspundețiȘtergere
  18. @Natalia
    Din acel parinte eu vad un maestru, un initiator. Subliniam doar faptul ca mi-ar fi placut ca parintii mei sa imi fi fost astfel de initiatori... Batranetea asta e mai mult echivalenta cu intelepciunea.
    Textul ma duce cu gandul oarecum la Scrisoarea 1 de Eminescu...

    RăspundețiȘtergere
  19. Daca ar exista Casa Fericirii, sala de asteptare ar fi plina.

    RăspundețiȘtergere
  20. astept sa ne citeasca diriga si asta la ora...mie imi aduce in minte lucruri prea grele...

    RăspundețiȘtergere
  21. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  22. Calistrat Hogas, se pare ca a fost Crin.

    RăspundețiȘtergere
  23. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  24. De departe este cel mai frumos articol pe care l-am citit pe blogul tau.Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  25. buna tundor,
    ma bucur de picaturile de har pe care le raspandesti.
    de cand asteptam sa iti actualizezi ideea ca "fericirea nu se atinge niciodata..."!
    da, stam in casa fericirii, dar daca ti-o spuneam "eu"(?) nu ma credeai. insa, daca le-o spui tu altora, ei te cred. spune-o-ntr-un cantec.
    sa fii tudor!

    RăspundețiȘtergere
  26. "cata fericire in suferinta"...
    cat de adevart e..oare fara iarna ar mai fi primavara?Ar mai fi bine fara rau,fericire fara suferinta?

    RăspundețiȘtergere
  27. Eu am cautat fericirea si am intalnit nefericirea.Fericirea vine din lucrurile simple asa ca nu va ma chinuiti sa o cautati!!!Eu am "fericire" mereu cu mine,mi-am tatuat pe mana cu litere gotice cuvantul fericire.Cineva sa ma faca din nou fericit...

    RăspundețiȘtergere
  28. Este foarte frumos ce ai scris, dar are oare cu adevarat incarcatura emotionala pe care vrei sa o transmiti?

    Ai intr-adevar un fiu care e fericit cand se gandeste la iubita lui, sau esti tu fiul acela, care a reusit sa-si realizeze starea de fericire si caruia ii este teama poate sa o recunoasca?

    Sau totul este doar o alaturare de cuvinte frumoase care ii umple de emotii pe cei ce sunt intr-adevar surprinsi in mijlocul acestor trairi?

    RăspundețiȘtergere
  29. Buna dimineata. Ti-am citit postul respectiv si am derulat cu vreo 2 ani in urma. As fi scris asemanator. Dar pe parcurs, mi-am schimbat parerea. Simteam vorbele alea. Si tot ce mai conteaza, e ce e palpabil, tot ce te face sa simti. Bine, rau... Desi, cand ne e bine, zicem ca e normal, ca "e bine", ca asa ar trebui sa fie. Cand ne doare, simtim ca traim. Ar fi multe, dar pana si eu am obosit de filosofat si dat cu parerea. Sportul asta - datul cu parerea - il practicam toti. Oricum, de unul singur nu prea poti. Asta e clar. Iar daca pleci cu turma, e problema. Decat sa plec cu prosti la drum, mai degraba stau acasa. Uneori, oricum ai da-o, tot e nasol.

    RăspundețiȘtergere
  30. Superb!Gandurile,inima si ochii mei nu s-au putut abtine...

    RăspundețiȘtergere
  31. imaginatia se lasa purtata de cuvintele tale intr-o casa alba, pe malul marii.. vantul bate pe piesa 'father and son'..dar e o casa fara ferestre, numai din ziduri sparte, goala pe dinauntru. cred ca asa suntem si multi dintre noi. fericirea este personala. nu se regaseste nici in visul american cu gardul alb, zambetul perfect si familia care nu stie ce este aia tristete. am ajuns la concluzia ca imbatranirea ne estompeaza entuziasmul pentru simplitate.. TIMPUL NE FACE SA UITAM DE CE AM PLECAT LA DRUM. Esti un spontan incurabil si ai un talent care porneste din idei, nonconformism si multa simtire..

    RăspundețiȘtergere
  32. Fericirea o putem gasi pretutindeni, pentru ca ea depinde de noi.Interesanta ideea asemanarii fericirii cu o casa, dar caracterul omenesc face in asa fel incat sa vedem mereu o casa mai frumoasa decat cea pe care o detinem...

    RăspundețiȘtergere