Scrie, scrie, scrie...ce bine de cei pentru care scrisul inseamna o forma de exorcizare sau singura sansa de a supravietui.
Scrie, scrie, scrie...acum nu scriu nimic pentru ca nu-mi vine. E unul din acele momente cand crezi ca te-a parasit. Te-a lasat speriat in mijlocul drumului, intr-o intersectie pe care n-ai mai vazut-o niciodata. O sa vina iti spui...si intr-adevar se intoarce mereu, capricoasa, zambind ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
Nimeni n-are habar ca inspiratia nu e femeia asta fatala care face ce vrea din tine si care iti sta in brate cand scrii. Nimeni nu stie ca totul zace in lungile momente de groaza cand nu stii daca se va mai intoarce vreodata.
Nu esti singur. Stam spate-n spate, in aceeasi intersectie.
RăspundețiȘtergereMi s-a taiat respiratia.
RăspundețiȘtergereSi ascult Bruch. Adagio.
oare cati se intreaba daca tudor mai scrie sau nu mai scrie astazi? cu ce ne va incanta data viitoare? ...si prin acest act de contemplare si joc cu imaginatia sa devina inspitati!?;) cautand in ei raspunsuri ..care mai apoi sa vrea (sau sa nu vrea) le imparta cu lumea...
RăspundețiȘtergereeu cred ca e bine venita o pauza, fara dead-line,.... le mare, la soare; .... la munte, la aer; departe de intersectie si vezi cum vine inspiratia.
...Greu.
RăspundețiȘtergere:)) imi place cum ai pus situatia ;))
RăspundețiȘtergereinteresting
RăspundețiȘtergereunii scriu, altii canta, altii gatesc...fiecare se exprima intr-un mod
Cam asa e
RăspundețiȘtergereRanduri scrise sub nostalgii SF, cam ce ar canta VAMA daca nu ar canta ce canta, daca mi-a reusit, nu stiu, dar cam asta a fost:
RăspundețiȘtergereSuflete de firma:
"Ma gandesc la noi, somnu-mi fura amintirea
A murit inc-o zi, am visat din nou
Azi e dimineata iar, si-am uitat ce e iubirea
Nu-i nimic ies afara, si citesc un panou
Imi spuneti iar cum sa iubesc
Imi spuneti iar ce sa-mi doresc
Vad suflete de plastilina
Modelate in cuburi privesc spre vitrina...
Imi spuneti iar cum sa iubesc
Imi spuneti iar ce sa-mi doresc
Vad suflete de plastilina
Modelate in cuburi asezate-n vitrina...
Sa nu uitati, sa nu uitati, vreunul in urma
Si sa-mi spuneti ce mai vreau,vreau un suflet de firma...
Sa nu uitati, sa nu uitati, vreunul in urma
Si sa-mi spuneti ce mai vreau,vreau un suflet de firma...
Nu lasati pe nimeni sa nu vrea altceva
Nu-i de-ajuns iarba verde pe care sta EA
Nu-i de-ajuns un soare, e prea putin un nor
Nu le-ajunge-o lume care nu-i a lor
Arunca tot si uit-acum de tot ce vrei sa fii
Alergam si uitam ca nu suntem copii
Mainile se iubesc, si tu-mi cauti speranta
N-o mai am, e pierduta,tie-ti cer si-mi dai alta...
Nori din ochii tai s-au oglinit pe cer
Te iubesc si sper, te iubesc si sper...
Nu-mi spuneti voi cum sa iubesc
Nu-mi spuneti voi ce sa-mi doresc
Vad suflete de plastilina
Modelate in cuburi privesc spre vitrina...
Nu-mi spuneti voi cum sa iubesc
Nu-mi spuneti voi ce sa-mi doresc
Vad suflete de plastilina
Modelate in cuburi asezate-n vitrina...
Suntem doar noi doi, diformi si imperfecti
Prin suflete plate, de iubire beti
Sa plecam acum si pe malul marii
Unul din celalalt sa ne pictam norii
Sa ne modelam iubirile prin valuri
Apoi din ce suntem, sa ne facem maluri
Si sa inotam crezandu-ne departe
Doua suflete-n iubire mereu amestecate...
Nu-mi spuneti voi, stiu sa iubesc
Nu-mi spuneti voi, stiu ce-mi doresc
Un suflet de plastilina
Modelat prin marea, de iubire plina ...
Nu-mi spuneti voi, stiu sa iubesc
Nu-mi spuneti voi, stiu ce-mi doresc
Un suflet de plastilina
Sa-l iubesc prin mare, sub un clar de luna ..."
si daca esti evoluat spiritual si reusesti sa compui si fara sa ai nevoie neaparat de un astfel de moment?...chiar e nevoie sa ai o anumita stare ca sa poti face ceva frumos?...si oamenii sau evenimentele nu se intorc niciodata atunci cand vrem...totul revine candva, dar de cele mai multe ori e mult prea tarziu...
RăspundețiȘtergereÎnţeleg perfect despre ce vorbeşti. :)
RăspundețiȘtergere